Frumusete, arta, istorie si religie - adica Abatia si Basilica Wilten

TIPĂREȘTE

De fapt acestea au fost primele doua obiective vizitate in escapada mea din Innsbruck, insa cum am stat pe banca in asteptarea plimbarii prin Innsbruck cu tramvaiul retro asa cum am povestit aici - mi-a fost mai usor sa povestesc acest muzeu.

Daca e sa le luam ca distanta fata de muzeul mentionat mai sus aceste 3 obiective nu sunt mai mult de 2-3 minute de mers pe jos, si daca ne referim la distanta parcursa de la gara, maxim 20 minute. Daca insa vreti sa ajungeti mai repede si mai comod, luati tramvaiul 1.

Dar sa revenim la obiectivul nostru, abatia si catedrala Wilten (am sa ii spun insa in continuare basilica Wilten) se gasesc in zona de est a orasului Innsbruck, in districtul care se numeste si el Wilten. Inainte de a merge mai departe cu povestea, vreau sa va mai spun ca nu am sa ofer prea multe date istorice, de constructie sau organizare interioara, pentru ca este clar ca sunt din carti, nu avem cum sa stim aceste lucruri, am sa incerc doar sa ofer ceva date pe scurt, si mai mult am sa va las in compania pozelor. Cred ca cel mai mult conteaza ceea ce simti in astfel de locuri, iar eu pot spune ca in multe situatii am ramas fara glas si vazand ulterior pozele am ajuns la concluzia ca nici macar poze ca lumea nu am fost in stare sa fac. Intr-un fel vezi biserica in exterior insa interiorul te copleseste.

Acestea fiind zise, prima biserica pe care am vizitat-o (putin impropriu spus) a fost biserica abatiei. Am ajuns acolo prin spatele ei, prilej cu care am admirat un parculet al unei scoli, cu ceva bancute si mese unde puteai manca un sandvis. Din spate, biserica abatiei se vede mareata, o combinatie de culori caramiziu-galben incat de abia asteptam sa ajung in fata ei sa o pot studia.

Normal, am ajuns si in fata ei si am vazut un grup de persoane de origine asiatica care intrau in gradina abatiei si o pereche care intra in biserica. Am facut ceva poze in exterior deoarece primul lucru care te frapeaza este prezenta a doua statui albe, impresionante ca marime si care par a veghea intrarea. De asemenea pe acoperis se mai gasesc si alte statui. Am ales sa intru intai in biserica si am intrat si acolo am ramas, adica la usa, ca mai departe nu se putea intra. Am ales astfel sa fac ceva poze prin grilaj si sa ma bucur macar putin de ceea ce vedeam. Aveam impresia ca ma aflu in fata unei opera de arta, tot tavanul era o dantelarie care prindea contur in jurul unor picture, pentru ca la final totul sa se intrepatrunda cu altarul, marmura neagra, statui si ingeri aurii, cred ca aici ai sta la slujba ca sa poti admira in voie totul.

Nu am putut ignora insa si holul deoarece aici nu iti poate scapa din vedere o statuie mai aparte (cam greu sa o descriu) si care pare ca tine in mana o panglica (acum ca am aflat ce este o sa va spun si voua). De aici se intra intr-o camera micuta decorata simplu si in care te poti opri si spune o rugaciune.

Si acum hai sa si povestim (pe scurt, nu aveti teama) putin despre istoria acestei biserici. Teoretic inceputurile undeva pe la 1138, dar legenda merge ceva mai in urma, conform careia manastirea a fost fondata de gigantul Haymon la 880, si acum am sa redau paragraful:

Asadar, Hamon a carui statuie am vazut-o intrand in biserica tine in mana limba diavolului. Povestile sunt insa mai multe, dar aceasta este mai aparte. Si cred ca va ajunge atat, daca vreti mai mult mergeti sa vizitati. Dar inca nu parasesc acest loc si intru in gradina abatiei sa vad unde s-au dus asiaticii, aici descopar o intrare in manastire dar si un magazin, dau sa merg mai deperte si vad cum doamna care era in magazin se ridica de pe scaun si da sa vina spre mine si totdata vad si un preot venind dinspre curtea interioara, asa ca fac stanga-mprejur si zic ca imi ajunge.

Si acum ma indrept si spre basilica Wilten, trecand mai intai prin curtea care serveste de cimitir si pot spune ca aici am facut o multime de poze, morminte interesante, si fara a mai povesti despre ele va spun doar ca o sa vedeti cateva in poze. Vreau doar sa va “povestesc” una dintre poze. O bancuta pe care stau 3 stropitori, blocate, si pe care le puteti debloca precum carucioarele la supermarket =)). Interesant nu?

Si am ajuns si la intrare, din pacate fiind atat de aproape, mi-a fost greu sa fac o poza exteriorului, am facut-o mai tarziu de la distanta acum doar am studiat intrarea. Exteriorul este dat de o combinatie simpla de crem-galbui si alb si care urma sa isi dezvaluie frumusetea cand patrundeai in interior. Aici pot spune ca am avut mare noroc, era un grup de turisti spanioli (norocul meu ca era inca devreme si asa am putut sa ma bucur de liniste cateva minute) care ascultau explicatiile ghidei si asa ca stateau cuminti in strane, dar s-au dezlantuit mai apoi.

Sa povestesc despre aceasta biserica este foarte greu, dupa biserica abatiei standardul meu era deja la un nivel ridicat, aici deja a fost peste. In linii mari, pereti simpli, albi dar si multe ornamente aurii, dar picturile erau demne de cei mai vestiti pictori, incantarea mea era deja la cote maxime. Este cunoscuta ca fiind cea mai frumoasa biserica stil Rococo din Austria, si nu stiu daca asta este adevarat insa in momentul in care ai intrat in biserica simti ca ti se taie rasuflarea. Conform surselor aici a fost un loc de rugaciune pe vremea legiunilor romane si in zona chiar s-au descoperit vestigii romane, si de-a lungul secolelor au urmat tot felul de modificari sau restaurari, pentru ca forma actuala sa o aiba din secolul XVIII.

Insa acest loc este cunoscut este mult apreciat de pelerini (inca din secolul XIV) care vin sa se roage la ceea ce ei numesc: “Our Lady under the Four Columns” si anume statuia Fecioarei Maria care este incadrata de patru coloane aurite care flancheaza un baldachin de mamura peste care se afla o imensa coroana.

Nu cred ca are rost sa va spun mai multe mai bine va las in compania pozelor si daca ajungeti in Innsbruck nu ocoliti aceste doua locuri, chiar daca nu se afla in centru, merita sa le faceti o vizita.

---

VIZUALIZĂRI: 761 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI