Iași - oraşul studenţiei noastre (2)

TIPĂREȘTE

Ajunsesem, în prima parte a poveștii noastre despre călătoria în Iași, în Piața Unirii, un loc plin de istorie, locul unde s-a jucat pentru prima oară Hora Unirii în 1859 și apoi în fiecare an, locul unde tronează statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Spuneam că am ajuns aici venind de pe str. Al. Lăpușneanu. Însă tot aici, în Piața Unirii, vin alte două străzi purtând alte două nume răsunătoare în istoria neamului: str. Al. I. Cuza și Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt.

Și dacă tot am pomenit de Piața Unirii și de statuia lui Cuza, trebuie să vă povestesc o întâmplare petrecută în 1969. În seara zilei de 24 ianuarie 1969, unul dintre colegii noștri vine la cămin bătut binișor de niște derbedei dintr-o zonă megieșă cu căminele nostre (piața Bucșinescu). Când l-am văzut așa am luat hotărârea »:(să mergem și să-i pedepsim pe golani. Ne-am adunat repede vreo câteva zeci (de la chimie industrială) și am plecat spre locul cu pricina ca să ne punem în aplicare planul. Pe drum ni s-au alăturat studenți de la alte facultăți, cărora le povesteam ce s-a întâmplat, Așa se face că s-au strâns peste 150 de persoane, care au plecat în marș către Bucșinescu. Vă dați seama că nu i-am găsit pe derbedei, doar nu era să stea să ne aștepte ca s-o ia pe coajă. Eram necăjiți, :(nu știam ce să facem, până ce la un moment dat cineva a zis că-i 24 Ianuarie, ziua Unirii și că ar fi bine să mergem în Piața Unirii să jucăm hora acolo. Zis și făcut. Ne-am dus, am jucat hora, ne-am întors liniștiți la cămine.

Cum treaba asta ne-a plăcut am vrut s-o repetăm un an mai târziu, tot pe 24 ianuarie. Nu s-a mai putut. Tot complexul studențesc era plin de tipi, bine făcuți, cu haine negre pe ei și cu mâinile prin buzunare. »:( Noi ne gândisem la o acțiune simplă, pașnică dar alții, știm noi cine, au dat o altă conotație problemei.

Tot în această piață își află locul două dintre hotelurile mari ale Iașului: “Traian” și “Unirea”, acesta din urmă cu supranumele “La gagica zburătoare” :D. Cred că vă imaginați de unde-i vine porecla. La puțin timp după darea în folosință a acestui hotel, o duduiță, rănită în amor, s-a aruncat de pe terasa hotelului de la et. 13, unde era o cofetărie.

Întâmplarea face ca, venind noi pe str. Al. Lăpușneanu spre Piața Unirii, să mă gândesc la hotelul “La gagica zburătoare”. Și să vezi surpriză! Când ajungem în piață, multă lume strânsă, cu ochii pe sus. Zic: “să vezi că-i careva pe hotel”. Și, na belea, așa era! Un cetățean, iresponsabil, urcat acolo (știrea a apărut și la televiziuni) adunase, nu numai o grămadă de gură cască, nu vezi așa ceva în fiecare zi, dar și poliția, SMURD-ul, pompierii cu salteaua gonflabilă, care saltea, să vezi poznă! , :) nu vroia să stea nici cum orizontală, pe poziția care trebuia, adică unde se bănuia că ar putea pica omul.

Tipul necăjit, supărat pe viață, :((nu știu care a fost motivul pentru care a făcut acest circ, se învârtea pe acoperiș cu o nesăbuință ce friza nebunia. Aserțiunea asta nu-i gratuită, pentru că după vreo 7 ore, conform știrilor TV., omul a coborât, luat pe sus și dus la spitalul de psihiatrie “Socola”.

Chestia asta a fost din genul “sarea și piperul” promenadei noastre.

Aș dori să mai păstrez puțin partea amuzantă a narațiunii mele, pentru o altă, mica, relatare hazoasă. :)

Din Piața Unirii mergem, cale de vreo 200 m, pentru a vedea o altă piață, pe numele ei vechi ”Gh. Dimitrov” actual “Sf. Spiridon” ce ne adduce aminte de o poezie hazlie, fără cap și fără coadă, versuri albe, care suna cam așa:

Legătura dintre Piața Unirii și piața Sf. Spiridon se face printr-un pasaj încadrat de o parte și de alta de Hotelul “Unirea” și de un bloc de locuințe. La parterul blocului era un magazin ce vindea cafea cu numele “La varice”, unde puteai bea o cafea și un tutun stând în picioare (de aici și porecla localului), la ceva gen tejghea înaltă, așezată de-a lungul geamului. Magazinul avea un perete întreg cu rafturi pe care erau așezate nenumărate sertare, boluri și alte vase pline cu cafea boabe de diverse sorturi: verde, prăjită, Columbia, Arabica, etc, iar mirosul apetisant de cafea, proaspăt măcinată, stăpânea împrejurimile. Prin anii 1968 – 1970 aceste produse nu erau prohibite și se mai găseau din belșug. Ceva mai târziu se găsea din plin nechezolul.

Revenim în Piața Unirii (“protestatarul” era încă la locul lui, pe hotel) pentru a ajunge pe Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, arteră cu intensă circulație pietonală (de fapt cam ½ din ea).

Ceva amintiri legate de strada asta? Da. Iată câteva. Drumul nostru trece pe lângă un loc unde era o mică terasă, unde, prin anul III, după ce am reușit să luăm examenul de chimie-fizică (“cuiul anului”) , am mers cu toții la o bere.

Apoi mi-am adus aminte de un magazin de galanterie bărbătească, unde am asistat la o demonstrație despre ce înseamnă marketing și puterea de convingere. Deci, fiind într-o zi în acea prăvălie, împreună cu un coleg pentru a cumpăra un cadou altui coleg, asistăm la o scenă în care vânzătorul l-a convins pe un client să-și cumpere o bască, chiar dacă acesta dorea să-și ia o pălărie sau, în cel mai rău caz, o șapcă. Basca arăta nașpa rău, iar omul arăta cu ea ca dracul. Însă vânzătorul îi tot zicea: “vai, domnu’! , așa ceva de frumos și de așa o calitate, n-ați avut și nici nu veți găsi în altă parte și vă stă așa di bini!... ”. Cetățeanul se lasă convins, iar partea a doua a scenei se petrece în stradă, când omul, bucuros de achiziția făcută, iese în stradă, se uită în vitrina magazinului, vede cum îi stă pleașca pe tărtăcuță și-l auzim spunând: “Mamă prost îs! Cum dracu’ am putut să dau banii pe așa ceva? ”. »:(

Hai să lăsăm și asta și să avansăm, atât în povestire cât și în plimbare, spre zona acestei artere unde sunt situate unele dintre cele mai importante obiective turistice din Iași.

Prima oprire o facem la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România, existența ei datorându-se mitropolitului Veniamin Costachi.

Ansamblul bisericesc al Catedralei Mitropolitane cuprinde un număr de șase clădiri. În partea stângă, după intrare, se găsește biserica veche purtând hramul Sf. Gheorghe, care a îndeplinit rolul de Catedrală Mitropolitană până la construirea noii catedrale. Pe partea dreaptă se înalță semeț noul edificiu al Mitropoliei, purtând hramul Sf. Parascheva. Începuturile construirii bisericii se situează pe la 1833, finalizarea fiind 50 ani mai târziu din cauza prăbușirii boltei centrale. Pictura este realizată de Gheorghe Tattarescu. Sfințirea s-a făcut în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, în 1887. Celelalte construcții ce aparțin acestui ansamblu sunt: reședința Mitropolitană, cancelaria Mitropolitană, biblioteca “Dumitru Stăniloaie” și căminul monahal.

La subsolul bisericii se află muzeul, unde, pe o suprafață destul de mare, sunt expuse icoane, odoare bisericești vechi. Muzeul este împărțit în mai multe săli organizate tematic. Din motive de interdicție nu am putut realiza nici o fotografie.

Un alt monument de artă este Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, veche vatră a culturii şi spiritualităţii din Moldova, ridicată de domnitorul Vasile Lupu. Prin arhitectura sa și ornamentația fastuoasă, monumentul este unic prin decorațiile sculptate prezente pe toate laturile bisericii. “Faima monumentului o constituie broderia de piatră a zidurilor exterioare, păstrată în formă originală, în cea mai mare parte. Treizeci de bandouri ornamentale (n. b. – nerepetitive) evoluează succesiv pe întreg spaţiul exterior al zidurilor bisericii, de la temelie până sus la cornişa turlelor, rememorând şi prelucrând vechile crestături în lemn şi broderii naţionale, împrumutând însă elemente asiatice şi occidentale. O impunătoare torsadă constând în împletirea a trei elemente - simbol al Sfintei Treimi - desăvârseste complexul arhitectonic al bisericii” (manastireasftreiierarhi.ro) .

Situată în zona centrală a Iașului, biserica Trei Ierarhi are în apropiere, încă de la început, bisericile Sfântul Nicolae, Sfântul Sava, Golia şi Barnovski, cărora li s-au adăugat succesiv alte monumente religioase şi laice.

În vecinătatea Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi se află Școala primară ”Gheorghe Asachi”, lăcaș de cultură ce a intrat în funcțiune în 1900. Școala a primit acest nume ca o recunoaștere a activității intense a marelui cărturar umanist, Gheorghe Asachi, de a intemeia învățământul, inclusiv cel superior, în limba română în Moldova, dar și a teatrului și presei. Statuia sa, amplasată în fața școlii, are pe soclu o placă de marmură pe care scrie: "Primului învățetor, Gheorghe Asaki, școalele românești recunoscătore". Pe partea stângă și cea dreaptă a soclului ’’există două altoreliefuri de bronz: cel din stânga îl reprezintă pe Gh. Asachi înmânând coroane de flori elevilor premianți de la Gimnaziul "Vasile Lupu", iar în cel din dreapta, Gh. Asachi este reprezentat ca arhitect prezentând domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, planul de construcție a Academiei Mihăilene” (ro.wikipedia.org/wiki/Sta ... sachi_din_Iași) .

Între cele două lăcașuri de cult ortodox, Mitropolia și Trei Ierarhi, se află Episcopia Romano-Catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină". Parohia are două biserici, una construită la sfârșitul sec. 18., iar cea de-a doua, cu o arhitectură modernă, a fost construită recent în perioada 1992-2005, fiind catedrală episcopală.

În fața școlii primare ”Gheorghe Asachi”, într-un triunghi format de străzile Anastasie Panu și Piața Palat (pe două laturi) se află o clădire veche din municipiul Iași, construită în secolul al XVIII-lea, Casa Dosoftei sau, așa cum mai este cunoscută, Casa cu Arcade. Clădirea, construită din piatră, are două nivele cu ferestre mici, pătrate, vizibile pe latura cu arcade. Pe partea dinspre hotelul “Moldova” se mai observă o bucată dintr-un zid de piatră, de incintă, istoricii zic că această clădire făcea parte din incinta bisericii “Sf. Nicolae Domnesc”, aflată în imediata vecinătate a Casei Dosoftei. O altă rămășiță a zidului se observă în prelungirea fațadei spre Palatul Culturii. În fața obiectivului turistic se află statuia Mitropolitului Dosoftei, care ar fi avut aici prima tiparniță din Moldova.

Aminteam mai sus de biserica “Sfântul Nicolae Domnesc”, lăcaș de cult ctitorit de către domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica actuală a fost reconstruită la sfârșitul sec. 19, pe fundația și respectând, în mare parte, aspectul vechii biserici. Având în vedere poziția și importanța ei, aici au fost unși ca domni ai Moldovei nenumărați domnitori. Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015.

Un alt monument istoric din această zonă este și biserica Barnovschi, situată pe str. Ghica Vodă, la nr. 26. Este opera domnitorului Miron Barnovschi-Movilă, construcția ei începând din anul 1627, însă nefinalizată în 1633 când domnitorul a fost înlăturat de pe tron. La intrarea în curtea bisericii se află un turn. Biserica a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004.

La mică distanță de biserica Barnovschi, pe str. Bărboi, se află biserica Bărboi, sau biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, construită în prima jumătate a sec. 19 pe locul unei vechi biserici ridicată pe la 1600 de către vornicul Ursu Bărboi. Și acest obiectiv a fost inclus pe lista monumentelor istorice din județul Iași în anul 2015.

Nu am menționat nimic în acest review despre Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, Palatul Culturii sau despre Mănăstirea “Golia”, importante monumente de arhitectură din Iași, deoarece despre cele trei obiective voi reveni cu articole separate.

Iașul a fost ținta principal în această călătorie. Cum ne-am hotărât să plecăm în excursie? Vedeți mai jos în relatarea versificată (iar m-a pocnit muza poeziei :))).

---

VIZUALIZĂRI: 1512 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI