Croatia, Coasta Dalmata: partea a treia - Parcul National Krka

TIPĂREȘTE

Desi am vizitat parcul in primele zile ale vacantei in Croatia l-am lasat la sfarsit pentru ca mie mi-a placut foarte mult si cred ca merita sa povestesc numai despre el. Citisem cate ceva despre parc, mi s-a parut interesant dar eu fiind o iubitoare de munte si natura de la distanta (din balconul hotelului mai precis) nu am crezut ca imi va placea atat de mult ce voi vedea. De altfel eu numesc acest parc national ,,Lectia Croata’’.

Croatia are mai multe parcuri nationale, cel mai cunoscut este Plitvice pe langa care am trecut in drumul nostru catre Sibenik dar cei care le-au vazut pe ambele spun ca parcul Krka are un farmec anume care il face sa fie la fel de apreciat cat si Plitvice.

Parcul se afla in apropiere de Sibenik, aproximativ 20 km daca imi amintesc corect, se poate ajunge la el atat pe apa cat si pe uscat si este locul unde raul Krka isi pregateste varsarea in marea Adriatica in Golful Sibenik.

Noi am ales varianta de a merge spre parc cu masina dar se pot cumpara excursii de o zi cu vaporasul din oras si pentru cei care iubesc plimbarea pe apa (eu nu) inteleg ca este o incantare si excursia poate fi mai ofertanta decat pe uscat.

Astfel, dupa un mic dejun foarte matinal, fiecare cu rucsacelul in spate, pregatiti cu pachetele cu mancare si termosul cu cafea am pornit spre Krka. Din Sibenik sunt indicatoare catre parc, aceleasi indicatoare le-am vazut si de pe autostrada, deci cei care sunt doar in trecere se pot abate macar cateva ore sa vada natura in toata splendoarea sa.

Urmand indicatoarele am ajuns intr-o localitate mica Skradin (parcul mai are inca trei intrari in localitati diferite dar noua ne-a fost la indemana aceasta) unde intr-o parcare amenajata se lasa masinile pentru ca doar pana aici este permis accesul cu autoturismul.

Langa parcare se afla un punct de informare si acces catre parc. De aici ne-am cumparat biletele si am primit o harta a locului si cateva informatii despre parc. La ora aceea matinala eram doar cativa doritori sa vedem natura, respectiv 6 adulti si 3 copii din care doi erau in carucioare de bebelusi. Noi eram romani, un cuplu mai in varsa erau norvegieni iar tinerii cu bebelusii erau olandezi. Stiu asta pentru ca tanara care ne vindea biletele pe intreba pe fiecare de unde venim.

In urmatoarele minute a venit un autobuz fara prea mari pretentii dar foarte curat in care ne-am imbarcat si care ne-a dus cativa zeci de km (nu stiu cati dar ca timp am mers aproximativ 15-20 minute) pe un drum asfaltat, sinuos, cu serpentine mai lejere sau mai stranse, mie mi-a amintit putin de drumul de la Bicaz catre Cheile Bicazului, pana sa se ajunga la partea stancoasa. Pe un platou s-a oprit si am inteles ca acolo este locul de unde o sa luam autobuzul la intoarcere. Autobuzele circula continuu la un interval de aproximativ 20 minute aduc si duc turistii pana la maxim ora 16, cred.

Pe platou este un alt punct de informare unde sunt doua tinere vorbitoare de engleza, franceza, germana si rusa care ofera informatii doritorilor. Stiam ca punctul de maxima atractie este cascada Skradinski Buk, am intrebat cate ceva despre drum si am pornit entuziasmati dar fara macar sa banuim ce frumos va fi.

In anii ’80 croatii au declarat acest spatiu care are peste 100 km patrati drept Parc National si au impus un respect pentru natura pe care eu nu l-am mai vazut (pana acum) in alta parte. Parcul este un amestec de uscat si apa, o insiruire de cascade si bulboane de apa, raul are un curs foarte sinuos si involburat pe alocuri pana la varsarea in mare. Pentru a surprinde toate aceste frumuseti au fost construite niste punti peste apa care au un aspect mai curand de alei pentru ca acolo unde apa este mica puntile nu au bare de sustinere si de la distanta par alei intr-un parc. Se merge cam 4 km pe astfel de punti si se admira flora in toata splendoarea ei. Este un amestec de flora montana alaturi de vegetatie luxurianta gen liane, alaturi de smochini si alti arbusti si copaci pe care ii gasim si la noi in padurile deluroase.

Din loc in loc sunt panouri cu informatii despre flora si fauna locului, noi nu am vazut animale dar ne-am bucurat de spectacolul pe care il ofera pestii pe care ii vedeam sub picioarele noastre in apa foarte clara peste care treceam.

In parc sunt 17 cascade, pe unele le-am vazut, pe altele nu, dar in sfarsit am ajuns la cea mai mare, regina locului, Skradinski Buk. Diferenta de altitudine intre cea mai joasa casada si cea mai inalta este de aprox 47 de m.

In imediata apropiere a cascadei locul este delimitat si se poate face plaja pe un sol argilos si baie in apa foarte clara si cu niste formatiuni de piatra pe fund care sunt foarte vizibile la suprafata. Par niste animale marine preistorice, mie mi-au placut dar pentru mintea fetitei mele erau niste monstri si a refuzat sa intre in apa. A stat pe mal si a admirat lebedele care se apropiau fara teama de turisti.

Fara sa ne dam seama, in cateva zeci de minute poiana de langa cascada s-a umplut de turisti veniti dinspre apa. Toti eram cu un zambet mare pe fata si nu mai incetam sa ne minunam de frumusetea locurilor (de altfel se auzea universalul ,,wow’’ la fiecare minut). In poienita este amenajata o terasa, sunt masute pentru cei care vor sa-si manace pachetelul adus de acasa, sunt tarabe cu suveniruri si toalete. Totul intr-o curatenie maxima, de altfel angajatii locului sunt foarte vizibili si curata imediat daca vreun indisciplinat se abate de la reguli.

Din poienita se poate trece un pod spre o veche hidrocentrala iar cei care vor sa-si continue calatoria pe apa am inteles ca este un loc de unde se pot lua vaporase de mici dimensiuni. Calatoria pe apa continua cu posibilitatea de a vizita doua manastiri aflate pe doua insulite formate pe rau dar noi nu am mai fost pana acolo.

Dupa cateva ore de stat in mijlocul naturii pure, nepoluata de gaze de esapament, fara miros de gratare, fara muzica si fara tipete ne-am despartit cu greu de locul acesta minunta si ne-am intors spre punctul din care ar fi trebuit sa luam autobuzul. La intoarcere, pe alei/punti era atat de aglomerat, erau multi turisti care veneau sa viziteze parcul incat ne-am felicitat ca am fost matinali si am vazut parcul fara multi vizitatori. Acum semana cu parcul unui oras intr-o zi caniculara cand a iesit toata lumea din apartamentele incinse sa caute racoare.

Am ajuns la parcare, ne-am luat masina si nu am incetat sa ne exprimam bucuria ca am vazut un loc atat de frumos.

Este uluitor cum croatii au reusit cu atentie la toate detaliile sa faca dintr-un loc care putea deveni comercial si oarecare un loc atat de curat, de frumos, de primitor si de educativ.

Mi-a placut Croatia in intregul ei, de la autostrada care parea terminata de construit ieri, vopsita si dichisita pana la ultima balustrada si pana la localitatile cele mai mici prin care am trecut. Cu siguranta razboiul de la inceputul anilor 90 a lasat cicatrici adanci in sufletul lor dar trebuie felicitati pentru ca au reusit sa aduca orasele, satele, tara la un standard fata de care din pacate noi suntem foarte departe.

Pentru mine Croatia a fost un vis frumos din care mi-ar placea sa ma pot trezi in fiecare vara de aici incolo!

Vacante frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3775 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI