GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Chiar dacă toamna ne amenință că vrea să își intre serios în drepturi, noi tot mai sperăm că vor mai apărea unele zile frumoase care să ne permită să ne mai plimbăm, să plecăm de acasă pentru două-trei zile în care să ne încărcăm bateriile. Și unde am putea face mai bine acest lucru decât la munte, acolo unde potecile răcoroase ne-au ajutat de fiecare dată să ne relaxăm și să facem puțină mișcare, atât de necesară în vremurile actuale când joburile sedentare tind să ne acapareze tot mai mult?!
Până când un astfel de moment propice plimbărilor se va ivi din nou, mă mulțumesc cu răsfoirea fotografiilor realizate de noi în acest an în care am călătorit mult; câteva dintre ieșirile noastre s-au consumat pe Valea Prahovei, o zonă ocolită de unii poate datorită aglomerației din stațiuni și de pe șosele, dar o destinație atât de ofertantă pentru drumeții.
În ultima noastră ieșire am ales stațiunea Bușteni pentru petrecerea a două zile la munte, cu o singură noapte de cazare la mijloc. Am ajuns în stațiune după orele prânzului și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mâncăm. După aceea ne-am odihnit puțin și pe la ora 15.30 eram gata de plimbare? Ce să facem? Pe unde să mai cutreierăm? Ne-am gândit repede că o variantă excelentă ar fi o drumeție la cascada Urlătoarea, un loc frumos pe care l-am mai vizitat și altă dată.
Din parcul aflat în zona centrală a stațiunii ne-am îndreptat către strada Telecabinei și după aproximativ 15 minute de mers lejer am ajuns în dreptul hotelului Silva, în spatele acestuia fiind amplasată stația telecabinei.
Am continuat pe drumul pietruit către marginea pădurii, pe lângă pârâiașul care susura neîncetat în dreapta noastră. Aproape de marginea pădurii am dat de un tablou amuzant: o vacă cerceta cu mare interes conținutul unui tomberon, scurmând după resturi asemenea urșilor ce coboară din când în când prin cartierele mărginașe. Văzând asta, alți turiști glumeau cu privire la faptul că urșii ”gunoieri” au deja concurență serioasă la Bușteni! Partea urâtă consta în faptul că vaca împrăștiase gunoaiele pe mai mulți metri în jur. În fine...
În câteva minute aveam să ajungem sub poala pădurii, loc unde sunt amplasate mai multe panouri informative referitoare la Parcul Natural Bucegi, la traseele care pornesc din acest loc, dar și avertizarea referitoare la faptul că zona este frecventată de urși. Contrar altor ocazii când acest anunț ne-a provocat fiori reci pe șira spinării, acum nu ne-a fost teamă mai deloc întrucât acest traseu este foarte circulat de către amatorii de plimbări relaxante prin pădure. Chiar dacă poate exagerez un pic, pe acest traseu a fost aproape la fel de aglomerat ca prin zona centrală a stațiunii! Din acest loc apare în mod repetat, fie pe săgeți orientative, fie chiar pe copaci, marcajul specific acestui traseu – un cerc roșu cu marginea albă.
Primele 15 – 20 de minute începând din marginea pădurii constau într-o urcare abruptă pe o potecă șerpuită; există și scurtături mai abrupte chiar, însă am preferat să urmăm cărarea principală pentru a nu obosi foarte mult. Din loc în loc am făcut câte o pauză scurtă, așezându-ne pe trunchiurile copacilor căzuți la marginea potecii. La un moment dat, am trecut pe lângă o căbănuță ce adăpostește un bazin de joncțiune al apei și din acel loc poteca se transformă într-o plimbare relaxantă, fără suișuri sau coborâșuri majore. De pe un panou poziționat pe un perete al acelei căbănuțe am aflat că eram la 1079 de metri altitudine.
Apropiindu-ne tot mai mult de cascadă, am traversat câteva podețe de lemn, depășind astfel fără a ne murdări locurile în care izvoare micuțe au format zone cu noroi. La un moment dat, murmurul cascadei răsună printre copacii falnici din jur, semn că nu mai avem mult de mers. Și după alte câteva minute, iat-o! Perdeaua de apă înaltă de aproximativ 15 metri împroașcă cu o ploaie de stropi fini pe toți cei care doresc să se fotografieze pe platforma amenajată în apropiere. Erau suficienți doritori pentru o poză cu Urlătoarea, așa că am așteptat puțin până când locul s-a eliberat. Am fost stropiți binișor până când am reușit să facem câteva poze, dar ce bucurie a fost pe cel mic! Aproape că nu voia să mai plece de lângă cascadă! L-am convins spunându-i că mai rămânem puțin aici și am luat loc pe o bancă din apropiere, profitând de faptul că banca rămăsese liberă chiar atunci!
Pe un panou din vecinătate am avut ocazia să lecturăm o frumoasă legendă a cascadei Urlătoarea, pe care o voi reda integral în cele ce urmează: ”Prin munții aceștia, o frumoasă păstoriță, copilă a Jepilor bătrâni, își păștea oile în vremuri îndepărtate. Doi frați ciobani se îndrăgostiră de această păstoriță și prinseră a o urmări pas cu pas. Însă nici unul dintre frați nu știa de dragostea celuilalt. Iată, însă, că pe o vreme neguroasă, ciobanii amândoi, fără să se vadă unul pe altul, întind deodată brațele către copilă. Păstorița, îngrozită de arătarea ciobanilor, scoate un țipăt deznădăjduit și se aruncă de pe stânci.
Ciobanii au rămas împietriți pe loc și până astăzi stau, prefăcuți în steiuri de piatră, în dreapta și în stânga Urlătoarei. Nefericita păstoriță, prefăcută în cascadă de argint, cade de atunci necontenit de pe stânci și în căderea ei plânge fără încetare.”
Citind legenda tristă a frumoasei cascade, măcar pentru o clipă ți se pare că vuietul produs de căderea apei seamănă cu un bocet prelung! Adevărul este cu nici de imaginație nu ducem lipsă! :) După ce ne-am relaxat pentru aproximativ 10 minute pe băncuța de lângă cascadă, am pornit pe drumul de întoarcere în stațiune. Și dacă la urcare am făcut aproximativ o oră din zona stației telecabinei până la cascadă, la coborâre timpul s-a scurtat cu circa 15 minute pentru că nu ne-am mai oprit în prea mult locuri.
Această drumeție o recomandăm tuturor, este un traseu destul de ușor de parcurs indiferent de vârstă; drept dovadă, am întâlnit copii de trei-patru anișori alături de părinții lor, dar și persoane trecute probabil de 70 de ani. Tot ceea ce trebuie să faceți este să aruncați o privire asupra prognozei meteo, știut fiind faptul că la munte vremea are tendința de a se schimba rapid. Este indicat să aveți încălțăminte adecvată, dar și o sticluță cu apă sau câte ceva de ronțăit, mai ales dacă urcați la cascadă alături de copii mici.
Există și un lucru negativ pe care vreau să-l menționez aici: la câțiva metri de cascadă a fost permis accesul unui comerciant ambulant ce a improvizat acolo o tarabă cu chipsuri, pufuleți, bere, sucuri, mici jucării etc. Gândindu-ne la frumusețea naturală a acelui loc din inima pădurii, respectiva tarabă este desprinsă parcă dintr-un alt film... cu siguranță nu unul grozav! Însă problema cea mai mare este faptul că mulți cumpără de acolo diferite produse și aruncă apoi ambalajele la întoarcere pe marginea potecii, de parcă ar fi greu să le mai țină preț de câteva minute până la primele coșuri de gunoi din stațiune! Așadar, vă rugăm (indiferent de zona pe unde vă plimbați), nu mai aruncați gunoaiele prin pădure, altfel copiii noștri s-ar putea să nu mai aibă șansa să se bucure de natură așa cum arată ea în prezent!
Acestea fiind spuse, recomandăm tuturor celor care ajung la Bușteni frumoasa drumeție spre cascada Urlătoarea!
Vă dorim o toamnă frumoasă!
Trimis de Floryn81 in 22.09.16 14:49:04
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUȘTENI.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Crazy_Mouse: O incursiune minunata in natura. Felicitari si tine-o tot asa mai ales pentru cel mic.
Eu sunt sigura ca natura ne va ajuta sa mai putem face niste incursiuni in natura anul acesta, mai ales ca toamna ofera o bogatie de culori.
Cat despre comercianti, slabe sperante, cine stie poate anul viitor gasesti unul mai inventiv chiar sub cascada
Felicitari, votat cu placere.
@Crazy_Mouse: Drăguță excursia și nu foarte solicitantă; în luna iulie când am fost la Predeal preconizasem să ajungem și la Utlătoarea, unde nu am mai fost de 10 ani, dar programul încărcat cu altele nu ne-a mai permis și plăcerea asta. Utile amenajările în locurile unde se prelinge apa și se formează noroi, dar cred că și acele „felii” din trunchiuri de copaci sunt alunecoase la un moment dat.
Dacă noi considerăm în vremurile de azi traseul ca fiind unul ușor, la 1897 „Dicționarul geografic al județului Prahova” ne informează că drumul e greu, dar peisajul minunat: Drumul până la ea este foarte obositor; urmează mereu albia gârlei plină de bolovani, cari sunt într-o continuă ceartă cu piciorul. Aci totul este alcătuit ca să minuneze ochiul. Apa cade pe un părete vertical și soarele isbind-o, efectul de umbră și de lumină sunt fără seamăn. Sus, sub acțiunea razelor lui, masa de apă parcă ar fi metalisată și strălucirea ei e atât de mare cât crezi că jos curge argint topit, care îndată ce isbesce fundul se preface într-o spumă albă ca zăpada, ce clocotesce și se sbuciumă pe colțurile de stâncă ce ies ici și colo din albie.
@CrazyMouse - @tata123: Interesanta si completarea cu informatii de odinioara. Acum cativa ani cand am facut ultima oara traseul era destul de neplacut datorita podetelor de lemn rupte de peste cele cateva mici cursuri de apa de pe drum. Si asta mi/au confirmat si alti turisti care au fost nevoiti sa lupte prin noroi in panta drumului. Inteleg ca intre timp podetele s/au renovat si ma bucur sa aflu asta, dornic de o noua plimbare prin zona.
@all: Mulțumesc frumos pentru că ați citit și pentru că ați votat acest articol și îmi pare rău că nu am reușit să răspund până acum la ecourile voastre! A fost într-adevăr o incursiune interesantă în natură și ne-a făcut plăcere să ne plimbăm prin pădure (mai ales că era destul de cald atunci).
În ceea ce privește podețele de lemn de pe traseu, acestea arată bine și sunt destul de solide, așadar probabil că au fost refăcute de curând. Însă dacă alegeți să mergeți acolo imediat după o perioadă ploioasă probabil că noroiul vă va da mai mult de furcă!
În ceea ce privește dificultatea traseului, probabil că în trecut era considerat mai dificil, dar acum este amenajat suficient de bine și este ușor, poate fi parcurs cu puțină voință de toată lumea!
Referitor la comerciantul de lângă cascadă, eu sunt un optimist și tot sper ca anul viitor să nu mai dăm acolo de acea tarabă! Ar fi culmea să găsim mai multe!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Ce se mai poate face in Busteni, statiunea ursilor? — scris în 07.09.24 de raducondurache din SFANTU GHEORGHE - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Peisaje extraordinare, oraș în paragina, scump și neîngrijit — scris în 02.07.24 de Calatorvechi din BUCURESTI - nu recomandă
- Aug.2021 Mini-Circuit pe Valea Prahovei — Poarta Bucegilor — scris în 16.08.21 de Mihnea-Alexandru din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 In Bușteni după 22 ani — scris în 10.08.21 de djcioko din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Telecabina Busteni-Babele? — scris în 08.08.21 de leonasch din BUZăU - RECOMANDĂ
- May.2021 Bușteni. Și-atât! — scris în 14.10.21 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Nesimtirea si aroganta angajatilor de la Telecabina Busteni — scris în 06.10.20 de doru78 din TULCEA