Cheile Vârghișului și Peștera Mare de la Merești

TIPĂREȘTE

Cheile Vârghișului au mai fost prezentate pe scurt în februarie 2016 de către ”sebi_2569”, impresiile fiind însoțite de fotografii excelente: vezi impresii

Cheile Vârghișului constituie o rezervație naturală complexă: geologică, speologică, botanică. Sunt situate în extremitatea nordică a Munților Perșani, la limita dintre județele Harghita și Covasna. Cheile sunt săpate de râul Vârghiș în calcarele mezozoice ale Munților Perșani. Râul Vârghiș izvorăște din craterul Vârghiș (Munții Harghita) și se varsă în râul Olt.

În chei se poate intra (ajunge) atât dinspre amonte (Harghita), cât și dinspre aval (Covasna). Cum eu sunt harghitean din fiu în tată, accesul dinspre aval nu vi-l pot povesti. Dinspre Harghita, ca să ajungeți la chei, prima destinație este comuna Merești situată pe valea Homorodul Mic în lungul căreia se află DJ132 Vlăhița - Lueta - Merești - Jimbor - Homorod - Rupea, recent asfaltat și deosebit de pitoresc. Din centrul comunei Merești veți vedea panouri turistice și indicatoare spre chei și spre peștera Orban Balazs (Nume folosit de localnici pentru Peștera Mare de la Merești). Mergeți spre est câțiva kilometri pe un drum județean nemodernizat (DJ132A), dar în stare bună. Toamna, fânețele din lungul drumului sunt pline de brâzndușe (foto). Coborâți în vale, traversați râul Vârghiș și sunteți într-o poiana mare cu ceva clădiri (poate că deja s-au înființat ceva pensiuni-cabane). Fie găsiți aici un loc potrivit pentru a lăsa mașina, fie mai faceți încă vreo 200-300 m spre sud, exact până la intrarea în chei, unde valea se închide dintr-o dată și deplasarea continuă numai pe jos (vezi foto cu cai).

Trebuie să vă mai spun că pe un panou scria ceva de o mică taxă de intrare în rezervație, dar noi nu am întânit niciun taxator.

Cheile Vârghișului, deși relativ scurte, sunt deosebit de sălbatice, abrupte, așa că pot fi vizitate numai pe jos. Cheile sunt străbătute de mai multe poteci turistice marcate, dar vă recomand traseul principal care urmărește firul văii și este aranjat sub forma unei poteci tematice (cu mai multe panouri informative). Trebuie să fiți pregătiți pentru o drumeție de 2x4 Km pe o cărare accesibilă, largă, foarte evidentă, dar cu mici denivelări. Nu necesită abilități de montaniard. Recomand să aveți totuși cele mai comode încălțări, ceva apă, ceva mâncare concentrată (și/sau dulciuri), o haină de ploaie și o lanternă bună (pentru peșteri). Kilometrajul nu e neapărat foarte mare, dar cu vizitarea peșterilor și mici popasuri, vă va lua jumătate de zi.

Pe traseul potecii principale (firul văii), marcată cu cruce albastră, râul este traversat de peste 10 punți suspendate (construite relativ recent; până nu demult, turiști trebuiau să traverseze râul de mai multe prin apă). Dintre punți este una deosebit de spectaculoasă, situată spre aval, construită nu peste râu, ci fixată de peretele vertical al defileului.

Versanții defileului au o lungime de circa 4 km, formând un relief carstic spectaculos.

Videoclipul atașat, făcut de mine, prezintă defileul de la intrarea în chei (amonte, dinspre Merești) până la Peștera Mare, inclusiv. Mai există un videoclip, indicat mai jos, dedicat numai Peșterii Mari.

Vegetația

În Cheile Vârghișului au fost identificate 44 de specii de plante rare și periclitate, respectiv 16 specii de plante endemice carpatice. Plante rare care cresc pe stâncăriile calcaroase: garofița albă de stânci (sau Barba ungurului, Dianthus spiculifolius), stânjenelul, albăstrica (Centaurea triumfetti), urechelnița galbenă, tisa. În luminișuri cresc orhidee: untul vacii (poroinic), căpșunica (Traunsteinera globosa), papucul doamnei, dumbrăvița roșcată. Printre ierburi cresc plante endemice carpatice: crucea voinicului, brusturele negru, colțișorul, crinul de pădure, omagul. În fânețele din zona cheilor cresc stânjenelul siberian, gladiola, bulbucii de munte.

Date istorice

O parte in peșterile din Cheile Vârghișului au fost locuite de om începând chiar din Paleolitic. Astfel, în peștera Șura Cailor (video) au fost identificate vetre de foc și unelte din os și din piatră cioplită. Din Epoca Bronzului (culturile Coțofeni și Wietenberg) au fost descoperite fragmente ceramice, unelte de os și bronz. O așezare datând din Epoca Fierului a fost identificată în apropierea cheilor. În perioada medievală peșterile au fost folosite ca loc de refugiu în timpul năvălirilor străine și a războaielor. Peșterile mari, și anume Peștera Mare (Orbán Balázs) și Șura Cailor, chiar au fost întărite cu ziduri construite la intrare.

Liliecii din Cheile Vârghișului

Peșterile din Cheile Vârghișului reprezintă paradisul liliecilor, fiin una dintre cele mai mari colonii din Carpații Orientali. Pe teritoriul rezervației au fost identificate 19 specii de lilieci (din totalul celor 30 de specii cunoscute în România). Speciile comune de lilieci locuiesc permanent în peșterile de aici. Toamna (perioada împerecherii) și iarna (perioada de hibernare) apar și alte specii rare e lilieci. Toate speciile europene de liliac sunt protejate de lege și în România. Populațiile de lilieci s-au redus dramatic în ultimele decenii. Este interzisă deranjarea în orice fel a coloniilor de lilieci. Vizitarea liliecilor la căsuța lor (peșterile) consituie pentru turiști o experiență unică.

Peșterile din Cheile Vârghișului

În Cheile Vârghișului au fost explorate peste 120 peșteri însumând peste 7 Km lungime. Cele mai importante sunt Peștera Mare de la Merești (peștera Orbán Balázs), peștera Șura Cailor și Peștera Tătarilor. Primele două peșteri amintite sunt prinse în videoclipul de față.

Peștera Mare de la Merești se află în zona central-sudică a Cheilor Vârghișului, pe versantul stâng al văii, fiind cea mai mare peșteră din această zonă. A fost cartată în detaliu de către Fekete Istvan în anul 1835, cercetările fiind completate ulterior de Orbán Balázs (1829-1890, mare encicloped, aventurier, revoluționar și care a întocmit o monografie monumentală, de excepție, a Ținutului Secuiesc, în 6 volume), al cărui nume, în varianta ungurească, a fost de altfel atribuit acestei peșteri. Accesul în peşteră se face pe o scară metalică, intrarea în peșteră (12 metri lăţime şi 6 metri înălţime) fiind una din cele mai mari din țară. În zona de intrare, galeriile sunt ușor de străbătut. Peștera are mai multe galerii, din care una, ușor de parcurs, are o ieșire secundară spre chei. Peştera a fost folosită de localnici drept refugiu împotriva năvălitorilor, dovadă stând încă urmele zidului de apărare de la intrare. Peştera Mare de la Merești se remarcă prin numărul mare de lilieci ale căror sunete ciudate, unele sub formă de pocnituri ca scoaterea unui dop (sunetele obișnuite, un fel de țiuit tipic întâlnit și în zonele urbane, se aud pe tot parcursul galeriilor. Sunetele liliecilor sunt surprinse în videoclipuri.

Cu ocazia vizitelor făcute în zona rezervației Cheile Vârghișului, am făcut două videoclipuri:

- Cheile Vârghișului de la intrarea din amonte până la Peștera Mare de la Merești: youtube

- Peștera Mare de la Merești (peștera Orbán Balázs): youtube

---

VIZUALIZĂRI: 12916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI