In cautarea lui Decebal pe Cazanele Dunarii

TIPĂREȘTE

Daca tot am avut o mini-vacanta de Sf. Marie Mare cum se spune in popor, la jumatatea lunii august ne-am propus sa mai facem o vizita marelui Decebal, pe malul Dunarii albastre, chiar foarte albastre...

In prima noapte am dormit la hotel Clipa din Turnu Severin (vezi impresii), asa incat a doua zi dimineata cu forte proaspete si incantati de plimbarea facuta cu o seara inainte pe faleza Dunarii si nu numai in orasul mai sus amintit am purces cu nerabdare la drum, spre defileul marelui fluviu.

Drumul pana la Orsova a fost bun si traversarea viaductelor este un spectacol minunat pentru ochiul calatorului dornic de a vedea Dunarea la picioare si peisajul stancos si variat pe cealalta parte a drumului. Faptul ca drumul serpuieste alaturi de apele Dunarii si malul sarbesc se zareste foarte aproape mi-a dat o senzatie placuta de convietuire cu natura in deplina ei splendoare, caci zona este cu adevarat fascinanta. Cuvintele mele sunt sarace pentru a exprima frumusetea locurilor.

Am trecut de viaductul Vodita pentru ca nu am observat la timp indicatorul catre manastirea cu acelasi nume (dar aveam se na intoarcem a doua zi sa vizitam si acea zona binecuvantata) si ne-am indreptat spre micul dar cochetul oras ORSOVA. La ora destul de matinala a cafelei, pentru zilele de sarbatoare in care ne aflam am gasit oraselul trezindu-se usor la viata, inca somnolent. Asezat chiar pe malul Dunarii orasul usor in panta chiar mi-a dat senzatia ca se oglindeste in Dunare, largimea fluviului este aici generoasa, apa linistita si curata. Fiind dimineata destul de devreme ne-am hotarat sa nu asteptam plecarea vaporasului spre cazanele Dunarii ci ne-am gandit sa facem o vizita la Manastirea Sf. Ana. Indicatoarele ne-au indrumat din oras, si urcand pe un drum suficient de stramt pe care 2 masini mai indraznete ca dimensiuni si-ar disputa intaietatea ne-am indreptat spre dealul Mosului, deal pe care se afla manastirea.

MANASTIREA SF. ANA este suficient de noua si bine gospodarita. A fost ctitorita de ziaristul interbelic Pamfil Seicaru care a luptat in zona Orsovei in primul razboi mondial. Povestea il are ca subiect pe sus numitul care in 1916 in timpul razboiului, in urma exploziei unui obuz in acele locuri a fost acoperit impreuna cu un alt camarad de arme de o movila de pamant. Atunci ar fi promis ca va construi pe acel loc o manastire, daca va scapa cu viata. Seicaru care intre 1936-1939 a fost directorul ziarului Curentul si deputat in parlamentul tarii a construit aceasta manastire cu hramul sf. Ana in memoria mamei sale. Biserica nu a fost sfintita imediat pentru ca nu se sfintise locul de catre Arhiepiscopie. Apoi a venit cel de al II-lea razboi mondial, s-a schimbat regimul politic si comunistii au transformat manastirea in restaurant. Donatia locului pentru constructie cu acte s-a facut in 1975. Locasul de cult a fost sfintit abia in 1990., fiind manastire de maici. Are chilii pentru maici si o casa pentru gazduirea oaspetilor.

Drumul pietruit de cca 1,5 km. care duce din centrul vechi al orasului spre dealul Mosului a fost realizat prin taierea padurii. Din cele 7 troite initiale ridicate in memoria celor 7 regimente care au luptat pe acele locuri in primul razboi mondial au ramas numai 3. Biserica nu este mare, insa este frumos pictata si foarte ingrijita. Din parcarea amenajata in varful dealului se coboara cateva trepte pe platoul de pe buza dealului unde se afla staretia, chiliile maicilor si biserica. Privelistea asupra orasului si a Dunarii frumos curgatoare este de neegalat, transmitand o stare de liniste si multumire sufleteasca, parca indemnandu-te sa iti bucuri ochiul si sufletul de maretia locurilor.

Si apoi la drum, in cautarea lui Decebal, a statuii lui Decebal spre cazanele Dunarii, pe defileul marelui fluviu sapat in Muntii Carpati. Sunt cca 9 km de drum de o rara frumusete, unde Dunarea se ingusteaza, fluviul este incadrat de pereti verticali si stancosi.

CAZANELE DUNARII situate intre Valea Ogradena si Ogasul Turcului cuprinde zona din defileul Dunarii de o deosebita frumusete unde sunt gurile de varsare ale raurilor Plavisevita-Ogradena. In bazinul Dubrova golful semicircular desparte zona in 2 parti, Cazanele Mari strajuite de Ciucaru Mare de cca 318 m si Strbatul Mare in partea sarbeasca/Cazanele Mici, strajuite de Ciucarul Mic cca 313 m/Strabatul Mic in partea sarbeasca. / respectiv de 5 si 4 km.

Flora este de exceptie, de natura submediteraneana si central europeana. Am vazut si fagi, enuperi, artari, aluni, stejari, goruni dar si minunatii arbori de tisa. Mi-as dori sa fiu acolo din aprilie cand apar lalele galbene dar si apoi cand apare liliacul alb si cel mov pe stancile insorite de pe malul Dunarii...

Drumul a fost per ansambu bun, soseaua are ceva probleme de denivelare pe la Eselnita, dar nu insurmontabile, Dincolo de Cazane spre Moldova Noua, din pacate drumul este mult mai greu de parcurs.

Am ajuns in golful Mraconia, pe partea dreapta a soselei la nu mai mult de 25 de km de Orsova, intre Eselnita si Dubova, vis-a-vis de malul sarbesc ne-a aparut chipul lui DECEBAL, regele nostru dac. Este una dintre cele mai inalte sculpturi in piatra din Europa. Lucrarea a fost executata la initiativa lui Iosif Constantin Dragan, inceputa in 1994 si coordonata de un sculptor italian in marmura pe nume Mario Graleoti. Este marcata de inscriptia Decebal Rex- Dragan Fecit - regele Decebal facut de Dragan. Lucrarea nu este finalizata decat in proportie de 60% si din pacate cam da semne de "oboseala". Are o inaltime apreciabila de cca 55 m si o latime de cca 25 m. Se apreciaza ca fiind cu 6 m mai putin in inaltime fata de statuia Libertatii, 8 m mai putin decat Isus din Rio si ceva mai mica decat Colosul din Rhodos. In fine, personal nu le-am masurat... si nici nu stiu daca are vreo importanta., sunt numai niste cifre...

Dupa obligatoriile poze si momente de admiratie ne-am dat seama ca ne aflam chiar in mijlocul unei afaceri pur romanesti. Cateva zeci de ambarcatiuni intr-un du-te-vino continuu, blindate cu canistre de benzine pentru aprovizionare, adevarate coji de nuca, mici platforme plutitoare si barci cu motor mai mult sau mai putin securizate invitau turistii contra a 30 de lei sa faca o plimbare de cca o ora pe Dunare cu vizitarea pesterii Ponicova si a Veteranilor. Probabil spiritul meu de aventura s-a blocat instantaneu si ca urmare nu am indraznit sa ma urc pe nici una din acele asa numite ambarcatiuni, fie si dotata cu vesta de salvare ieftina si probabil neeficienta in caz de nevoie pe care o primea fiecare turist la imbarcarea pe coaja de nuca. Oricum nu am vazut nici macar o persoana care sa primeasca un bilet contra sumei de 30 de lei achitate. Dar fiecare pe riscul lui, nu???

Ne-am uitat apoi putin pe la tarabele cu amintiri, articole de sezon, dulciuri si alte nimicuri care erau insirate pe podul din golful Mraconiei si ne-am indreptat spre un obiectiv deosebit de frumos si interesant pentru ca pe malul Dunarii se inalta "locul de sub cerul lui Dumnezeu" adica MANASTIREA MRACONIA. Este situata in apropierea chipului lui Decebal, la cateva zeci de metri pe un fost punct de observatie a navelor.

Fara date certe se pare ca manastirea a fost infiintata pe la 1453 dar in timp calugarii au parasit-o fiind foarte des atacata de turci. O zidire s-a inceput pe la 1523 de catre banul Severinului si familia sa. Episcopul Iosif al Mehadiei si-a lasat toata averea mostenire manastirii pe la anii 1628. A fost atacata si distrusa de turci si reconstruita apoi dupa 1665. La intrarea in manastire sta scris "nascuta si ucisa de mai multe ori, aceasta sfanta manastire ni se infatiseaza si azi dincolo de moarte ca o certitudine a credintei, nadejde a Invierii si temelie a dragostei" Frumos? putin spus...

Piatra de temelie s-a pus in 1993 si s-a reinfiintat in 1995. In 2008 a devenit din manastire de calugari in manastire de maici. Pictura este realizata de aceasi familie de pictori din Turnu Severin, Eugen si Florica Papici care au pictat si Manastirea Vodita.

Manastirea aflata la rascruce de drumuri pentru invaziile turcilor pare a fi un fel de Pasarea Phoenix caci a reinviat de fiecare data, desi a fost culcata la pamant, trecuta prin foc si sabie de nenumarate ori.

Era curat, ingrijita, impodobita de sarbatoare pentru ca in acea zi urma a fi sfintita. Maicile trebaluiau pentru organizarea evenimentului.

Cu parere de rau am parasit zona, mergand pe soseaua de pe malul Dunarii care serpuieste spre Moldova Noua. Drumul a devenit usor mai anevoios, Sunt foarte multe pensiuni noi construite, unele mai frumoase decat altele, cu pontoane pe malul Dunarii, cu vedere spectaculoasa spre malul sarbesc.

Majoritatea pensiunilor sunt un mic rai cu arhitectura in general moderna, construite cu fonduri europene.

Ne-am oprit la pensiunea Melba pentru a lua masa de pranz. Nu am sa scriu un rew. special pentru ca sincer, in afara de timpul indelungat in care am asteptat sa fim luati in seama nu am sa spun nimic remarcabil. Pretul suficient de mare de 100 de ron pentru 2 ciorbe de peste, 2 buc. de peste prajit (salau, caci altceva nu aveau...), 2 cafele si o sticla de apa l-am platit poate pentru peisajul de pe ponton, caci sincer, acela a facut toti banii.

In fine, am plecat apoi, facand cale intoarsa prin Orsova pentru ca doream sa ajungem in dupa amiaza respectiva in Baile Herculane, unde ne-am cazat la Pensiunea Orhideea (vezi impresii).

A doua zi am plecat din Herculane pe aceeasi ruta. Iesind din Orsova am urmarit viaductul Vodita pentru ca ne doream foarte mult sa vizitam zona. Din Orsova sunt 8 km pana la MANASTIREA VODITA. Din soseaua principala am intrat intr-un adevarat rai. Drumul duce peste viaductul Vodita dar inainte de a intra pe viaduct o troita de lemn ne-a avertizat ca lateralul duce spre manastire. Pe drumul neingrijit si stramt spre manastire nu am intalnit decat o masina, iar in fata manastirii erau numai cateva masini cu turisti veniti la slujba. Manastirea are hramul Nasterea Maicii Domnului si Sf. Antonie cel Mare.

Este primul asezamant atestat documentar si administrat autonom dupa regulile bisericii ortodoxe, conform canoanelor Sf. Vasile cel Mare.

In sec. XIV, in comuna Varciorova sub indrumarea Sf. Nicodim de la Tismana s-a ridicat manastirea pe banii domnitorului Vlaicu Voda. Urmasii acestuia Mircea cel Batran, Vlad Dracul, Radu cel Frumos si chiar un conducator al Serbiei au donat manastirii diverse terenuri, odoare bisericesti dar si bani.

Datorita invaziilor turcesti, centrul monahal s-a mutat la Tismana, iar Vodita a ramas un schit care a fost devastat de otomani. Arhimandritul Nicodim s-a ingrijit de schit asa incat la 1700 Manastirea Vodita a fost recladita de marele aga Cornea Brailoiu. Totodata manastirea a fost scutita de taxe de Constantin Brancoveanu. A decazut total dupa razboiul austro-turc pe la 1890. S-a reinfiintat ca si manastire de calugari cu viata de obste din 1990.

In biserica manastirii era slujba si fotografiatul este interzis. Din vechea manastire se mai vede doar un zid, iar la cativa zeci de metri de acesta s-a construit noua incinta cu chilii, staretie, trapeza. Biserica actuala este construita din lemn, in stil maramuresan. Catapeteasma si stranile au fost lucrate de un mester din Sighetul Marmatiei. Pictura este executata pe tencuiala in fresca.

Este o mica bijuterie, deosebit de frumoasa iar locurile sunt neasemuite.

Dupa vizitarea manastirii am plecat inapoi spre Turnu Severin pentru a ne intoarce acasa. Am plecat cu neimplinirea ca nu am trecut pe malul sarbesc pentru o scurta vizita.

Pentru orice iubitor de natura, de locuri binecuvantate si mirifice Parcul National Portile de Fier, / Cazanele Dunarii si toata zona aferenta este de o mare frumusete si chiar merita a fi vizitate.

Va doresc tuturor vacante frumoase

ps. daca se poate il rog pe web sa introduca Ileana Constantinescu - Dunare, Dunare

---

VIZUALIZĂRI: 7752 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI