Casa Aless - un colțișor de rai

TIPĂREȘTE

Cine a fost în vacanță la Cazanele Dunării știe că alegerea unei pensiuni în zonă nu este treabă ușoară, chiar dacă oferta pare generoasă la prima vedere. Prețurile sunt mari și dacă ai anumite pretenții la care ții cu tot dinadinsul, lista opțiunilor se reduce simțitor. Când am hotărît, împreună cu încă o familie, să facem un mini circuit în zonă, primul lucru pe care l-am stabilit, înainte de a începe căutările, a fost ceea ce am vrea să ne ofere pensiunea la care vom sta: să fie situată în Eșelnița sau Dubova, să aibă ponton pe malul Dunării, camere cu vedere la Cazane, terasă pe malul apei, curte cu pomi și verdeață, piscină și, evident, să găsim toate acestea la un preț cât mai bun. Am găsit ușor câteva pensiuni care să întrunească condițiile de mai sus, dar prețul cerut, 250 – 270 lei/noapte m-a descurajat.

După o săptămână în care am petrecut multe ore cu ochii în calculator, în care știam pe de rost pensiunile din zonă, am dat peste descrierea pensiunii Casa Aless, o pensiune pe care o ocolisem până atunci pentru că nu avea curtea pe care o aveam în cap. Am studiat cu atenție descrierea, pozele, am discutat cu prietenii și am hotârît în unanimitate că este pensiunea câștigătoare. Prețul unei camere era de 150 lei/noapte, camerele arătau foarte bine și avea vederea spre Cazane la care visam. Era sâmbătă, cu două săptămâni înainte de concediu, așa că până luni dimineața, când am sunat la pensiune, am stat cu inima îndoită, convinsă fiind că totul era prea frumos ca să fie adevărat, că sigur nu vom găsi locuri libere și va trebui să reiau căutările.

După o scurtă convorbire cu proprietara pensiunii, o doamnă foarte drăguță, am rezervat două camere începând cu 28 august, am stabilit să plătesc un avans de 150 lei. După ce am trimis copia ordinului de plată al avansului, am primit imediat un mail prin care eram înștiințați că rezervarea este făcută și că suntem așteptați la Casa Aless.

Situată în localitatea Eșelnița, în zona Cazanelor Mici, pensiunea este foarte ușor de găsit. Din Orșova am urmat drumul spre Moldova Nouă, iar după aproximativ 7 km am ajuns în parcarea pensiunii.

Cum șoseaua este mult mai înaltă decât nivelul Dunării, parcarea și intrarea în pensiune sunt la nivelul unu al acesteia. Din parcare se coboară un etaj pentru a ajunge la recepție, unde am fost întâmpinați cu amabilitate de proprietară, o doamnă tânără și drăguță, care ne-a dat toate informațiile pentru a ne simți bine pe tot parcursul șederii noastre acolo. Astfel am aflat unde putem mânca bine și ieftin în apropiere, ce putem vizita în zonă și ne-a făcut un mic tur al bucătăriei și al teraselor pentru a ne acomoda.

Descrierea pensiunii

Casa Aless este o pensiune relativ nouă, finalizată în 2013, iar la decorarea ei nu s-a făcut deloc rabat la calitate. Totul arată perfect, ceea ce a fost o ușurare pentru mine, pentru că am făcut o greșeală pe care nu o fac de obicei, aceea de a fi atât de încântată de pozele văzute pe net încât am plecat cu așteptări foarte mari de acasă. Aș fi fost foarte dezamăgită dacă realitatea era alta, dar de data asta, deși așteptările erau mari, acestea au fost întrecute.

Pensiunea dispune de 10 camere cu vedere la Dunăre, o bucătărie mare, complet utilată, 3 terase frumoase care oferă o priveliște ce îți taie respirația, o piscină nu foarte mare, dar în care te poți răcori într-o zi în care alegi să te relaxezi făcând plajă pe șezlongurile amplasate pe pontonul construit deasupra apei și un mic loc de joacă pentru copii.

Camerele

Toate camerele pensiunii au vedere la Dunăre și sunt situate la etaj. Noi am primit două camere alăturate, situate la etajul unu. Accesul la camere se face din balconul comun, care are la intrare un loc amenajat cu măsuță și fotolii pe care puteai sta pentru a admira frumusețea peisajului.

Primul lucru care mi-a plăcut la cameră a fost faptul că este foarte mare și foarte luminoasă, datorită faptului că ușa este nu este din lemn ci din geam termopan, ceea ce face ca tot peretele exterior să fie din sticlă.

Prima impresie pe care am avut-o când am intrat în pensiune s-a păstrat și după ce am văzut camera, pentru că și aici bunul gust își spune cuvântul: mobilă nouă, compusa dintr-un pat matrimonial cu saltea de bună calitate, o măsuță mare cu fotolii, dulap în care aveam și rafturi și umerașe, televizor LCD montat pe perete, draperii și perdea frumoase, care îți dădeau mai mult impresia de ,,acasă” decât de hotel, parchet laminat care strălucea de curățenie.

Baia este spațioasă și evident amenajată în același ton, cu mult gust și fără a se face rabat la calitate. Cabină de duș modernă, prosoape impecabile, vasul de toaleta și chiuveta de un alb strălucitor, totul nou și curat.

Frigider nu am avut în cameră, pentru că existau frigidere mari în bucătăria comună în care am ținut atât mâncarea cât și băutura.

Camerele nu sunt dotate cu aer condiționat, pe care personal nu îl prea tolerez, dar nici nu am avut nevoie. Soarele bătea în cameră doar dimineața, iar draperiile erau groase și închise la culoare, așa că în cameră era un aer răcoros chiar dacă afară era foarte cald. Datorită faptului că geamurile aveau plase de țânțari le puteam lăsa rabatate non stop, fără a sta cu grijă că noaptea vom avea camera plină de insecte. De fapt, deși am plecat dotați cu o grămadă de aparate și de soluții contra țânțarilor, nu am văzut nici măcar unul în cameră.

Pensiunea are internet wireless, dar nu știu să spun cum funcționează pentru că nu am avut nevoie de el, așa că nu l-am folosit

Bucătăria

Cum pensiunea nu are restaurant, la parterul acesteia există o bucătărie comună, foarte mare, în care am găsit tot ceea ce aveam nevoie pentru a pregăti mâncarea. Cum noi plecam dimineața și veneam seara nu am folosit-o decât pentru a pregăti micul dejun și pentru a depozita alimentele și băuturile pe care le aveam cu noi și pentru a pregăti cafeaua.

În bucătărie există trei frigidere mari, astfel că este loc pentru toată lumea. Chiar de la sosire proprietara ne-a spus să aducem tot ce avem de băgat în frigider și ne-a arătat un raft ,,al nostru” pe care să ne așezăm totul. Nu am avut nici un fel de probleme, chiar dacă pensiunea era plină, fiecare știa care-i sunt lucrurile, așa că totul a fost foarte bine.

Cum există afară, pe terasă, o plită pentru gătit și un grătar, în bucătărie nu se gătește, plita existentă aici este folosită doar pentru a prepara ceai și cafea.

Bucătăria era dotată cu tot ce trebuie: căni, farfurii, tacâmuri multe, astfel încât să ajungă tuturor, în cazul în care se suprapuneau cu orele de masă, oale, tigăi, condimente, ustensile de bucătărie. Chiar dacă nu am gătit, dimineața, când făceam cafeaua am studiat ,,oferta” existentă și nu am găsit nimic care să lipsească în cazul în care ne-ar fi apucat hărnicia și am fi renunțat la restaurant pentru a pregăti acolo ceva.

Spațiul exterior

Chiar dacă dispus vertical, spațiul exterior al pensiunii este foarte generos raportat la capacitatea de cazare. Dispus pe trei niveluri, amenajat cu mult bun gust, acesta ne-a oferit tot ce aveam nevoie pentru a petrece un sejur plăcut.

Ieșind in curte de la recepția situată la parterul pensiunii, avem un mic spațiu cu verdeață, în care sunt amenajate două mici grădini cu iarbă și flori. De aici, coborând, ajungem la etajul următor, etajul teraselor.

Punctul forte al acestei pensiuni în constituie terasele spațioase și frumos amenajate, pe care puteai sta la nesfârșit admirând Cazanele Dunării.

Trei la număr, fiecare diferită față de cealaltă, terasele, chiar dacă dispuse în linie sunt oarecum separate, astfel încât să ofere intimitate și loc pentru toată lumea.

Terasa din dreapta este cea care are în capăt spațiul pentru gătit. Aici există două gratare, o plită, un cuptor cu microunde și o chiuvetă. Zona de gătit este separată de mesele mari din lemn cu un zid gen bar, astfel încât cei care aleg să petreacă timpul acolo să nu fie deranjați de cei care pregătesc mâncarea sau invers.

Terasa din mijloc avea mese mai mici, rotunde, la care puteai sta pentru a bea cafeaua sau pentru a bea seara un pahar de vin. Tot aici erau și două balansoare, pe care te puteai relaxa privind peisajul frumos pe care îl aveai în fața ochilor.

Terasa din stânga este pe care am ales-o în fiecare dimineață pentru micul dejun, avea mese mese mari din lemn și un televizor mare montat pe perete, astfel că ascultam puțin știrile până mâncam (în rest nu am avut timp de televizor).

Cum sunt o persoană matinală, care nici în concediu nu poate dormi prea mult, dimineața la 6 îmi beam deja cafeaua pe terasa din mijloc, așa că am admirat niște răsărituri de soare incredibil de frumoase de aici.

Dacă mai coborai un etaj din zona teraselor ajungeai la nivelul Dunării. Aici erau piscina și locul de joacă pentru copii. Piscina avea apa caldă, numai bună de bălăceală și avea o adâncime undeva la 1,50 – 1,60 m. Era suficient de mare, dar nu pentru înot, mai mult pentru a te răcori și relaxa.

Locul de joacă pentru copii era delimitat cu un gard, iar cei mici aveau aici o trambulină și și un coș de baschet.

Pontonul de lemn era la fel delimitat cu gard de restul curții, iar aici erau șezlonguri suficiente pentru cei care doreau să facă plajă.

Cum am fost în zonă pentru prima oară, am avut multe locuri de văzut, așa că cele 3 nopți au fost prea puține. Cum nu voi scrie separat despre Cazanele Dunării, am să scriu aici, pe scurt, ce am ales să facem/vizităm în cele câteva zile petrecute acolo:

- Stațiunea Herculane, care surprinzător, ne-a plăcut, chiar dacă inițial nu am vrut să intrăm să o vedem datorită a ceea ce citisem despre ea. Zonă frumoasă, plină de verdeață, peisaje frumoase. Nu regret că i-am acordat o șansă, chiar dacă are multe clădiri lăsate în paragină, nouă ne-a plăcut să petrecem câteva ore acolo.

- Excursie pe Dunăre cu șalupa, prin Cazanele Mici și Cazanele Mari cu vizitarea Grotei Veterani. Cum am ajuns la pensiune gazda noastră ne-a anunțat că dacă vrem putem merge a doua zi în excursia în care mai merg și alți turiști cazați la pensiune. Barca ar fi venit să ne ia direct de la pontonul pensiunii. Dar cum, la recomandarea unui prieten, vorbisem cu cineva pentru plimbare încă de acasă, am ales să rămânem fideli planului inițial și nu am regretat. Am avut parte de o plimbare plăcută, cu o șalupă frumoasă, cu un ghid care ne-a povestit tot drumul și de la care am auzit multe lucruri interesante despre zona pe care o vizitam pentru prima oară.

- Plimbare până în Serbia, la Golubac, pentru a vedea cetatea. Am ținut neapărat să vedem Cazanele și de pe malul sârbesc, mai ales că domnul care ne-a plimbat cu barca ne-a spus că drumul este foarte frumos și șoseaua trece prin peste 20 de tuneluri. La recomandarea lui am oprit într-un sat la vreo 10 km după graniță, unde am mâncat o excelentă ciorbă sârbească de pește, cu ardei iute copt și mujdei de usturoi. Chiar și numai pentru acea ciorbă merită să faceți o plimbare pe malul sârbesc. Din păcate cetatea de la Golubac era în renovare totală, accesul chiar în apropierea ei era interzis, așa că ne-am ales doar cu o oră la stat la o terasă pe malul Dunării, unde am mâncat o prăjitură și am băut o cafea. Dar când cetatea va fi gata renovată, recomand celor care își pot rupe jumătate de zi pentru a face o plimbare până aici.

- O zi am dedicat-o cascadei Bigăr, dar sincer eu am fost dezamăgită, mi s-a părut frumoasă dar nu spectaculoasă cum este prezentată peste tot. Mă rog, nu consider că a meritat să facem pentru ea drumul de la Eșelnița Marele câștig au fost Morile de apă de pe Valea Rudăriei, din localitatea Eftimie Murgu (în drum spre Bigăr), despre care am auzit de la gazda noastră și care ne-au încântat și au făcut să considerăm plimbarea un succes.

- În ultima dimineață, înainte de plecare, am ales să vedem Cazanele și de pe uscat (după ce le-am văzut de pe apă), așa că am mers cu mașina până în Dubova și am vizitat mănăstirea Mraconia.

Casa Aless este o pensiune pe care o recomand cu drag, la care ne-am promis că ne vom întoarce pentru a profita mai mult de tot ceea ce oferă. Am găsit condiții excelente de cazare, dotări de 4 stele la preț de 3, doi proprietari tineri și drăguți care ne-au făcut să ne simțim bine, curățenie și un peisaj de vis.

Celor care nu au vizitat până acum Cazanele Dunării le recomand din tot sufletul să o facă. Nouă ne-ar plăcea să revenim la început de aprilie, când am auzit că stâncile vor fi pline de lalele galbene, iar natura oferă un spectacol de excepție.

---

VIZUALIZĂRI: 10802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI