Manastirea Tiganesti (Ciolpani), de la „lacul maicutelor"

TIPĂREȘTE

Foarte aproape de Bucuresti, in com. Ciolpani este Manastirea Tiganesti (jud. Ilfov). Numele ii vine de la Matei Tiganescu care pe la 1780 a ridicat aici o biserica si un schit pentru calugari. Acum manastirea este locuita de calugarite, (inca din 1805) vestite in toata tara, caci aici sunt tesute si lucrate vesmintele preotesti pentru toti preotii din tara.

In 1812 vechia biserica din lemn a fost daramata si locul ei a fost luat de actuala biserica din caramida, mai mare si mai frumoasa, avandu-l ctitor pe banul Radu Golescu si avand haramul „Adormirea Maicii Domnului„. Asa cum era moda in constructii besericesti la acea vreme, biserica are o singura turla. Putine fresce interioare mai sunt originale, marea majoritate provin de la renovarea din 1929.

Manastirea este inconjurata de un rau, ce se numeste „lacul maicutelor".

Cum am intrat in curte am sesizat un alt gen de curte, de gradina; aici totul este verde; doar copaci si iarba sunt in curte, flori fiind doar in ghivece pe pridvorul chiliilor. (spre deosebire de al; te manastirii unde sunt sute de flri in gradina). In partea dreapta a curtii sunt chiliile iar in partea stanga atelierele de tesatorie si croitorie. O prezenta neasteptata dar foarte placuta a fost un pui de catel, alb si pufos care se juca cu toata lumea in speranta ca cineva il va infia si duce acasa.

Aici in manastire a functionat prima scoala elementara din 1818 pana in 1878. In 1923 a fost infiintata „Scoala de instruire casnica” unde se invatau: tesutul covoarelor, broderia artistica, tesaturi populare. In 1848 a fost construita o scoala bisericeasca, care in 1989 a fost transformata in muzeu, unde acum sunt expuse icoane pe lemn, panza, sticla si metal, vesminte vechi, carti si obiecte religioase.

In spatele bisericii, dupa ce am mers cateva sute de metri, am ajuns la cimitirul manastirii, unde sunt ingropate pe langa fetele bisericicesti si nume iluste ale culturii sau politicii romanesti. Cateva monumente funerare cu adevarat deosebite, stau marturie peste ani, a importantei si respectului pentru acesti oameni.

Intrarea in biserica este sustinuta de doua coloane mozaicate, si de doua icoane – mozaic, pe peretele exterior al prenaosului. La ora cand am ajuns eu acolo, slujbele se terminasera demult, dar preotul bisericii, a stat tot timpul acolo, si fara a-l fi rugat ne-a mituit si ne-a binecuvantat. Am spus si eu o rugaciune in fata icoanei Sfintei Maria – cel mai de pret obiect ce a ramas de la inceputurile acestei biserici - am admirat frescele si icoanele si m-am asezat chiar cateva minute pe un scaun, pentru cateva momente de smerenie.

---

VIZUALIZĂRI: 7590 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI