Drumul spre un loc de poveste – spre Biertan

TIPĂREȘTE

În vara anului 2012 ne aflam într-o binemeritată vacanță la Gura Râului, lângă Sibiu. Pe lângă vizitele în frumosul oraș transilvan am ales să vedem și celebra biserică fortificată Biertan. Citisem atât de multe despre Biertan, vizionasem filmulețe, privisem fotografii – cele aeriene ori de pe dealurile înconjurătoare sunt superbe. Și pentru a ne umple toată ziua am studiat traseul cel mai ofertant din punct de vedere al peisajelor și obiectivelor.

Acces Sibiu-Biertan. Astfel, am plecat din Sibiu pe DJ 106 care duce spre Agnita, trecând prin Daia. Pot spune că a fost o alegere inspirată imaginile ce treceau prin fața autoturismului fiind deosebite. Șoseaua străbate o parte din regiunea denumită Valea Hârtibaciului, o zonă deluroasă combinată cu vegetație abundentă. A fost o zi senină, cu nori albi, pufoși, cu vedere extinsă până la Munții Făgăraș. Panglica de asfalt este de calitate bună o mare parte din cei aproximativ 70 km dintre Sibiu și Biertan. Meandrat suficient de mult, drumul te face să te simți relaxat la volan; calea ferată ține companie șoselei pe parcursul mai multor kilometri.

Șoseaua trece prin apropierea localității Hosman, apoi pe lângă Țichindeal (unde se află o biserică pictată de zugravii frații Grecu – cu o imagine inedită a lui Iisus), Nocrich. În Bârghiș părăsim DJ106 și facem stânga pe DJ 141 spre Pelișor, pe care îl depășim și intrăm în pădurea Pelișor-Richiș. Aici, într-o curbă destul de strânsă se desprinde DJ 141b spre Biertan, aflat la 10 km depărtare – localitate și biserică fortificată semnalizată corespunzător prin indicatoare. După ce ne încadrăm pe acest drum s-ar putea să întâmpinăm mici probleme: pe o distanță de aproximativ 3 km drumul nu mai este asfaltat, ci doar pietruit. Câteva serpentine, deal-vale, și la ieșire din pădure întâlnim din nou covorul asfaltic, ceva mai peticit. Vegetația bogată predomină pe marginea șoselei, pădurea oferă câteva momente de răcoare în plină zi de vară. După ce trecem de pitorescul sat Richiș, ajungem la țintă: Biertan.

Hosman. Satul și turla bisericii o observăm chiar din drumul județean. Ne îndreptăm voioși către sat; la nici un kilometru oprim pe podul ce traversează râul Hârtibaciu: avem de aici o priveliște frumoasă asupra localității. În sat asfaltul e cam găurit și observăm foarte multe case ale populației conlocuitoare. În centru găsim alt indicator ce ne îndreaptă spre biserica fortificată, dar e și momentul în care se termină și covorul asfaltic. Putem lăsa aici mașina fiindcă turnul semeț al bisericii se ridică dintre acoperișurile caselor în apropiere; de asemenea, mai putem înainta vreo 200-300 m cu autoturismul traversând un mic pod metalic peste un canal, până la baza dealului pe care e situată fortificația.

Bineînțeles că biserica fortificată este plasată în punctul cel mai înalt al localității, în vârful unui mic delușor. Trecem pe lângă casa parohială cred, cu înscrisuri în limba latină pe pereți, din păcate tencuiala cu înscrisuri e parțial căzută. De altfel, în întregul complex sunt semne de degradare, deși exista o echipă de muncitori ce lucra la ceva renovări/restaurări în incintă. Urcăm spre zidurile de pe colină pe trepte de beton și ajungem în fața primului element de apărare, mai rar păstrat, și anume hersa din turnul porții. Hersa este grilajul din lemn (poate fi și metalică) care îngrădește accesul într-o incintă și permite utilizarea armelor; de obicei dublează o poartă. Turnul porții e masiv, pătrat, se poate accesa pe o scară acoperită. Am intrat în incinta fortificată și ne-am plimbat în jurul bisericii situată în centru. Incinta defensivă este formată din două rânduri de ziduri circulare de 7-8 m înălțime, dotate cu turnuri de apărare. Înotăm prin iarba deasă și privim cu admirație către zidurile de piatră.

Biserica era încuiată, însă am putut urca în turnul clopotniță, ușa laterală fiind descuiată datorită lucrărilor ce se desfășurau la acoperiș. Ne-am strecurat pe un culoar îngust cu trepte de piatră. De sus putem observa mai bine sistemul de apărare, implicit zidurile și turnurile; de asemenea, am văzut mecanismul ceasului din turn, precum și etajul clopotelor.

Coborâm în fața bisericii romanice a cărei primă formă datează încă din secolul al XIII-lea (anul 1270), dar care a trecut prin mai multe transformări și adăugiri. Alt element interesant al acestei biserici evanghelice fortificate este portalul romanic târziu. Prin grilajul metalic am privit către arcadele curbate și imaginile pictate cu apostoli (Petru, Matei) ale căror culori încă sunt vii. Coloanele se termină cu frumoase sculpturi în piatră; portalul este adăpostit de un fel de pridvor construit mai târziu. Am părăsit incinta fortificată cu gândul la oamenii ce au muncit secole la rând pentru ridicarea și întreținerea unor asemenea bijuterii arhitectonice.

Richiș. A doua oprire pe drumul spre Biertan a fost în centrul localității Richiș. Drumul îngust șerpuiește printre casele cu acoperișuri de țiglă roșie. Peisajul profund rural e accentuat de vegetația abundență și de albia râului Richișu ce însoțește șoseaua. Mici punți de lemn traversează din când în când firul de apă; ajungem și la sectorul caselor săsești cu porți înalte, bine ferecate. Ceva mai multă animație este în centrul satului unde oprim pentru câteva minute pentru un refill cu răcoritoare la micile magazine mixte existente acolo. Exact peste drum de ele, după un spațiu verde admirăm impunătoarea biserică a localității. Biserica fortificată din Richiș este foarte „arătoasă”; din fortificație a supraviețuit un fragment de zid și turnul de poartă ce are și rol de clopotniță. Biserica este masivă, fără turle, fiind inițial o basilică gotică ce aparținea ordinului călugăresc cistercian (ca cea de la Cârța). Se pare că interiorul e bogat ornamentat, altarul rococo fiind foarte frumos. Noi am admirat portalul pe sub care se intră în biserică; arcadele gotice în arc frânt sunt superbe. Deasupra ușii se află scena sculptată a Răstignirii lui Iisus – superb. Am mai parcurs câteva zeci de metri pe jos pe sub porțile caselor săsești de secol al XIX-lea, pe malul apei înțesată cu papură – un peisaj idilic.

Drumul a continuat pe fundul văilor, printre dealuri verzi, către ținta finală: Biertan. Însă fiecare sat de pe parcursul acestui drum ascunde câte o mică poveste ori vreun loc mirific. Vă sfătuiesc să nu vă grăbiți, sunteți în vacanță.

---

VIZUALIZĂRI: 6529 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI