Biserica din Densuș - date, ipoteze și controverse

TIPĂREȘTE

Biserica cu hramul Sfântul Nicolae din satul Densuș (Țara Hațegului), una dintre cele mai neobișnuite (ciudate) lăcașe de cult ortodoxe din România, a intrat demult în atenția turiștilor AFA care au prezentat elegant și cu multe amănunte ambianța acestui obiectiv deosebit. În recenzia mea, a unsprezecea referitoare la această biserică, nu doresc să repovestesc ce ai spus iluștrii mei înaintași, ci doar să accentuez caracterul inedit și insolit al acestui obiectiv. Spre regretul meu, nu am avut ocazia să ascult cuvintele preotului paroh, însă această biserică era demult una din ”neliniștile” mele și am încercat să mă documentez cum s-a putut.

Biserica din Densuș este construită într-un stil arhitectural romanic, dar înglobează și elemente arhitectonice dacice, gotice și ortodoxe. Este singura biserică din sat și concurează la titlul de cea mai veche biserică activă din România. În Țara Hațegului mai sunt și alte biserici foarte vechi cu unele elemente constructive asemănătoare celei din Densuș.

Biserica este situată pe o colină la marginea satului Densuș, în mijlocul cimitirului. Drumul asfaltat duce până la parcarea de lângă cimitir.

În parcare, spre aleea care duce la biserică, este amplasat bustul lui Nicolae Densușianu (1846-1911), fiu al satului Densuș, om de o cultură fantastică, autodidact, mare cercetător și călător. El este autorul vestitei lucrări ”Dacia Preistorică” (1152 pagini mari) conform căreia zona Daciei este leagănul omenirii. Cartea sa se (mai) găsește și merită citită. Oricum, ideile sale au fost preluate și dezvoltate de către alți autori, deseori contestați, cum ar fi de pildă Dr. Napoleon Săvescu. El a scris vestita și foarte controversata carte ”Noi nu suntem urmașii Romei”. Cartea nu e mare, e plină de fotografii și dacă vă interesează puteți să mă contactați ca să v-o trimit în format pdf, așa cum am găsit-o și eu pe internet. Desigur, Densușianu, dar mai ales Săvescu, merg cu speculațiile până în pânzele albe, multe din acestea putând fi ușor demontate de cei cu o pregătire istorică serioasă. Totuși rămân niște adevăruri care dau de gândit. A considera populația pelasgă, autohtonă, predacică, cuibul din care omenirea s-a răspândit în întreaga lume, este desigur o exagerare, dar rămân foarte multe semne de întrebare. De pildă pe mine mă fascinează ideea cum se face că pe tot fostul teritoriu locuit de daci, ”de la Nistru pân-la Tisa” se vorbește o singură limbă română unitară, fără dialecte (doar cu așa numitele ”graiuri”) deși stăpânirea romană a fost vremelnică (doar 170 ani) și nu a acoperit decât vreun sfert sau o treime din teritoriul locuit de daci. Cum de a reușit să reziste și să se transforme omogen această limbă latină într-un ocean nelatin, preponderent slav, mai ales că timp de secole teritoriul locuit de viitorii români a fost împărțit între entități statale diferite. Această omogenitate a limbii române nu se mai regăsește în alte zone ale Europei ocupate de Roma o perioadă mult mai îndelungată, de exemplu zonele Franței și ale Spaniei, și mai ales chiar Italia, inima imperiului, unde există dialecte foarte diferite ale limbii italiane oficiale.

Originea și vechimea construcției bisericii din Densuș sunt subiecte foarte controversate. Ipoteze:

- templu păgân predacic

- templu dacic închinat lui Zamolxe

- mausoleu închinat unui conducător roman

- templu roman închinat zeului Marte, ulterior creștinizat.

În această ultimă variantă ea ar fi o biserică paleocreștină, prima de pe teritoriul Daciei.

Varianta cea mai vehiculată presupune că biserica a fost construită în secolul XIII având ca nucleu o construcție romană. Nucleul roman este construcția pătratică cu turn, aceasta formând acum naosul bisericii. Construcția pătrată a fost templu roman sau un monument ridicat în cinstea generalului Longinus Maximus, guvernator al Daciei romane.

Ulterior, când construcția a fost ”creștinizată”, la templul inițial au fost adăugate absida semicirculară a altarului și proscomidiarul (diaconiconul). La construcția bisericii au fost folosite o mulțime de piese romane luate din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetuza, capitala Daciei romane situată la numai 10 km de aici. Astfel din ruinele vechii capitale a Daciei romane au fost folosite coloane, statui, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare. Coloanele romane sunt folosite drept contraforturi, foarte frumos vizibile la exteriorul peretului nordic. Dintre toate piesele romane fascinează însă statuile reprezentând doi lei (par a fi în mărime naturală) stând culcat spate în spate, instalați deasupra altarului, pe partea sudică a acoperișului (foto, video).

Dar este o problemă! La baza zidurilor stau blocuri mari fasonate de calcar specifice construcțiilor dacice, deci construcția inițială ar fi un templu dacic preroman (?!). Deasupra blocurilor ”dacice” pereții sunt înălțați (construiți) cu piatră de râu în stil specific roman...

O altă problemă este direcția bisericii și poziția altarului care este orientat mai mult spre sud decât spre est, argumentând încă o dată originea precreștină.

De remarcat acoperișul, construit în întregime din plăci de piatră suprapuse, după o tehnică constructivă care se regăsește și la alte biserici foarte vechi din Țara Hațegului.

Deasupra construcției pătrate romane, formând acum naosul, se ridică un turn pătrat având patru secțiuni diferite.

Pronaosul și galeria sudică au fost adăugate bisericii ulterior construirii absidei altarului și diaconiconului. În prezent, cele două (pronaosul și galeria sudică) sunt în ruină și fără acoperiș.

Deasupra ușii naosului (practic intrarea în biserică) este pictată icoana de hram.

Naosul este reprezentat de vechea construcție romană și are o formă pătrată (6x6 m?). În interiorul naosului sunt patru stâlpi, fiecare făcut din câte două altare romane suprapuse. Stâlpii formează un careu deasupra căruia se înalță o "turlă” îngustă (horn pentru evacuarea fumului de jertfă!?). La fundația unui stâlp a fost găsit un fragment de ceramică dacică (construcție dacică, preromană?)

Pictura interioară datează din anul 1443 și este lucrarea unei echipe conduse de maestrul Ștefan, având evidente asemănări cu picturile contemporane din Țara Românească, deci munții nu au reprezentat o piedică.

Turiștii remarcă faptul că portretele sfinților au ochii ”scoși”. Explicația oficială, oferită de d-na preoteasă este că profanarea icoanelor este pusă pe seama invaziilor tătarilor și turcilor, lucru foarte plauzibil din punct de vedere istoric. Pe de altă parte însă, și aici vă dezvălui un ”secret” care vă rog să rămână doar între noi: ochii de la picturile cu sfinți au foarte mare căutare. Ei sunt folosiți în poțiunile magice pentru vrăji, descântece, blesteme etc. Vă dați seama, o licoare magică cu ochi de sfinți, ce putere uriașă poate să aibă...

În perioada 1566-1720 biserica a servit Cultului Reformat-Calvin, pictura fiind acoperită cu straturi groase de var. După aceea a devenit biserică greco-catolică, iconostasul de lemn fiind pictat la sfârșitul secolului XVIII. Din anul 1872 (cu scurte întreruperi la sfârșitul secolului XIX) biserica revine obștii ortodoxe.

Așa cum s-a mai menționat, Biserica din Densuș figurează, pe bună dreptate, în lista de propuneri pentru a intra în patrimoniul UNESCO.

Cu ocazia vizitei făcută în 2016 la Biserica din Densuș am realizat următorul videoclip: youtube

adăugat ulterior

Dat fiind interesul stârnit de cartea ”Noi nu suntem urmașii Romei” în care autorul, Dr. Napoleon Săvescu demonstrează pe parcursul a 324 pagini (cu fotografii, hărți, imagini) că de fapt Roma este urmașa Daciei,

am descoperit că această carte senzațională pare a fi gratuită, poate fi găsită și citită online pe mai multe websituri și chiar descărcată ca fișier pdf. De pe primul link indicat am reușit s-o descarc fără probleme. Atenție, unele situri redau doar fragmentar cartea. Cartea are 324 pagini, iar fișierul pdf are 37MB.

moldovamare.files.wordpre ... masii-romei.pdf

scribd.com/doc/7823840/No ... poleon-Savescu#

---

VIZUALIZĂRI: 1567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI