Muzeul Colecţiilor de Artă

TIPĂREȘTE

„Marele cutremur” care a avut loc in octombrie 1802 a avut o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter si a durat doua minute si jumatate – timp suficient pentru ca multe dintre cladirile din Bucuresti sa fie afectate serios sau chiar sa se darime. Locuitorii orasului au inceput sa reconstruiasca cladirile care disparusera. Dupa numai doi ani, pe 13 septembrie 1804, are loc un incendiu devastator care a schimbat si el, pe linga “marele cutremur”, fata orasului Bucuresti. Din acel moment cel putin centrul orasului incepe sa se schimbe. Casele noi, hanuri, hoteluri, magazine de lux sau palate isi fac loc pe Podul Mogosoaiei (actual Calea Victoriei), iar Bucurestiul, uitind parca de tot ce pierduse, incepe sa se transforme usor-usor in ceea ce avea sa devina, la inceputul anilor 1900, “Micul Paris”.

La intersectia Podului Mogosoaiei (Calea Victoriei) cu Podul Targovistei (Calea Grivitei), undeva in anul 1821, boierul Costache Faca incepe sa isi construiasa o casa care sa rivalizeze cu celelalte case vecine. Casa insa nu a mai reprezentat interes pentru Feca si constructia nefinalizata a fost vandula la un moment dat vistiernicului grec Grigore Romanit. Istoria casei spune ca aceasta a fost vinduta la moartea lui Costache Feca, pe 7 martie 1845, de catre mostenitorii acestuia. Insa, asa cum altcineva a descoperit inaintea mea, vistiernicului Romanit mort in anul 1834 nu mai avea cum sa o cumpere in anul 1845. Oricum, odata intrata in posesia vistiernicului, aceasta casa a devenit Palatul Romanit. In toate cautarile pe internet despre istoria casei puteti gasi un pasaj dintr-o scrisoare adresata de Ion Ghica lui Vasile Alecsandri: „Casa lui Romanit fusese concepută şi ieşită din temelii de Faca, şpeţ care, murind fără a apuca s-o isprăvească, epitropia copiilor a vândut-o boierului Romanit, un grec îmbogăţit. Domnul ştie cum. Acesta a isprăvit-o şi a împodobit-o cu cel mai mare lux: pereţii odăilor toţi cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare şi mai frumoase, tavanurile de o bogăţie rară şi de bun gust lucrate în relief de meşterii cei mai buni aduşi din Ţarigrad. Odăile toate aşternute iarna cu covoare scumpe de Uşak şi Agem, iar vara cu rogojini fine de Indii; macaturile şi perdelele de mătăsarie groasă de Damasc şi de Alep. Scaunele şi canapelele, toate de lemn de mahon şi abanos, încrustate cu sidefuri şi cu figuri de bronz poleit, erau îmbracate cu piele de Cordova. În toate odaile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uşi şi ferestre, toate de cristal de Veneţia, tăiate cu diamanturi, în care se oglindeau seara aceea mii de lumânări... ”

Domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Dimitrie Ghica, profita de faptul ca aceasta cladire este oferita spre inchiriere dupa moartea lui Romanit si isi instaleaza aici, in anul 1834, Cancelaria Domneasca. Cativa ani mai tarziu, in 1836, statul cumpara cladirea si aici incepe sa isi desfasoare activitatea Curtea Administrativa pina in anul 1859 cand Ministerul de Finante isi muta birourile in incinta Casei Romanit.

Arhitectul Nicolae Cerchez este insarcinat incepind cu anul 1881 sa aduca imbunatatiri cladirii si sa ii adauge inca alte doua corpuri dispuse in forma de U. Lucrarile radicale au transformat in totalitate cladirea care a fost si supraetajata in totalitate pentru a crea spatiul necesar pentru birourile ministerului. Chiar daca fatada corespundea acum noilor cerinte estetice, interioarele au pierdut decoratiunile inestimabile si arhitectura initiala. Cutremurul din anul 1977 a adus pagube serioase celor trei noi corpuri ale cladirii care din acel an intra in subordinea Ministerului Culturii care consolideaza intr-un timp record interioarele (fara a se face insa investitii majore asa cum ar fi fost cazul) pentru a deschide acolo, pe 21 august 1978, Muzeul Colectiilor de Arta, o sectie a Muzeului National de Arta al Romaniei.

Daca pina in anul 1986 s-au putut vizita partial colectiile, incepind cu anul 2009 muzeul a fost inchis in totalitate pentru ca timp de aproape 4 ani cladirile sa fie supuse unui amplu proces de renovare cu ajutorul fondurilor oferite Romaniei de catre Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. In anul 2013 Muzeul Colectiilor de Arta a fost redeschis detinand 34 de colectii – donatii facute de-a lungul anilor de catre diversi colectionari.

Adresa: Calea Victoriei, nr. 111

Program de vizitare: sambata - miercuri (inchis joi, vineri) 11.00 - 19.00 (mai - septembrie), 10.00 - 18.00 (octombrie - aprilie).

Tarif Bilet intreg - 15 ron; bilet combinat (Muzeul Colectiilor de Arta + Galeria Nationala si Galeria de Arta Europeana): 20 ron. In prima miercuri a fiecarei luni intrarea este gratuita.

Taxa de fotografiere: 100 ron – si va sfatuiesc sa o achitati daca doriti neaparat sa faceti fotografii deoarece in muzeu sunt foarte multi supraveghetori si nu aveti nici o sansa sa nu fiti surprinsi si evident poftiti afara din muzeu.

Vizita Muzeului Colectiilor de Arta nu ofera un ghid insa la intrare am primit o brosura destul de reusita care cuprinde, pe linga o scurta istorie a cladirii si a muzeului, un plan care va va ajuta sa va descurcati in cele trei corpuri ale cladirii. Puteti incepe vizita de oriunde doriti insa va recomand sa urmariti brosura si sa incepeti cu subsolul, locul in care a fost amenajat Sala Lapidarium unde am putut admira pietre de mormant, usi si ferestre sau coloane monumentale din piatra care apartin sectiei de Arta Veche Romaneasca a Muzeului National de Arta.

La parter vizita incepe cu Colectia Elena si Anastase Simu. Anastase Simu (1854 - 1935), un academician roman, doctor in stiinte politice si administrative, membru de onoare al Academiei Romane a fondat in anul 1910 Muzeul Simu construit in forma de templu antic. Ar trebui sa cautati pe internet cateva poze ale fostului muzeu Simu ca sa vedeti ca Bucurestiul chiar avea cu ce se mindri. Dupa Pinacoteca Nationala, Muzeul Simu a fost prima institutie de acest gen deschisa publicului. Dupa ce Anastase Simu a donat colectia sa de arta statului, Muzeul Simu a mai functionat pina in anul 1960, atunci cand a fost demolat pentru construirea Magazinul de Confectii Eva, adica blocul Eva de la Piata Romana. Colectia ce cuprindea 1182 opere de arta a “supravietuit” din fericire si a fost mutata mai tarziu in cadrul Muzeului de Arta din Palatul Romanit. Astazi colectia contine pictura, sculptura, grafica si arta decorative romaneasca si europeana. De mare valoare sunt busturile Elenei si al lui Anastase Simu faurite de catre sculptorul Antoine Bourdelle dar si o picture in acuarela a Reginei Maria a Romaniei (in cadrul colectiilor exista mai multe picturi ale Reginei Maria).

Urcand la etajul I vizita continua cu Colectia Josefina si Eugen Taru. Eugen Taru (1913 – 1991) a avut succes ca si artist grafic, fiind cunoscut pentru desenele satirice si caricaturile sale. Desenele lui au facut deliciul cititorilor ziarelor “Scanteia Tineretului”, “Scanteia”, “Romania Libera” dar si celebra revista “Urzica”. In colectia donata statului Josefina si Eugen Taru au strins pe linga desenele satirice ale proprietarului, icoane romanesti pe lemn sau pe sticla dar si cateva icoane rusesti din sec. al XVIII-lea pina in sec. al XIX-lea, piese de mobilier dar si multe picturi ce apartin lui Andreescu, Luchian, Petrascu, Pallady, Tonitza, Ghiata sau Ciucurencu. Insa in mod deosebit am fost impresionat (nu numai in aceasta colectie ci in mai multe) de operele lui Iosif Iser pe care le-am considerat de top. Iubitor al artei orientale, am fost fericit sa gasesc aici si cateva piese realizate in China sau Japonia.

Colectia dr. Emanoil Romulus Anca si Ortansa Dinulescu Anca a fost donata statului in anul 1999. Emanoil Anca (1898-1988) a absolvit Facultatea de Medicina din Cluj in anul 1922, iar odata cu mutarea sa in Bucuresti, in 1944, incepe sa frecventeze, alaturi de sotia sa Ortansa, seratele literar-artistice organizate de diversele familii aristocrate. De aici se naste dragostea celor doi pentru arta si interesul de a achizitiona picturi ce apartineau lui Grigorescu, Pallady, Arthur Verona, Petrascu, Ghiata sau Tonitza.

Mariana Sabina Avachian a donat statului in anul 1968 colectia sotului sau, la dorinta acestuita, colectie adunata pina atunci in casa lor din strada Matasari si care contine peste 1100 de piese.

Colectia prof. Garabet Avachian a apartinut profesorului de vioara al Conservatorului ,,Ciprian Porumbescu” din Bucuresti, Garabet Avachian (1907-1967). Un mare iubitor de arta, in toate formele ei, Garabet a fost probabil incurajat in a colectiona obiecte de arta si de catre verii sai Béatrice si Hrandt Avakian a caror colectie se afla si ea in incinta acestui Muzeu al Colectiilor de Arta. Si in colectia profesorului de vioara gasim opera ale pictorilor Dimitrie Ghiata, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrascu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Alexandru Ciucurencu si mai ales ale lui Theodor Pallady (exista aici 32 de lucrari ale pictorului), preferatul lui Garabet Avachian. Din nou am admirat obiecte orientale din China si Japonia, cristaluri de Boemia, icoane pe sticla dar si covoare sau obiecte ce apartin artei islamice si persane.

Colectia Albert Dov Sigal apartine desigur lui Albert Dov Sigal (1912 – 1970), un cunoscut pictor din Cluj care a debutat ca si gravor in aur, iar dupa ce a terminat Academia de Arte Frumoase din Cluj si s-a mutat in Bucuresti a devenit interest in special de emailuri. Acesta, impreuna cu sotia sa Rose Ibsen Sigal si fiul lor in varsta de un an, au parasit Romania in anul 1947 pentru a merge in Israel (ei fiind evrei). Albert Dov Sigal avea sa isi expuna lucrarile in marilor expozitii din lume, iar dupa moartea sa Rose Ibsen Sigal s-a dedicat artei orientale si caligrafiei, ambii ajungand nume de referinta in domeniul artelor. Un nume de referinta a ajuns si fiul lor, Daniel M. Sigal.

Alaturi de colectia mai sus amintita se gaseste Colectia Celine Emilian ce a apartinut sculptoritei Celine Emilian (1898 - 1983) si care cuprinde lucrarile ei.

Despre Colecţia dr. Serban Andronescu Ghika tot citisem in ultimii ani. Doctorul Iosif Dona care pina in anul 1925 achizitionase deja 28 de tablouri Grigorescu, 20 de picturi Luchian, 35 Petrascu, 18 Pallady si 2 Andreescu a facut o prima donatie statului roman in anul 1950 - 113 lucrari care acum cuprindeau si alte nume ca Ressu sau Camille Pissaro. Fiica sa, Maria (Maruca) Dona, pentru a scapa de impozite si alte datorii catre stat, doneaza in anul 1980 alte 242 de piese – Colectia “Dona”, lasind restul tablourilor (286) in custodia Muzeului National de Arta cu conditia de a putea beneficia de aceasta oricand. Maruca Dona s-a casatorit cu Nicolae Andronescu-Ghika, fiul lui medicului si profesorului universitar Constantin Ghika si al Principesei Alice Ghika, cei care ai dat nastere ramurii Andronescu-Ghika.

Aceste tablouri lasate in custodie au devenit si ele proprietatea Muzeului de Arta in anul 1989, atunci cand Serban Andronescu Ghika, fiul Mariei Dona, renunta prin donatie la ele. Totusi, in anul 2002, Serban Andronescu Ghika a dat in judecata Muzeul de Arta dorind sa recapete Colectia “Dona” si care sustinea ca mama sa a facut aceasta donatie sub presiune. Dr. Serban Andronescu-Ghika a decedat in anul 2005, iar cea de-a doua sa sotie, Constanta Andronescu Ghika, a continuat procesul cu Muzeul National de Arta si se pare ca a si castigat. Raman deci de vizitat colectiile donate de catre Serban Andronescu Ghika muzeului, o colectie impresionanta, dar si Colectia Elena si dr. Iosif Dona.

Colectia Idel Ianchelevici contine operele pictorului si sculptorului franco-belgian de origine romana, Idel Ianchelevici (1909-1994) spunea candva ca „la temelia oricarei creatii se afla sentimentul“. La numai 20 de ani tanarul Idel si-a parasit tara pentru a se muta in Belgia, iar ultimii ani din viata i-a petrecut in Franta. Exista expozitii “Idel Ianchelevici” deschise atit in Belgia, la La Louvière, in Olanda, la Goudriaan, in Franta, la Maisons-Laffite cat si in Galati, la Muzeul de Arta Vizuala.

Mai departe vizita continua cu Colectia C. Baba, o colectie in care am gasit multe obiecte dar si picturi care au apartinut lui Corneliu Baba (1906 – 1997). In colectia sa de la Muzeul Colectiilor de Arta din Bucuresti se gasesc mai multe portrete din perioada in care criticii il comparau cu Goya dar si seria de tablouri de Arlechini si Regi Nebuni pictata in ultimii ani de viata. Cea mai mare colectie a pictorului a fost donata de sotia lui, Constanta Baba, Muzeului de Arta din Timisoara si contine peste 90 de tablouri. Insa va asigur ca si colectia din Bucuresti merita toata atentia.

In Colectia dr. Mircea si Artemiza Petrescu am gasit picturii, sculpturii si piese de mobilier european si oriental. Dr. Mircea Petrescu (1902-1988) si-a inceput colectia cumparind stampe ale artistilor din banii primiti ca bursa in timpul studiilor sale la Paris. Odata casatorit cu profesoara Artemiza Petrescu, si ea o mare iubitoare de arta, colectia lor se mareste ajungand astazi sa impresioneze vizitatorul.

Colectia Alexandru Phoebus este o colecție de autor a lui Alexandru Phoebus (1899 – 1954), unul dintre cei mai importanţi pictori ai secolului trecut. Vizita la primul etaj se incheie cu o colectie draga mie, Colectia Iosif Iser. Pe numele sau real Isidor Rubinsohn, Iosif Iser (1881 – 1958) va ramine dupa aceasta vizita unul dintre favoritii mei. Fascinat de exotismul oriental (si el si eu), artistul a realizat un o serie de picturi cu portrete de tatari dar a reprodus si o serie de obiecte din arta oriental. O perioada prolifica pentru pictor a fost in timpul sederii sale la Balcic, dupa 1913, alaturi de alti artisti de marca ce formasera deja acolo o colonie artistica.

Etajul al II-lea cuprinde si el o serie de colectii uimitoare. Prima dintre ele este Colectia Elisabeta si Moise Weinberg. Misu Weinberg (1907- 1974) si-a inceput colectia particulara prin achizitionarea catorva picture ale lui Nicolae Grigorescu si ale lui Nicolae Vermont. Dupa ce il cunoaste personal pe Iosif Iser, acesta incepe sa-I cumpere picturile ajungand in scurt timp sa detina cea mai mare colectie “Iosif Iser” insa nu renunta nici la alti artisti precum Petrascu, Pallady, Ciucurencu sau Grigorescu ale caror picturi completeaza colectia donata muzeului. Pe linga picturi aici se mai gasesc si piese de mobilier sau sculpturi.

Am trecut repede peste Colectia Lucia Demetriade Balacescu, o colectie de autor si am intrat sa vad Colectia de arta contemporana Alexandra si Barbu Slatineanu. Dr. Alexandru Slatineanu (1873-1939), profesor universitar ce s-a remarcat in domeniul epidemiologic si bacteriologic, provenit dintr-o familie de boieri si mare iubitor de arta, a reusit sa stranga o colectie impresionanta ajutat fiind si de sotia sa Alexandra, fiica lui Alexandru Lahovary. Colectia se remarca in special prin obiectele ce apartin artei populare romanesti si a fost expusa public pentru prima oara in anul 1948. Nu mult dupa aceea colectia ce cuprinde si lucrari semnate de Iosif Iser, Grigorescu, Luchian sau Dimitrie Ghiata dar si un desen in carbune al lui van Gogh (“Culegătoarea de morcovi”) a fost donate statului. Nu stiu cat de “donate” tinind cont ca Barbu Slatineanu a murit in spitalul penitenciar Vacaresti, fiind arestat de catre Securitate datorita seratelor literare desfasurate la domiciliul lui unde se considera ca artistii "se adunau si citeau poezii cu caracter mistic dusmanos".

Aurel Lieblich, fratele lui Sandu Lieblich (1901-1971), a donat intre anii 1979 si 1982 Muzeului Colectiilor de Arta Colectia Sandu Lieblich, o colectie in care medicul adunase picturi ale lui Iosif Iser, Gheorghe Petrascu sau Nicolae Tonitza.

Hurmuz Aznavorian (1888 – 1962), prieten bun al pictorilor Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza sau Alexandru Ciucurencu, a fost un impatimit colectionar de arta. Dupa ce si-a finalizat studiile in drept la Paris, dupa ce a contribuit ca deputat la viata politica a acelor vremuri, a intrat in vizorul Securitatii si a fost arestat si condamnat la munca silnica. Ceea ce a mai ramas din operele stranse de-a lungul vietii sale, aprovimativ 35 de lucrari, se regasesc in Colectia av. Hurmuz Aznavorian, colectie ajunsa in acest muzeu datorita donatiei facute de catre fiica avocatului, Rodica Aznavorian Sfintescu in anul 2000.

Undeva pe un hol am gasit ceva cu totul iesit din tiparele Muzeului Colectiilor de Arta. Dupa atatea picturi sau sculpturi, Donatia Shizuko Onda, presedintele Asociatiei de Schimburi Culturale Japonia-Romania, este cu totul si cu totul altceva. Lucrarile plastice tridimensionale in plexiglas sunt uluitoare si imi este imposibil sa le descriu in cuvinte. Imi pare foarte rau ca, oricat am incercat sa gasesc mai multe date despre cele 19 lucrari donate muzeului, mi-a fost imposibil sa aflu ceva. Nu stiu cum au ajuns ele la Muzeul Colectiilor de Arta si nici nu am aflat nimic despre tehnica folosita.

Nici despre Colectia Mircea Marosin nu am reusit sa aflu nimic. Banuiesc ca este vorba de Mircea Marosin (1921 – 2007) - regizorul si scenograful ce a semnat decoruri si costume pentru piese de success puse in scena la Teatrul Nottara din Bucuresti, Teatrul National Iasi sau Teatrul de Stat din Timisoara. Dup ace a fost prins incercand sa fuga din tara si arestat, Mircea Marosin a ajuns totusi in Londra unde a reusit sa realizeze cateva conferinte despre Istoria Artei si programe culturale la BBC. Colectia din acest muzeu prezinta picturi ale sale care au fost expuse de-a lungul timpului si in Londra, Bruxelles, Paris, Viena, Moscova, Tokyo, Milano, Ierusalim, Praga, Sao Paulo si Oxford. Exista doua donatii pentru Colectia Mircea Marosin: Donatia Dan Nasta – actor, regizor (fondatorul Teatrului „Odeon”) si mare colectionar de arta si Donatia Adina Nanu, critic si istoric de arta, profesor de Istoria Artelor la Academiei de Arta din București.

Dupa o trecere rapida peste Colectia Viorica Mavrodin, Colectia Maria Angela Bolintineanu si Colectia Radu Ionescu am intrat sa admir alte opera ale pictorilor Ciucurencu, Iser, Tonitza, Petrascu, Pallady, Ghiata sau Baba in cadrul Colectiei prof. dr. docent Florian si Elisabeta Ulmeanu si Colectia familiilor Dumitru si Maria Stefanescu si col. Gheorghe Preda dar recunosc ca le-am vizitat in fuga trecand peste icoanele pictate pe sticla si alte piese de cult. In schimb nu ai cum sa nu te opresti in fata incredibilelor obiecte ce apartin artei orientale sau sa nu te miri de vechimea si frumusetea pieselor romane si dacice. Picturile ocupa si ele un loc de seama. In anul 1993 Maria Nicolau-Stefanescu, sotia lui Dumitru Stefanescu, si Gheorghe Preda au decis sa isi doneze impreuna colectiile acestui muzeu.

O colectie impresionanta este si Colectia fratilor Béatrice si Hrandt Avakian, verisorii lui Garabet Avakian despre a carui colectie am vorbit mai sus. Hrandt Avakian (1900-1990), pictor si restaurator, si sora sa Béatrice si-au alcatuit uluitoarele colectii individual si au hotarit sa le doneze impreuna statului roman in anul 1971. Cu toate ca ma aflam de peste patru ore in muzeu, intereseul meu pentru aceasta colectie nu a fost umbrit de piesele de arta pe care le vazusem deja. Am gasit aici alte piese din arta draga mie – cea orientala, dar si picturi, bijuterii, covoare turcesti, broderii sau piese grecesti si romane din sec. I.

Am trecut peste Colectia Micaela Eleutheriade ce cuprinde operele pictoritei (1900 - 1982) si am incheiat vizita cu Colectia Marcu Beza – Hortensia si Vasile G. Beza. Marcu Beza (1882 - 1949), scriitor si diplomat roman, consul general al Romaniei in Anglia si apoi la Ierusalim si membru corespondent al Academiei Romane, a adunat in colectia sa picturi persane pe filde sau lemn, piese vestimentare din catifea cu broderii sau podoabe din metal pe care le-a procurat in urma calatoriilor sale in sud-estul Europei, nord-estul Africii si Asia Mica. Camera araba este foarte frumos amenajata si s-a incercat reamenajarea ei aici identic cu forma sa initiala din casa lui Marcu Beza.

Dupa mai bine de cinci ore petrecute printre operele de arta am plecat catre casa uluit de toate aceste colectii si fericit ca Muzeul Colectiilor de Arta este o reusita toatala. Odata ajuns acasa am inceput sa ma gandesc la tot ce vazusem, sa caut cateva informatii pe internet despre diverse tablouri, despre Donatia Shizuko Onda si despre familiile care donasera acele colectii. Si, spre marea mea surprindere, stirile in limba romana sunt foarte vagi sau in marea majoritate inexistente. De aici dorinta mea si mai mare de a afla mai multe si de a va impartasi si voua putinele date pe care le-am gasit. Poate ca nu conteaza cine a donat aceste minunate opera de arta, poate conteaza doar faptul ca in aceasta forma ele au putut sa fie expuse public. Insa mi se pare corect ca Muzeul Colectiilor de Arta sa multumeasca intr-un fel donatorilor, macar printr-o mica mentiune despre fiecare in parte, despre cine au fost ei si ce alte servicii au adus tarii prin meseriile lor, pe linga faptul ca au avut bunavointa de a ne aduce astazi laolalta istoria artei romanesti. Si mai ales de a recunoaste ca o parte dintre aceste colectii nu au fost chiar donate ci saltate de catre Securitate atunci cand proprietarii erau judecati si trimisi la Canal sau in puscarie. Cred ca ar trebui ca respectiva brosura pe care o primeste turistul in momentul in care achita biletul de intrare trebuie sa contina si alte date, sa incerce intr-un fel sa te introduca in lumea colectionarilor de arta ai vremurilor trecute, in frumoasa atmosfera a Bucurestiului de demult, cel dinainte de 1947.

Surse: Wikipedia si site-ul oficial al Muzeului Colectiilor de Arta. Pozele sunt facute in vara anului 2012.

---

VIZUALIZĂRI: 4394 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI