Religie și Aur – Mănăstirea Tismana și Muzeul Tezaurului BNR

TIPĂREȘTE

La 35 km distanță de municipiul Târgu Jiu se află orașul Tismana (da, localitatea are rangul de oraș), accesibil de pe DN 67D. Traversăm o așezare frumoasă, împânzită de case mari, flori, trotuare largi, dar care parcă nu au nimic de-a face cu un oraș propriu-zis. Șoseaua ne poartă printr-un codru umbros; la un moment dat zărim printre copaci silueta albă a Mănăstirii Tismana – un loc sacru ancorat pe coastele stâncoase ale Stârminei, pe valea râului Tismana.

Aurul, metalul perfect în anumite culturi, a fascinat mințile oamenilor din vremuri istorice îndepărtate. Posesia metalului „solar” a constituit motiv de bucurie, chiar exaltare, dar a condus și la războaie ori alte fapte bestiale. Aurul a avut mereu o simbolistică ambivalentă: cunoaștere, fericire, bogăție, lumină – în opoziție cu lăcomia, minciuna, cruzimea. În mediul religios românesc metalul prețios a fost prezent de-a lungul secolelor prin intermediul mai multor elemente: icoane (rame, ferecături, pictură cu foiță de aur), obiecte de cult, cărți religioase (legături în metal nobil, litere aurite), veșminte preoțești (cusute cu fir prețios), racle. Marile mănăstiri dețineau odoare de preț care atrăgeau întotdeauna armatele invadatoare ori simpli răufăcători. Drept urmare, tainițele erau ingenioase și nu lipseau în multe lăcașuri de cult. Ei bine, și la Tismana au existat la un moment dat tone de aur: Tezaurul României.

La Mănăstirea Tismana am mai fost cu mulți ani în urmă, nu s-a schimbat nimic de atunci. O poartă de piatră ornamentată cu basoreliefuri religioase, o alee în urcare lină, cu Fântâna Basarabilor (1905) pe o potecă în dreapta, o fațadă impunătoare dominată de turnul pătrat – sunt primele lucruri pe care le întâlnim când ajungem la mănăstire. Totuși a apărut ceva nou din vara anului 2016: un mic punct muzeistic.

Muzeul Tezaurului României. Situat în „Peștera cu Apă de la Mănăstirea Tismana” (explorată încă din anul 1928), în masivul stâncos din dreapta ansamblului monahal, micul muzeu a fost finanțat și organizat de Banca Națională a României. Programul de funcționare este de marți până duminică între orele 10.00-16.00, intrarea fiind liberă. Se recomandă formarea unor grupuri de 10-20 persoane pentru vizitarea cavității săpate de apă în masivul muntos. Discuțiile privind organizarea acestui muzeu au demarat în 2009, lucrările au fost începute în 2013 (infiltrațiile de apă – la un moment dat peștera era inundată de izvoare de apă), inaugurarea oficială a avut loc în iulie 2016.

Am urcat câteva trepte și am pătruns într-o incintă din beton și sticlă, o încăpere generoasă unde am așteptat să se formeze un grup mai mare și să vină ghidul. Aici este amenajată o mică expoziție formată din vreo două vitrine în care sunt reproduceri după monede românești, precum și mai multe panouri care narează Odiseea Aurului BNR. Tismana 1944-1947. Ghidul sosit în încăpere (un domn bine documentat, amabil, vorbăreț) a început să explice persoanelor de față istoria Tezaurului românesc, cu mici abateri spre fapte istorice interesante. Prelegerea a ținut vreo 20 de minute, mulți dintre potențialii vizitatori neavând răbdare să asculte tot discursul ghidului au ieșit din muzeu.

La încheierea explicațiilor ghidul deschide o ușă blindată de seif și ne invită în peștera Tezaurului, atenționând asupra temperaturii scăzute din subteran. Un aer „polar” invadează culoarul și, într-adevăr, în interior e rece (vara, când oamenii sunt îmbrăcați lejer, e greu să reziști 15 minute în curentul și aerul rece din peșteră). În prima cavitate se află încă o serie de panouri informative illuminate, precum și vechea intrare în peșteră, acum zidită. Sunt afișate aspecte din viața cotidiană de la Tismana, reflectată în documente inedite (ostașii care păzeau tezaurul erau deghizați în oameni ai mănăstirii), dar și scurte biografii a unor oameni implicați în operațiunea de adăpostire a tezaurului. Un culoar îngust, gâtuit, te conduce spre cea de-a doua încăpere a peșterii, locul efectiv în care au fost depozitate lăzile cu aur.

Ce a însemnat depozitarea Tezaurului la Tismana? În primă fază s-au reparat și consolidat pivnițele unei clădiri din incinta Mănăstirii Tismana, distrusă de un incendiu în 1942 (refacerea acestei aripi nu atrăgea astfel atenția nepoftiților). În luna iulie, timp de 15 zile, aurul este transportat în localitatea gorjeană și depus în pivnița mănăstirii: 4.086 casete reprezentând 192,40 tone aur (din care aproape 3 tone este aurul polonez lăsat în custodia României de Guvernul polonez în 1939 – vezi informații suplimentare aici: revista22online.ro/8622/.html). Prăbușirea unei părți a tavanului pivniței din clădirea mănăstirii și situația politică și militară de după 23 august 1944 au impus o reorientare în privința adăpostirii Tezaurului. A doua fază a Operațiunii „Neptun” a constat în amenajarea peșterii de lângă mănăstirea (turnarea unui zid de beton, lărgirea spațiului interior, construcția unei platforme de lemn) și mutarea aurului timp de 3 zile cu ajutorul a 120 de ostași. Între anii 1945-1946 întreg perimetrul mănăstirii și localității Tismana este supravegheat și păzit cu strășnicie; au existat încercări de a „iscodi” în incinta ansamblului monahal de către oameni sau grupuri aparținând comuniștilor ori sovieticilor. În ianuarie-februarie 1947 se desfășoară Operațiunea „Tismana” – readucerea aurului în depozitele BNR din București. Pentru detalii și fotografii accesați documentul pdf din josul paginii de prezentare a Muzeului Tezaurului BNR de la adresa web: bnr.ro/Muzeul-Tezaurului- ... mana-14612.aspx.

Religie și aur… Față de evenimentele de la sfârșitul Primului Război Mondial, când România a rămas fără tezaurul depus la Moscova, la Mănăstirea Tismana aurul a fost în siguranță. Am stat circa 15 minute în interiorul peșterii, ne-am fotografiat lângă stiva de lădițe încărcate cu monede și lingouri (reproduceri) și ne-am închipuit munca depusă de acei oameni pentru adăpostirea în siguranță a tezaurului României. Am ieșit la lumina zilei pe o altă ușă, observând și intrarea originală în Peștera Tezaurului, apoi în incinta mănăstirii am privit și intrarea boltită în pivnița care a găzduit metalul prețios timp de două luni.

Mănăstirea Tismana. După vizitarea muzeului am poposit câteva minute și în incinta Mănăstirii Tismana, străvechi lăcaș de cult organizat de Sf. Nicodim în secolul al XIV-lea, piatră de temelie a monahismului din Țara Românească. Privim biserica mare cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ne plimbăm prin curte în jurul clădirilor administrative, admirăm colecția de cactuși și toaca de metal din 1840. Mulți domni (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu etc.) și familii boierești dăruiesc lăcașului moșii, odoare de preț, cărți religioase. Interiorul bisericii poate fi considerat o adevărată operă de artă prin pictură, candelabre, iconostas, mobilier și alte lucruri de preț din punct de vedere istorico-cultural.

O vizită la Mănăstirea Tismana și la Muzeul Tezaurului BNR reprezintă o întoarcere în trecutul mai îndepărtat, dar și mai recent, al istoriei românilor. Incursiunea culturală este interesantă, atractivă, captivantă (prin vorbele ghidului de la Muzeu). Vă recomand să cercetați patrimoniul istoric și cultural de la Mănăstirea Tismana, locul e încărcat de farmec natural.

Sirianul călător Paul de Alep descrie într-un capitol consistent popasul său la Mănăstirea Tismana în secolul al XVII-lea: …. ea nu mai are seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării, prin mulțimea apelor sale și întărirea naturală pe care o are, ajutată și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare. [… ] Așadar mănăstirea a fost înconjurată de jur împrejur cu ziduri și, fiind așezată la marginea muntelui, înspăimântă pe cel care o privește de jos, mai ales din pricina căderii de apă care se prăvale de sus până în fundul văii. Până în ziua de astăzi nu am văzut un loc atât de bogat în astfel de văi. Cu ce a plecat de acolo călătorul nostru? A dus în țara natală două butoaie de lemn de tisă de la Tismana!

---

VIZUALIZĂRI: 4115 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI