GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Minuni ale naturii: Cheile Bicazului și Lacul Roșu
La jumătatea lunii iulie am ajuns cu ceva probleme de rezolvat în municipiul Piatra Neamț, un drum destul de lung pe care trebuia să îl parcurg în aceeași zi în ambele sensuri. Pentru a mai schimba peisajul și a revedea zone minunate am ales ca variantă de întoarcere șoseaua ce străbate Cheile Bicazului și trece pe lângă Lacul Roșu. Este vorba de drumul care străbate Carpații Orientali între Bicaz și Gheorghieni - DN 12C, apoi am intrat pe E578 (DN 12) trecând prin Ținutul Secuiesc, până am ieșit la Brașov. E un pic mai lung acest traseu și mai greu de parcurs având în vedere că traversezi munții de două ori, comparativ cu cele aproape două benzi ale lui E 85. Alegerea a fost însă influențată de perspectiva peisajelor naturale deosebite.
După o scurtă oprire la Mănăstirea Bistrița (vezi impresii) am continuat drumul spre orășelul Bicaz, trecând pe lângă apa de un azuriu ireal a râului Bistrița și pe lângă albastru-verzuiul oglinzii de apă a Lacului Pângărați; pe deal, în dreapta, observăm și centrala hidroelectrică „Dimitrie Leonida”. Șoseaua devine din ce în ce mai meandrată, se strecoară pe malul râului Bicaz, printre mici localități și fânețe. Apar primele colțuri de stâncă dar și impresionanta carieră de calcar Bicaz Chei.
Cheile Bicazului. Parte componentă a parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș, cheile săpate în calcar de râul Bicaz ne stimulează toate simțurile pe parcursul a câțiva kilometri. E greu de descris în cuvinte, totul e fabulos. Voi lăsa să „scrie” în locul meu un ziarist de la începutul secolului al XX-lea, care a străbătut la pas cheile (primul drum realizat de-a lungul cheilor fiind construit abia în 1937) și a descris creația naturii exact cum am simțit-o și eu la aproape 100 de ani distanță în timp.
Iată cum relatează acest ziarist excursia în Cheile Bicazului, într-un articol publicat în ziarul „Adevărul” din iunie 1925: Intrăm în Bicazul unguresc. Un sat lung, cu case rare și sărace, cu drumuri rele și cu populație ce îngână destul de bine românește. [… ] La cârciuma lui Lantet drumul se închide pentru vehicule. Coborâm și cantorul satului, un băetan fercheș, ce „se bucură când vede domni din Regat”, se oferă să ne conducă în Chei. Pornim pe jos, pe o potecă îngustă. Munții sunt în fața noastră foarte aproape, așa că, în curând va trebui să ne orpim spre a privi de jur împrejur. Munți înalți și prăpăstii îngrozitoare, blocuri enorme de piatră, colțurate, pe care nici un fir de iarbă nu poate crește. Stânci cu forme simetrice, aci parcă ar fi soclul unei statui, aci zidurile unui castel medieval; maluru rupte și căzute de la înălțime, pe care totuș brazii continuă să trăiască de multe ori oblic; când lipsă desăvârșită de vegetație, când foarte abundentă și variată. Toate aceste ciudățenii ale naturii te minunează până la emoție, ating sublimul. Și, cu drept cuvânt, te întrebi: e realitate ceea ce vezi, sau numai vis? Dar curând defileul se îngustează, măreția tabloului crește uimitor. Deoparte și de alta blocuri gigantice de piatră, a căror înălțime mintea nu le poate cuprinde și la picioarele cărora, omul nu-i decât o frunzuliță într-un codru. Strâns între cele două ziduri negre, foarte apropiate, abia mai poți zări cerul. Temperatura scade, umezeala te pătrunde, un fior îți străbate tot corpul, măreția te înfricoșează, nimic nu se mai aude decât Bicazul care curge din cascadă în cascadă printre stânci și arbori desrădăcinați, într-un urlet infernal. E Seniorul invincibil al Cheilor. Din piatră'n piatră pășim anevoie, ne ținem echilibrul pe butuci și, după câteva sute de metri, ieșim la lumină. Zgomotul încetează, soarele încălzește mai puternic, o atmosferă mai binevoitoare te înconjoară. Respiri profund ca după o grea încercare, dar imediat ai pleca din nou. Cine n-a văzut Cheile Bicazului nu își poate da seama de măreția naturii, căci oricât ai dori să arăți prin cuvinte, e peste putință să redai senzația că te afli la capătul lumii.
Ce poți scrie în plus? Natura e Regină în această zonă. Intrăm în sectorul de chei prin Gâtul Iadului, pe sub Piatra Surducului, rulăm cu viteză redusă – o mulțime de turiști se plimbă pe jos, pe marginea drumului; trecem de bâlciul împrovizat în căsuțele de lemn și parcăm în apropierea Pridvorului Iadului într-un spațiu îngust de pe marginea șoselei (greu de găsit un locușor liber de-a lungul cheilor). Nu putema să trecem prin chei fără să ne plimbăm perpedes de-a lungul pereților feliați de calcar. Parapeții de piatră sunt refăcuți recent, râul Bicaz vuiește necontenit, răcoarea te cuprinde repede.
După 30 minute de relaxare pornim din nou la drum, ieșim pe Poarta Iadului și urcăm spectaculoasa Serpentină Mare, străbatem tunelul de 155 m lungime din dreptul masivului Pietra Poienii, având sub ochi compacta stâncă numită Piatra Altarului (1147,5 m), după care mai facem un mic efort pe Serpentina Mică și scăpăm din sectorul cheilor strecurându-ne pe îngusta Poartă de Piatră. De aici drumul devine mai „domol” și curând apar primele vile din stațiunea climaterică Lacul Roșu.
Lacul Roșu. Încă aflați sub puternica impresie lăsată de Cheile Bicazului și ozonați de aerul montan simțim nevoia de a mânca ceva bun în zona lacului. Parcăm automobilul după ce depășim aglomerația din zona debarcaderului într-o alveolă de pe marginea șoselei, spre coada lacului. Coborâm printre copaci direct pe aleea de promenadă ce înconjoară Lacul Roșu, lac de baraj natural format în 1837. Mai multe legende se torc deasupra lacului, povești în care sunt implicați haiduci, ciobani și fete frumoase – mai multe amănunte găsiți în articolele lui @urjanclaudiu, @dorgo ori @testosu din rubrica specială AmFostAcolo (amfostacolo.ro/hotel.php? ... cu-rosu&id=3314).
Admirăm celebrii bușteni ce se ițesc din apă, bărcile ce plutesc pe oglinda lacului, fânețele cu flori multicolore de pe mal, un mic păpuriș iubitor de apă. Ajungem în zona teraselor și a târgului cu suveniruri din căsuțele de lemn. Ni se face poftă de un gulaș pe care îl căutăm la Terasa Lacul Roșu, prima din seria de asemenea unități de alimentație înșirate una lângă cealaltă. Numărul mare de clienți și vederea spre lac ne-au convins să căutăm o masă liberă. Comandăm la bar și plătim 15 lei pentru un gulaș care ne este adus la masă peste 10 minute. Pâinea este inclusă în preț, preparatul a fost gustos și suficient pentru a ne potoli foamea. Căutăm apoi și locul unde se fac langoși – achiziționez una bucată cu cașcaval (5 lei) … demențială (pentru doritori usturoiul se dădea gratis).
Mă opresc o clipă în fața unei construcții de lemn, un fel de capelă ce găzduia statuia de lemn a unui rege probabil, apoi trec pe lângă un trenuleț electric și un tobogan gonflabil; o mică tiroliană se află pe malul lacului. La debarcader e coadă la bărci; prețurile pentru închirierea unei bărci sunt următoarele: 20 lei/2 pers., 25 lei/3 pers., 30 lei/4 pers., 35 lei/5-6 pers. - pentru 30 de minute. Tot la debarcader se află un panou cu legenda lacului și amănunte „tehnice” privind suprafața de apă. Ne îndreptăm pe aleea din pădure spre locul unde am parcat autovehiculul, lăsând în urmă frumosul lac pe care apăruseră câteva rațe curioase.
Concluzia e una singură: zona e minunată. Am întâlnit nenumărați turiști străini, am respirat un aer răcoros de munte, am admirat peisaje fabuloase. Are și România atu-urile ei…
Trimis de tata123 🔱 in 10.08.16 15:36:40
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în LACU ROȘU.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Minunat, am prins votul nr 1 - am mai prins azi cateva . O destinatie superba, pe unde am trecut prin 2008. Natura este minunat infatisata aici si drumul serpuind iti arata ce poti admira. Ne-am oprit atunci si am facut si o plimbare cu barca pe lac, este atat de relaxant incat am fi stat ore in sir pe lac.
Simti ca traiesti acolo, cu atat mai mult cu cat sunt din Bucuresti unde poluarea isi face de cap (spre norocul meu insa stau la curte)
M-am bucurat sa citesc acest articol, te felicit pentru destinatia aleasa, votat cu mare placere.
@tata123 - Nu se poate! La un minut de la aparitia articolului la mine, deschid repede, vad ca la voturi e zero, apas repede pe vot, dar surpriza, apar doua voturi! Ma uit sa vad cine a fost asa iute de mouse si, ca de obicei, @mishu a votat iar prima.
Ma apuc de citit articolul, stiind ca autorul are obiceiul de a se documenta foarte bine, poate gasesc ceva pe care nu il aflasem inca. Se pare ca noutati se gasesc si se vor mai gasi mereu, asa ca aveti parte de felicitarile mele. De Lacu Rosu si mai ales de Cheile Bicazului ma leaga multe amintiri, din care o parte le-am mentionat in mai multe ecouri la articolele scrise pe sait. Citind articolul din Adevarul, adaugat de dvs. imi amintesc de o intamplare de acum 5 ani, cand un cunoscut imi cere sa-l ajut sa scrie un articol despre Cheile Bicazului, prin care trecusem, evident pe jos, cu putin timp in urma, ca eu am fost ghid, ca am fost pe jos de multe ori, iar el o singura data, cand nu a coborat din masina. Zic sa-l ajut, desi nu stiu la ce ii folosea (imi aduc aminte ca avea un soi de colaborare la un ziar din judetul lui). Dupa doua ore nu reusisem sa scriu decat o jumatate de pagina si am constatat, pentru a nu stiu cata oara, ca despre Cheile Bicazului si Transfagarasan, indiferent de cate ori le-am vazut, nu voi putea gasi cuvinte pentru a le descrie. Pozele vor face totdeauna mai multa treaba decat vorbele mele.
Asa ca las pozele sa vorbeasca in locul meu, dorindu-va numai bine si calatorii placute!
Într-un ecou scris de mine cu vreo doi ani în urmă, spuneam că Lacul Roşu şi Cheile Bicazului figurează, în opinia mea, într-un top 5 al celor mai frumoase locuri din România, şi nu mi-am schimbat încă opinia. Sunt locuri parcă rupte din basme, de o frumuseţe rară.
În 2012 am fost de două ori acolo, iar anul viitor am în plan să revin în aceste locuri superbe.
Legat de terasele de lângă lac, din ce îmi amintesc se mânca destul de bine şi la preţuri bune.
Ca de obicei, un review bine documentat, marca tătuca123. Felicitări!
@tata123: Buna ziua, nu reușesc să dau întotdeauna primul vot mă mulțumesc și cu votul 9. Important este să dau votul pentru un articol bun si fotografiile frumoase.
De asemenea mulțumesc pentru remember. În 2005 si 2010 am reușit să ajung si sa si innoptez în zona. Fotografiile făcute acolo sint câteva sute. Este o zonă care doresc să revăd.
În schimb am amintiri neplăcute din zona lacului Roșu, făcând fotografii cu panorama lacului si cautand un unghi bun pt foto am reușit să intru cu spatele 1m pe o proprietate privată neimprejmuit a existat un indicator dar nu se vedea unde este granita proprietății si am fost somat si aproape atacat de proprietar să părăsesc repede spațiul.
Partea cea mai interesantă este ca proprietarul respectiv este si proprietar de pensiune unde am stat cu o noapte în urma. Probabil nu m-a mai recunoscut? Sau era după check out? Păcat ca exista asemenea persoane.
S-a întâmplat în 2010 si pățania am mai descris-o si intr-un ecou anterior.
@tata123 -
Am stat cu cortul. izolati, pe malul lacului de mai multe ori inainte de '89 si n-am avut probleme, uneori eram doar doua corturi, noi si prietenii nostri. Dupa '90 au inceput problemele, am inceput si noi sa cautam sa campam in grupuri mai mari si tot i-au furat noaptea adidasii copilului prietenilor, la niste tineri din alt cort alimente, noua doar ne-au deschis fermoarul si pentru ca am aprins lanterna, au fugit. Important era ca cineva ingradise un loc, avea o toaleta si chipurile paza, pentru toate am platit.
Frumusetea aceea salbatica de demult nu o pot uita.
@all - Afară se prefigurează o răcorire bruscă și vijelioasă... o răcoare așa cum era pe Cheile Bicazului. Mă bucur că acest articol cu nr. 250, dedicat unei minunate zone montane, a fost apreciat de cititorii AmFostAcolo. Când voi reveni pe acele meleaguri voi încerca să mă plimb mai mult pe jos, de-a lungul întregului sector de chei (cum bine recomanda @liviu49) sau împrejurul lacului (cum a făcut @urjanclaudiu).
Mulțumesc pentru ecourile și amintirile atașate articolului. România are zone natural deosebite.....să le păstrăm și pentru generațiile următoare.
Felicitări pentru articol! Cheile Bicazului și Lacul Roșu sunt locuri pe care le-am vizitat de multe ori de când eram mică. Pe Hășmașu Mare am învățat să schiez, fiindcă am fost în tabăra de schi la Lacul Roșu de două ori. Apoi am fost în multe excursii de o zi și în concediu cu părinții si mai apoi cu soțul meu. Am foarte multe amintiri legate de una dintre cele mai frumoase zone din România! Acolo, de la restaurantul dinaintea intrării în Cheile Bicazului, cumpăram Pepsi la sticlă, pe vremea aceea când era un mare eveniment să bei asa ceva! M-am dat de multe ori pe gheața Lacului Roșu printre trunchiuri de copaci. Și mai am o grămadă de amintiri. E un fel de "sentiment de acasă". E atât de frumos în Cheile Bicazului că parcă nu sunt suficiente cuvintele ca să redau ceea ce văd. Faptul ca rămân fără cuvinte,"mută de uimire", spune mai mult decât toate cuvintele din lume. Trebuie să mă opresc că am început cu amintirile. În concluzie mi-a plăcut articolul și l-am votat cu mare plăcere!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Lacul Roșu, o minune a naturii — scris în 24.11.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Feb.2022 Lacul Roșu altfel — scris în 13.02.22 de MarinaCo din MIROSLAVA [IS] - RECOMANDĂ
- Jan.2021 Prin Cheile Bicazului și o plimbare de iarnă în jurul Lacului Roșu — scris în 18.01.21 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Lacul Roșu – Poteca Minunilor cu 9 puncte de observare, din Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș — scris în 03.11.20 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Doua zile intr-un tinut de vis — scris în 08.01.19 de DOINITA din BOTOșANI - RECOMANDĂ
- May.2017 Lacul Roșu - legenda vie — scris în 19.09.17 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Oct.2016 Lacul Rosu si Cheile Bicazului, toamna — scris în 31.10.16 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ