Am ales Carpathia Hotel dupa ce am citit cateva recomandari si mi-a placut ideea ca este chiar in centrul Sinaiei. Drumul pana acolo a fost usor, iar cand am ajuns prima impresie a fost ca am facut o alegere buna: hotelul arata modern, primitor si curat. Servicii: Personalul a fost foarte amabil si mereu cu zambetul pe buze. Totul s-a rezolvat rapid, fara batai de cap, iar atmosfera a fost una calda si relaxata. Se simte ca oamenii de acolo chiar isi dau silinta sa te simti [...] — citește

Am stat 2 nopti la Hotel Carpathia din Sinaia si experienta a fost super. Camerele sunt moderne si foarte curate, personalul amabil, iar locatia este excelenta – aproape de centru si de principalele obiective. Mi-a placut mult ca au si piscina si zona de spa, ideale pentru relaxare dupa plimbari. Raportul calitate/pret mi s-a parut foarte bun si cu siguranta as reveni. [...] — citește

Într-o zi de luni, mai exact ultima zi de luni din luna Octombrie, dornici de o mică escapadă și ceva aer curat am purces spre Valea Prahovei. Deși inițial planul era să mergem până în Predeal, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de pe DN1. Într-o aglomerație și un ambuteiaj infernal, nefiresc pentru o zi de LUNI, am ajuns cu greu în Sinaia. Mai departe, spre Predeal, Waze zicea că facem mai bine de o oră, apoi retur, doar până în Sinaia, alte 70-80 de minute... am [...] — citește

Am fost 2 ani la rank in acest hotel si am decis sa fac si o recenzie. Hotelul este unul foarte vechi din 1880 de unde vine si numele, cu toate acestea are conditii impecabile ale acestor timpuri. Anul trecut am fost cazati o noapte la etajul 1 iar acesta la parter 2 nopti. Diferenta dintre cele 2 camere inafara de etaj este ca la cea de la parter am avut incalzire in pardoseala care a fost mai placuta decat cea de la etaj care avea calorifer, ambele camere curate spatioase pat cu baldachin, [...] — citește

În urmă cu 2 săptămâni am ajuns din nou la Castelului Peleș, acel loc care pare mai degrabă visat decât construit. Eram cu mama și, deși mai fusesem aici în trecut, cu întreaga familie, ceva se așezase altfel de data asta. Poate lumina, poate liniștea, poate noul meu aparat de foto — sau poate pur și simplu m-au chemat statuile, care întotdeauna m-au fermecat. În curtea exterioară, sculpturile păreau că își țin propria conversație în piatră. Tăcute, dar pline de o [...] — citește