Doua zile in paradis

TIPĂREȘTE

Prima parte o puteti gasi daca dati un click aici

Ziua II Am plecat din Tsilivi pe acelaşi drum ca în ziua precedentă, am trecut iarăşi prin Alykanas şi Alykes iar de aici am mers înainte spre Xigia. Drumul trece prin pădure, dar este extrem de frumos, când urcă, când coboară şi este plin de serpentine. Trebuie să aveţi mare grijă, aşa cum am mai spus, pentru că atunci când am trecut noi era o maşină în râpă, sus era curbă şi probabil din cauza vitezei şoferul nu a mai apucat să vireze.

După ce mergem o porţiune cu marea pe partea dreaptă vedem indicatorul spre Xigia Beach. Din şoseaua principală se intră în dreapta pe un drum forestier care coboară spre plajă. Drumul este destul de abrupt şi plin de pietre, dar nu am avut probleme. La un moment dat am ajuns într-un loc amenajat pentru parcare şi de acolo am continuat călătoria pe jos. Drumul trece pe lângă un chioşc, care are amenajată în faţă şi o mică terasă acoperită. Aici am văzut că servesc atât băutură cât şi câte ceva de mâncare, lucru absolut necesar, pentru că plaja este izolată, nu există alte taverne sau magazine în zonă.

Pe măsură ce ne apropiem de plajă se simte mirosul de sulf şi îmi aduc aminte că am citit că la Xigia este apă sulfuroasă. Plaja este foarte frumoasă, cu pietriş şi este izolată şi sălbatică. De fapt sunt două plaje la Xigia, pe a doua am văzut-o doar de sus, atunci când am plecat. Amândouă sunt la fel de frumoase şi sălbatice.

De la Xigia am plecat mai departe spre nordul insulei, iar următoarea oprire a fost la Makris Gialos. Aici am găsit iarăşi o plajă extrem de frumoasă, cu pietriş. Maşinile se parchează pe marginea drumului, aproape de plajă. Peste drum am văzut câteva taverne frumoase, aşa că dacă plănuiţi să petreceţi o zi întreagă pe această plajă aveţi unde să mâncaţi. De la Makris Gialos puteţi lua bărcuţe care să vă ducă la Navagio şi Blue Caves.

După ce am văzut şi am fotografiat zona am plecat mai departe spre Agios Nikolaos. Ajunşi în port am văzut o grămadă de parcări amenajate pe marginea mării. Am lăsat maşina undeva la umbră, pentru că aici plănuiam să stăm mai mult. Agios Nikolaos este un loc care pe mine personal m-a fascinat, peisajul este extrem de frumos, parca eram în altă lume. Pe partea stângă sunt mai multe taverne şi cafenele, care mai de care mai frumoase. Pe dreapta, chiar pe malul mării sunt amenajate terase pe care puteţi să staţi să beţi o cafea şi aveţi şi o frumoasă panoramă a portului. Printre terase, din loc în loc sunt amenajate gherete de unde puteţi cumpăra bilete pentru croaziere la Navagio şi Blue Caves. Normal că după plimbarea la Navagio din ziua precedentă nu puteam rata asta, aşa că am cumpărat şi noi bilete pentru a merge la Blue Caves cu o barcă cu fundul de sticlă. Pentru 2 persoane am plătit 16 euro. Cum bărcuţa pleca peste 20 de minute ne-am oprit pe o terasă şi am savurat un frappe (2,5 euro).

La ora stabilită ne-am prezentat la barcă şi am plecat entuziasmaţi spre Blue Caves. Această excursie v-o recomand la fel de călduros ca şi excursia la Navagio.

Barca porneşte de-a lungul insulei iar peisajul pe care îl vezi în faţa ochilor este extrem de frumos şi apa este de un albastru ireal. Prin gemuleţul de sticlă de pe fundul bărcii puteam vedea tot ceea ce se află sub apă: peşti, stânci, vegetaţie. Interesant a fost la un moment dat, când căpitanul a oprit barca şi ne-a rugat pe toţi să privim prin gemuleţul de sticlă. Oprise în aşa fel încât jumătate de barcă era în apă de 3 metri, iar cealaltă jumătate în apă de 12 metri. Într-o parte se vedea fundul apei aproape, iar în cealaltă parte parcă era hăul. A fost extrem de interesant. Încet, încet ne apropiem de peşteri şi intrăm cu barca în multe dintre ele. Totul este foarte frumos, căpitanul nostru ne prezintă toate locurile pe care nu trebuie să le ratăm atunci când filmăm sau facem poze. Barca ne duce spre Cape Skinari după care se întoarce, aşa că mai putem admira încă o dată peşterile, fără a mai intra în ele. La un moment dat, atunci când ajungem mai aproape de peşteri opreşte barca şi ne invită să sărim în apă pentru o baie. Bineînţeles că nu am aşteptat să spună de două ori şi am intrat (nu am fost atât de curajoasă să sar) în apă. Din păcate doar 5 persoane am fost mai curajoase, restul au stat în barcă şi au făcut plajă sau poze. Mai rău a fost atunci când s-a dat adunarea pentru că nu ne venea să mai ieşim din apa aceea minunată. Ajunşi în port ne-am luat la revedere de la cel care ne-a oferit plimbarea aceasta excelentă, ne-am luat maşina şi am plecat mai departe.

Următoarea oprire a fost la Cape Skinari unde am mers până la far, iar la 200 metri de acesta este o moară de vânt şi lângă ea o tavernă cu o panoramă superbă.

De la Cape Skinari am lut-o încet spre Volimes, pentru a vedea Navagio şi de sus, de la balcon. După ce ieşi din Volimes drumul este plin de indicatoare care te îndreaptă către Navagio (Shipwrek) . Aici există parcări amenajate şi sunt multe locuri în care se vând produse tradiţionale care de care mai apetisante. Totuşi preţul acestora este mai mare decât preţurile pe care le-am găsit în satele prin care am trecut aşa că nu merită să cumpăraţi nimic de acolo. După ce am studiat un pic oferta ne-am îndreptat spre balcon, nerăbdători să revedem minunata plajă pe care cu o zi înainte am petrecut clipe de neuitat. Odată ajunşi acolo am rămas muţi în faţa frumuseţii naturii. Adevărul este că nici o fotografie din lume nu te poate pregăti pentru ceea ce ce vezi şi ce simţi atunci, în acele momente. Balconul este suspendat la mare înălţime, atunci când priveşti în jos simţi un nod în stomac dar nu mai ştii dacă este de la frica de a te afla atât de sus sau de la emoţia provocată de minunile naturii. Am plecat de acolo trişti pentru că nu putem sta mai mult, dar cu sufletul plin de frumuseţe şi bucurie.

Drumul ne poartă iar spre satele de munte pe care le-am străbătut şi cu o zi înainte: Anafonitria, Maries, Exo Hora. De data asta am oprit în Exo Hora pentru a vedea şi fotografia cel mai mare şi mai bătrân măslin de pe insulă. Nu aveţi cum să îl rataţi, şoseaua trece exact pe lângă el.

În Exo Hora, ca şi în Anafonitria veţi găsi multe magazine cu produse tradiţionale şi suveniruri. Dar ceea ce mi-a plăcut mie mult este o tavernă extraordinar de frumoasă, cu o terasă plină cu flori, pe care am remarcat-o cu o zi înainte, tavernă care se află exact lângă măslin. Nu am putut rezista tentaţiei de a ne opri acolo pentru a savura câte un frappe şi o prăjitură (pe două frappe-uri şi două prăjituri am plătit 9 euro).

Din Exo Hora am plecat spre Agios Leon şi Kiliomeno, având ca destinaţie finală insula Korakonisi. Din Kiliomeno se iese de pe şoseaua principală şi se intră pe un drum secundar asfaltat care coboară spre mare. Maşina am parcat-o chiar în locul în care se termină asfaltul şi de acolo am plecat pe jos, pe un drum forestier, mergând destul de mult până să ajungem la stânci, iar de aici drumul coboară destul de abrupt. Sunt scări amenajate cu bară de protecţie pe margine. Dacă la coborâre mai e cum mai e la urcare este destul de greu, dar părerea mea este că merită efortul.

Insula Korakonisi este o insulă micuţă şi nelocuită şi se află la ,,un pas distanţă” de insula Zakynthos. Jos, între cele două insule se poate face plajă pe stânci, noi am avut surpriza să găsim acolo două persoane care veniseră cu scuterul. Peisajul este de vis aşa că vă recomand să nu rataţi o vizită aici.

De la Korakonisi am plecat spre Laganas pentru a vedea staţiunea şi pentru a vizita insula Agios Sostis.

Agios Sostis este o insulă legată de Laganas printr-un pod. După ce îl traversezi urci nişte scări săpate în stâncă şi destul de abrupte. Intrarea pe insulă costă şi anul acesta tot 4 euro de persoană, la intrare ni s-au dat două cartonaşe pe baza cărora am putut comanda de la bar câte o băutură (bere sau suc).

Insula are multă verdeaţă, sus am găsit un bar şi mai multe terase foarte frumos amenajate. Pe partea cealaltă a insulei se coboară pe scări iar jos este o mică plajă şi mai există încă un bar. Dacă sus în faţa ochilor ai o panoramă superba a Laganasului, de jos poţi vedea insula Marathonisi. Din păcate noi am ajuns pe la ora 16.30 şi nu am mai putut coborî la barul de jos pentru că se pregăteau pentru nuntă şi accesul turiştilor nu mai era permis, aşa că ne-am mulţumit să privim şi să fotografiem de sus.

După ce am părăsit insula am mers să vizităm şi Laganasul, staţiune care mie mi-a plăcut foarte mult şi care seamănă cumva cu Tsilivi, doar că este mai mare decât aceasta.

Plaja în schimb nu mi-a plăcut foarte mult în zona în care am ajuns noi (nu vreau să generalizez pentru că plaja este foarte lungă şi e posibil ca în alte părţi să fie altfel), nisipul era bătătorit. Dar este amenajată cu şezlonguri şi umbrele, care costau 7 euro pt 2 persoane, sunt multe centre de sporturi de apă iar pe margine multe terase, care de care mai frumoasă.

Şi pentru că nu puteam încheia altfel această zi minunată pentru seară am planificat să mergem la Keri pentru a vedea apusul de soare şi cel mai mare steag al Greciei. Ajunşi acolo aveţi mai multe opţiuni pentru a putea petrece timpul până apune soarele: este o tavernă frumoasă la care puteţi sta să mâncaţi dar care era foarte aglomerată atunci când am fost noi, mai sus de tavernă este o rulotă de la care puteţi să cumpăraţi ceva de băut şi care are scaune puse chiar pe margine sau puteţi să coborâţi prin vegetaţia pitică de pe deal şi să vă aşezaţi pe stânci pentru a putea admira spectacolul oferit de natură.

Orice variantă aţi alege cu siguranţă veţi avea o seară superbă, chiar dacă veţi avea ghinionul, aşa cum am avut noi, ca cerul să nu fie perfect senin.

Cam asta am reuşit să facem în cea de-a doua zi petrecută pe insulă, a fost o zi frumoasă, în care am văzut multe locuri minunate, am făcut multe poze şi am strâns multe amintiri.

Ziua III Pentru că în primele două zile am reuşit să parcurgem estul, nordul şi vestul insulei, cea de-a treia zi am rezervat-o pentru sudul insulei, pentru a vizita plajele peninsulei Vasilikos.

Prima oprire a fost în Argassi, pentru a vedea şi această staţiune care ar fi fost una dintre variante atunci când am cumpărat biletele. Am găsit o staţiune micuţă, destul de înghesuită şi cu o plajă extrem de mică. Totuşi plaja este cu nisip şi este amenajată cu şezlonguri. Însă ca să suplinească lipsa plajei, de-a lungul mării este plin de taverne şi baruri care au piscine şi care oferă şezlonguri gratuit (contra unei consumaţii). Oricum părerea mea despre staţiune este subiectivă, am avut în autocar multe persoane care au stat în Argassi şi care erau extrem de încântaţi de ceea ce au găsit acolo.

Plecând mai departe şi intrând pe peninsulă, prima plajă la care am oprit a fost Porto Zoro. Din şoseaua principală se face stânga pe un drum asfaltat care coboară până la plajă. Aici este amenajată o micuţă parcare iar lângă parcare este o tavernă. Plaja este extrem de mare, de frumoasă şi are nisip fin. Partea din faţa tavernei este neamenajată, aici puteţi sta cu prosopul dacă doriţi iar copii se pot juca în voie.

Restul plajei este plin de şezlonguri şi umbrele, iar în spatele plajei cu nisip este şi o porţiune de iarbă pe care găsiţi şezlonguri.

Banana Beach este următoarea plajă la ca am oprit. Şi aici găsiţi o parcare foarte mare la marginea plajei iar dacă nu este aglomerat sau dacă ajungeţi devreme puteţi parca maşina la umbra pinilor. Lângă parcare este şi un restaurant cu terasă, preţurile aici sunt cu 1-2 euro mai mari decât la tavernele din staţiuni.

Plaja este superbă, mare, cu nisip fin, amenajată cu şezlonguri şi umbrele. Este o plajă pe care mi-ar plăcea să petrec o zi întreagă.

Plaka Beach este o plajă mult mai micuţă dar frumoasă, cu nisip fin, amenajată cu şezlonguri şi umbrele. Şi aici găsiţi loc de parcare şi există şi o tavernă dacă vreţi să luaţi masa.

Agios Nikolaos, următoarea plajă vizitată este excelentă, iarăşi o plajă pe care merită să staţi o zi întreagă. Este cu nisip fin, amenajată cu şezlonguri şi umbrele, există şi un centru de sporturide apă. Pe faleza plină de palmieri sunt mai multe taverne cu terase. De la şi înspre această plajă există un autobuz gratuit pentru turiştii din Argassi, Laganas şi Kalamaki, orarul acetuia îl găsiţi afişat în staţiile de autobuz din staţiuni.

Plaja Gerakas este o plajă absolut superbă dar care era şi cea mai aglomerată. Sus este o parcare mare care era foarte plină, cu greu am găsit loc deşi era abia început de sezon. La intrare pe plajă sunt o multime de panouri care te informează că te afli într-o zonă protejată. Ca să ajungi la plajă trebuie să cobori pe un podeţ de lemn iar jos ne aşteaptau voluntarii care se ocupă cu protecţia broaştelor ţestoase şi care ne-au dat trei pliante, două cu instrucţiuni clare despre ce avem voie (sau mai bine zis ce nu avem voie) să facem pe plajă şi unul cu informaţii despre broscuţele Caretta caretta. Oricum aceşti oameni sunt de admirat pentru munca depusă şi sper ca eforturile lor să dea roade. Oricum pe lângă pliante am fost instruiţi şi verbal că nu avem voie să stăm decât pe malul mării şi doar până la ora 19. După ce am terminat instruirea am avut timp să admirăm plaja şi am rămas muţi văzând cît este de frumoasă. Plaja este într-un golf iar peisajul este de vis. Deşi este o plajă foarte lungă şi lată spaţiul destinat plajei este relativ mic, aici găsiţi sezlonguri şi umbrele la preţul de 8 euro şi dacă vreţi să staţi pe prosop puteţi face asta doar pe malul mării.

Ei, şi la urmă am lăsat plaja pentru care am avut rezervată mai mult de o jumătate de zi, plaja despre care citisem multe impresii aici pe site şi pe care nu aş fi vrut pentru nimic în lume să o ratez: plaja Dafni. Pentru a ajunge la aceasta de la Gerakas a trebuit să facem drumul din nou până aproape de prima plajă (Porto Zorro) şi înainte de a ajunge la aceasta să facem dreapta pe un drum secundar. Nu aveţi cum să rataţi acest drum pentru că la şosea sunt foarte multe indicatoare. Drumul este la început asfaltat dar nu vă bucuraţi prea tare pentru că nu durează mult şi se intră pe un drum forestier care urcă destul de mult şi apoi coboară, un drum îngust şi plin de serpentine. Din loc în loc pe drum găsiţi săgeţi cu numele celor două taverne care sunt pe plajă. Noi am ales, tot la recomandarea celor care au mai fost şi cărora le mulţumesc, taverna Porto Mella.

Din momentul în care intri pe poartă paşii te poartă pe o alee înconjurată de verdeaţă şi flori, treci pe lângă cuptorul în care se coace pâinea servită la masă şi ajungi în curte. Aceasta este plină de verdeaţă, în spate este barul şi în faţa acestuia sunt mese aşezate la umbră. Imediat lângă mese sunt şezlonguri şi umbrele pe care poţi sta gratuit dacă eşti clientul tavernei. Din această curte se ajunge pe plajă, care este cu nisip dar partea dinspre mare este cu pietre. Plaja este destul de îngustă, dar lungă iar priveliştea este de vis.

După ce am studiat împrejurimile şi ne-am minunat de frumuseţea locului am hotărât să luăm masa. Aici din păcate nu au prea strălucit, probabil datorită faptului că fiind început de sezon nu aveau încă foarte mulţi clienţi. Dar, după ce am primit meniurile şi am stat 10 minute să ne hotărâm ce să alegem atunci când am comandat ne-au spus că nu au nici unul din felurile dorite, cerându-şi bineînţeles scuze că au uitat să ne spună. Aşa că până la urmă am mâncat souvliaki de porc, am luat o sticlă mare de apă minerală, un pahar de vin roşu şi doua frappe-uri şi totul a costat 18 euro. Din partea casei am primit bineînţeles pîine de casă şi un sos de roşii cu usturoi. Deci mâncarea a fost foarte ieftină dar nu pot spune că a fost bună, poate am avut noi ghinion (oricum s-au scos cu pâinea care a fost excelentă).

Aici la Dafni am petrecut câteva ore bune în care ne-am relaxat la umbră, totul este atât de rustic şi de frumos încât ai impresia că timpul stă în loc. Dar cum nu e totuşi aşa a trebuit să plecăm într-un final către următoarea staţiune pe care doream să o vedem: Kalamaki.

Aici ne-am plimbat pe strada care duce la plajă, am descoperit o staţiune plină cu taverne şi magazine, plină de flori frumoase. Am mers un pic şi la plajă, aceasta este îngustă dar lungă, nisipul nu este chiar fin şi are o culoare închisă. Plaja era amenajată cu şezlonguri care aici costau 7 euro. Oricum staţiunea ne-a plăcut mult.

Şi cum o zi minunată nu puteam să o încheiem decât într-un mod la fel de plăcut ne-am hotărât ca seara să o petrecem în Zante. Însă, cum după o vizită la Dafni maşina trebuie neapărat spălată, pentru că este plină de praf, am oprit întâi la o spălătorie. După ce am întrebat la mai multe benzinării, la care preţul era de 6-8 euro, am găsit o spălătorie expres, pe drumul spre Tsilivi, unde spălatul maşinii este 4 euro

Primul lucru pe care am vrut să-l facem în Zante a fost să mergem la Bohali. Deşi drumul până acolo a fost pustiu, atunci când am ajuns la Bohali am fost surprinşi să găsim terase extrem de animate şi aglomerate. Panorama pe care o veţi avea în faţa ochilor va fi superbă. De aici se poate vedea întreg oraşul Zante, seara este o feerie de lumini.

După ce am coborât de la Bohali am luat masa la taverna Dimitris, tavernă despre care ştiam tot de aici de pe site şi pe care ne-am propus de acasă să nu o ratăm. Aici am luat cea mai bună masă din Zakinthos iar Dimitri este un om cu un suflet mare pe care merită să îl cunoaşteţi. Am comandat stiffado de iepure (excelent), musaka şi o carafă de 0,5 l, iar din partea casei am primit încă o carafă de vin iar la sfârşit a venit să ne întrebe ce dorim din partea casei, orice vrem noi: prajitură, îngheţată, Metaxa, cafea. Am ales o baclava şi o cafea, iar tot ce am mancat a costat 24 euro. Mâncarea este excelent gătită iar porţiile foarte generoase.

Cam asta a fost aventura noastră pe insulă, restul zilelor am stat în Tsilivi, am făcut plajă şi baie iar seara ne-am plimbat prin staţiune.

Concluzie: insula este extrem de frumoasă şi merită să îi descoperiţi toate secretele. Nu contează în ce direcţie o luaţi atunci când vreţi să vă plimbaţi pentru că în orice parte veţi merge nu veţi găsi decât frumuseţe.

Celor care se pregătesc să plece anul acesta în Zakynthos le doresc să aibă un concediu de vis şi să vină de acolo cel puţin atât de încântaţi ca şi noi.

---

VIZUALIZĂRI: 8140 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI