O vacanta minunata in Argassi, Zakynthos in august 2012 partea a 2 a

TIPĂREȘTE

Si ca sa ii fac o reclama pe masura ghidului nostru, a carui nume l-am precizat mai la inceput, va mai aduc in prim plan o nemultumire de-a noastra cu privire la el. Precizez ca grupul a avut 2 ghizi, unul roman, al nostru, si unul grec, care era ghid translator pentru un grup de cativa englezi. Dupa cum bine cunoastem cu totii, noi ca romani avem in afara o faima si o apostila de neclintit si toata lumea se fereste de noi ca suntem hoti; domnul nostru ghid isi lasase borseta pe un pupitru in pupa 'spatele vaporasului', pupitru de care eu si inca cativa eram ne sprijineam cu o deosebita lene; Precizez ca eu mai am cunostinta de ceva limbaj elen, tiand cont ca urmsii mei au fost greci. Si ca sa punctez ideea, domnul […] i se adreseaza celuilalt ghid, […], in greaca si ii spune ca sad ea borseta mai intr-o parte pentru ca suntem romani si ar putea sa dispara. I-am batut obrajul si mi-a aruncat un zambet fortat.

Trecand peste fazele oarecum deprimante si revenind la “bucuria” vacantei, am ajuns in cele din urma locul de unde plecasem, am acostat, am mai dat o raita prin magazinele de pe malul marii, am intalnit intr-unul din ele o tipa care ne-a spus in timp ce ii inmanam produsele la casa, ca ea e romanca si e din Cluj; ne–am suit pe mijlocul nostru de transport, si cum aceasta a fost ultima oprire din intinerariul acelei zile, am continuat drumul catre Argassi. Un drum plin iar de serpentine imbiate cu o superba panorama. Desi am fi putut ajunge in statiune mai repede decat autocarul, ne-am tinut in continuare dupa el. Precizez ca autocarul trebuia sa treaca prin toate staiunile de unde luase la plecare turisti. Cu ocazia asta am vazut de la distanta si aeroportul din Zakynthos si alte locuri care nu le mai vazusem. Excursia a fost destul de obositoare iar pe unii dintre noi i-au lovit durerile de cap, altii au simtit nevoia sa doarma, iar seara a continuat cu luarea cinei si lenevirea pe sejlongurile de pe plaja.

A 5-a zi

24 August, Ziua Sfantului Dyonissos

O zi plina incepand cu dimineata; moment in care am fost culesi cu autocarul si dusi apoi in portul Zante pentru a fi imbarcati pe vasul Ikaros Palace, pentru excursia cu vaporul in jurul insulei. Asa cum ne obisnuisem, ne-am pozitionat cu totii in prova vasului, ne-am intins prosoapele pentru ca unii sa se bucure de soarele diminetii si pentru a mai adauga ceva bronz.

Vaporul era destul de plin dar noi ne refugiasem primii in acest loc. Ambarcatiunea are 3 nivele. La primul nivel este o incapere dotata cu aer conditionat unde cei ce se feresc de soare pot sta linistiti sau ii pot feri copiii de razele soarelui. La cel de al doilea se afla barul si tot acolo poti gasi canapele cu mese la care te poti aseza pentru a manca asta daca te jeneaza sa mananci pe prosop. La al treilea nivel se afla comanda si o terasa. Tinand cont ca era ziua Sfantului protector al insulei, am fost anuntati de la inceput ca excursia nu se va termina la ora 17 cum era normal, ci cu o ora mai devreme, la ora 16 si in loc de 3 opriri de baie, vor fi doar 2.

Prima oprire a fost la Navagio, epava vasului scotian Panagiotis, esuat pe tarm in anul 1980. Nimeni nu stie exact cum a ajuns aceasta nava pe plaja, desi legendele nu au intarziat sa apara. Construita in Scotia in anul 1937, nava si-a schimbat numele de mai multe ori de-a lungul timpului, sfarsind prin a deveni Panagiotis, nava celebra a contrabandistilor de tigari si a mafiotilor italieni. Unele voci sustin ca nava a esuat in timpul unei urmariri cu navele pazei de coasta grecesti, ulterior echipajul disparand fara urma. O alta varianta a povestii sustine ca nava a fost scufundata in apropierea tarmului de aceeasi paza de coasta, valurile aruncand-o apoi pe tarm. Ultima, si poate cea mai putin romantioasa poveste, spune ca ministrul turismului grec din anii '80 a dat ordina ca epava sa fie dusa special pe aceasta plaja pentru a atrage cat mai multi turisti... Dar cum toturor ne plac povestile pline de sensational, am vazut partea mai putin intigranta. La cateva minute dupa noi a acostat si Corabia Piratilor, pe care eu va sfatuiesc ca sa o alegeti in cazul in care doriti aceasta excursie, in special daca aveti copii. Exista personal ce pe tot parcursul excursiei are grija de copii, ii mentine in ambientul potrivit, ii deseneaza pe fata si le da tinute astfel incat sa treaca mai bine in sfera povestilor si a se crede adevarati pirati. Personalul de la bord este imbracat in tinuta acestei teme,

La Navagio se sta in general intre 1 ora si 1 ora si jumatate, timp arhisuficient pentru poze, baie si alt mod de relaxare. O mare atractie o au si pietrele rotunde, bine conturate de apa marii, pe care pietre, turisii scriu numele lor, cu bucati de carbune ce zac prin nispul fierbinte, si pe care apoi le pun in locuri numai de ei stiute, in interiorul epavei. Fiecare face poze care sa evidentieze cat mai bine locul in care au fost.

Se face in cele din urma strigarea pentru ambarcare la bordul vaporului, lumea se inghesuie pe pasarela care este pe un sfert e scufundata in apa iar un om al echipajului stropeste pe picioare cu furtunul pe toti care urca, pentru a nu aduce pe picioare nisip, iar apoi troliul incepe sa ridice ancora si excursia a continuat catre cea de a doua oprire de baie.

Dupa aproximativ o ora, vaporul coboara iar ancora si se pozitioneaza cu pupa 'spatele' pana in apropierea unei pesteri, pasarela coboara si se anunta invitatiile de balaceala. De data asta, aici nu este nici un pic de fir de nisip, malurile fiind pozitionate chiar in jurul nostru si creand imagina unor adevarate ziduri verticale de cetate, pe care nici cei mai experimentati alpinisti nu le apoi izbavi. Apa este destul de adanca in locul acesta 'banuiesc ca are peste 10m' iar pentru ce nu au curaj sa intre, li se dau si veste de salvare. Apa este atat de cristalina incat poti vedea nisipul de pe fundul marii. Majoritatea care se afla in apa dau navala inot in acea grota pentru a ajunge la capatul ei. In interior este un oarecare miros de sulf. Unii dintre inotatori din grup au intrat intr-o alta pestera, care se afla mai in dreapta si care cica avea vreo 15 metri, pe care daca ii strabateai, ieseai la alta gura de pestera. Cand esti in apa si aruncand o privire in sus, vezi peretii de stanca despre care am spus cateva randuri mai sus; in stomac apare o senzatie terifianta si totusi placuta. Minunate locuri |

Fiind ultima oprire de care am avut parte, excursia a continuat spre Argassi, dar pe tot parcursul acestei continuari de calatorie am fost imbiati cu povestiri fanteziste, sau nu, ale locurilor pe care le vedeam. Apropiindu-ne de destinatie, am trecut si pe langa golful Laganas cu Insula Maratonissi, apoi golful Vasilikos si pe care noi le vazusem mai indeaproape cu o zi in urma ce are in apropiere o coasta inalta din care parca un urias a muscat intocmai ca dintr-o felie de pepene; a urmat apoi Palaja St. Nikolas si Banana Beach, plaje pe care acum le vedeam din alt unghi, iar in cele din urma, tot pe partea stanga la babord s-a aratat statiunea noastra Argasii si unii dintre noi au vazut hotelurile la care erau cazati, primul hotel fiind Anemona si cel de al doilea fiind Locanda. Acostarea s-a facut intocmai asa cum ni s-a transmis la plecare. In port ne-au asteptat mai multe autocare care mergeau fiecare intr-o directie si fiecare autocar avea atasat la parbriz cate un numar ce corespundea statiunii care o avea ca destinatie. Transferul fiind facut, am ajuns in statiune. Unii dintre noi au ales ca aceasta seara de vine sa o finalizeze cu seara greceasca; Noi nu am luat parte deoarece am mai trecut prin momente ca acestea care nu erau intocmai cu specificul dorit. Ne pare rau ca nu am ales o oferta, care o vazusem chiar in acea zi la intoarcere, la o agentie care se afla chiar in fata Fast-Food-ului Poldo, si care oferta era la aceiasi bani ca seara greceasca oferita de ghidul nostru dar se desfasura pe Vaporul Piratiilor si in banii astia intra si transferul din statiune pana la vapor si inversl; si plimbare cu vaporul pe inserat in vecinatatea statiunii, pana la ora 11.30. Va sfatuim sa o luati pe aceasta daca aveti ocazi, si chiar daca nu este expusa oferta, intrebati de seara greceasca pe Vaporul Piratiilor si sigur vi se va da.

Chiar daca a fost o seara un pic mai monotona cel putin pana cand gasca noastra s-a intors de la Buzuki seara greceasca, noi ne-am bucurat unul de altul si am petrecut si aceastea chiar ca au fost putinele momente pe care le-am petrecut fara gasca, in statiune. Am luat decizia ca e moemntul cand sa dam o raita prin magazinele de suveniruri si sa ne facem o idee de preturi si cu ocazia asta am si luat cate ceva pentru cei de acasa. In jur de ora 12 lumea ne-a dat semne ca a revenit pe baricade, ne-am delectat cu povestile lor de la Buzuki. Ei au fost destul de incantati, mai ales ca pentru unii a fost prima seara greceasca de care au avut parte. Am fost de am luat cina :D am servit cate un gyro la noii nostrii prieteni de la Poldo’s Fast Food si apoi noaptea a continuat in aceasi maniera ca si celelalte nopti. Stingerea s-a facut si in noaptea asta cam tot pe la 2-3.

A 6-a zi

Banutii erau pe sfarsite si am ales ca ziua de sambata si duminica sa ni le petrecem la plaja, mai ales ca noi nu prea am avut parte de asa ceva. Ne-am trezit ca in fiecare dimineata, in jur de ora 8, ne-am dus la hotel Locanda, la Honey si la Dorin, pe care i-am gasit in acelasi loc in care ii gaseam in fiecare dimineata, la o masuta in lateralul hotelului, unde ei isi serveau cafeaua.

Cum era si normal, noi barbatii am plecat in cautarea de comori, pentru a avea fetele ce scoici sa duca pe acasa; ne-am luat ochelarii de scufundaci la noi si am tot bananait prin apa vreo 2 ore. In aceasta parte a insulei rar gasesti scoici si nu ma refer la cele de mari dimensiuni care nu cred ca exista in acea zona, si nici macar acele scoici lunguiete care le-am adunat in Olympic Beach. Dupa vreo 2 ore am stans o mana de mici scoici si pietre si apoi intorcandu-ne la sejlonguri unde ne asteptau fetele, am venit cu ideea ca sa mergem sa ne scufundam intr-o apa de jumatate de metru, langa podul venetian unde exista si niste diguri de cativa metrii lungime.Acolo, in apropierea digului sau chiar intre pietrele un pic distantate din care construit, poti vedea cateva feluri de pesti si daca cauti bine pe sub pietre, gasesti si crabi. In urmatoarea vvacanta de acest gen, trebuie sa ne luam mai mult ca sigur un aparat fotosubacvatic. E o alta lume in care iti doresti sa evadezi cand o vezi. Va sfatuiesc ca sa nu va bagati la fundul apei, fara ochelari de acest gen, pentru ca apa este foarte sarata si da o senzatie de disconfort maxim la ochi. Si nu numai apa e foarte sarata, ci si aerul, iar noaptea cand faci poze, la lumina blitzului se pot observa “fulgii” de sare care plutesc in aer.

Dupa aventura pe fundul marii ce a durat cam 1 ora, ne-am intors la sezlongurile unde lasasem borseta cu banii, aparatele foto si telefoanele, care erau nemiscate de la locul lor, si am mers la masa, ca doar de, era ora pranzului.

A urmat somnul de frumusete de la pranz si urmand orele nocturne, ne-am intalnit iar pentru cumparaturile de suveniruri pentru cei de acasa. Preturile la suveniruri sunt destul de maricele: 1 magnet = de la 1.50 euro in sus, o cana= de la 2.5-3 euro, o sticla de Ouzo de 200ml = de la 3.50 euro… masline vidatemai ieftine ca la fabrica >= de la 2 euro, stegul greciei mic = de la 1.50 euro, rame foto = de la 5—6 euro…Dupa aceasta mica forfota, si cu putinii bani care ne mai ramasesera, am zis ca sa mergem pana la Mini Golful de care tot auzisem si sa vedem cat e intrarea si in caz ca ne convine, sa si intram. Pana acolo fetele si-au luat cate o inghetata la cornet, au mai facut mici opriri prin magazine, si ajunsi la Mini Golf, intrarea era 5 euro de persoana, adica 10 de cuplu, bani pe care nu ne mai venea sa ii scoatem din buzunar. Atractia la acest mini golf este ca la fiecare spatiu de joc amenajat, se afla cate un simbol ce este reprezentant al tarilor din Lumea. Acolo era si un Mini Turn Eifel, si o Statuie a Libertatii cu inaltimea de vre 2.5 metrii, si multe alte figurine. In mod sigur daca ne venea ideea aceasta la incepututul sejurului, sigur nu am fi ratat-o. Retragandu-ne catre strada principala, lu’ Honey ii vine ideea sa luam o sticla de sampanie care era la oferta intr-un supermaket vreo 3 euro si sa mergem la fetele, la Geani si la Flori, la hotel Anemona, hotel care asa cum v-am zis si la inceput, se afla in extremitatea cealalta a statiunii. Ajunsi acolo, le-am gasit pe fete la o masa la bar servind cate un Mythos si un cocktail Zorbas si cu marea activitate de a se da pe wi-fi-ul hotelului. Venind totusi cu sticla de sampanie in mana, si neavand cum sa o servim acolo datorita politicii hotelului si a abarului implicit, am dat-o si noi ca e ziua lu’ Geanina. Binen-teles ca nu am deschis sampania si am servit dupa plac Zorbas sau Mythos. Patronii localului care se ocupa cu administrarea hotelului si a barului, auzind ca e ziua Geaninei, ne-au imbiat cu niste shoturi de amestec de alcool de-al lor cu nu stiu ce sirop, au pus si un mix de La multi ani in engleza si greaca si ne-am distrat de minune le asa zisa zi a Geaninei. Bine ca suntem romani nu?

Sampania a ramas nedesfacuta si a urmat sa o deschidem in urmatoarea noapte, ultima pe aceasta insula.

A 7-a zi

Activitatea de dimineata si-a urmat cursul cu plaja, baie si oftatul dupa zilele ce trecusera, am incercat sa captam in poze cam tot ce mai era de captat din acel loc, pentru a ajunge acasa cu un bagaj cat mai bogat de poze si… dupa un pranz, o narghilea pe marginea piscinei narghileaua mi-am adus-o cu mine in vacanta, si o cina iar prin statiune, am ajuns iar pe sezlongurile bine cunoscute.

In cinstea tuturor zilelor si noptilor petrecute in Argassi am cinstit sampania de care va vorbisem mai devreme, am facut o ultima baie nocturna si apoi ne-am indreptat spre camere in jurul orelor 23-24, pentru a strange bagajele si pentru a ne pregati de plecarea spre Kalambaca de a doua zi.

A 8-a zi

A inceput pe la ora 7 cu definitivarea bagajelor si scoaterea lor la receptia hotelului Star Timotheos Studios. In cursul orei 9.30-10 urma sa vina autocarul din Romania cu urmatoarea serie de turisti, si pentru a ne lua pe noi. In molcoma asteptare am fost anuntati pe la ora 10, de catre ghidul nostru de acolo, […], ca autocarul a pierdut ferrybotul de 8:15 si autocarul va ajunge in jurul orei 12-13.

Cam grea asteptarea asta dar in cele din urma, bagajele fiind lasate in receptie, am mers eu cu sotia mea la hotelul prietenilor nostrii, Locanda, unde le-am dat si lor vestea si unde pana la sosirea autocarului, am incins un whist. mai mult ei si fara mine ca eu nu prea aveam stare. Aici gasca era mai mare si mai se alaturasera inca un cuplu si inca 2 fete.

In jurul orei 13 ajuns si autocarul care ne-a preluat, ne-a intampinat aceasti stimabila doamna ghid […], iar dupa imbarcarea in autocar, atat a noastra cat si a bagajelor, am continuat drumul pentru a lasa restul noilor veniti si in cele din urma a ne imbarca pe ferrybot-ul ce ne traversa in partea continentala a tarii elene, portul de unde plecasem cu o saptamana in urma, Kilini.

Nu mai era acelasi ferrybot cu care venisem si compartimentarea lui fiind alta, nu am mai avut acces in prova navei. Acesta era mai mult format din mari cabine dotate cu aer conditionat, unde in interior erau canapele mari unde te puteai relaxa. Noi ne-am dus cat mai aproape de partea din fata a navei, unde erau niste hublouri mari dreptunghiulare si prin care se vedea orasul Zante. Timp de o ora si 15 minute cat a dura traversarea, ne-am incins iar la un joc de whist, pe care nu am reusit sa il ducem la capat si pe care a urmat sa il continuam la destinatia acelei zile.

Am ajuns la Kalambaka in cursul serii, in jur de ora 21-22, destul de tarziu, cateva magazine mai erau deschise; magazine de suveniruri care au preturi destul de maricele. Am contiunat jocul de whist la o masa pe terasa hotelului.

Hotelul arata intr-un mod exceptinoal, de la intrarea in hotel si pana in camera. O curatenie desavarsita, paturi mari si confortabile, mai confortabile decat la hotelul pe care il lasasem in urma. Si daca va bagati un pic pin vorba ghidului, ii puteti adresa rugamintea de a va da o camera cu vederea spre Meteore. Intocmai am facut si eu si rugand-o pe doamna ghid […], atat eu si sotia, cat si Honey si Dorin, ne-am ales cu niste camere superbe, 202 si 203, la etajul al doilea al hotelului, camere din al caror balcoane se putea vedea o priveliste superba; priveliste ce nu trebuia ratata cel putin a doua zi de dimineata.

A 9-a zi

La Kalambaka, ni s-a facut trezireala ora 7.15 de catre alarma telefonanelor mobile si de catre doamna ghid […], care a cerut incuviintarea cu o zi in urma, de a ne suna pe telefonul ce era in camera.

Ne-am delectat cu muntii care se vedeau pe de balcon, munti care aratau ca niste constructii din Fimo, puse special acolo pentru frumusetea locului. Munti crescuti parca din senin intr-o campie cat vezi cu ochii.

Am coborat toti la parterul hotelului pentru a lua micul dejun. A fost un mic dejun cu bufet suedez. Nu am avut nimic nimic de reprosat. Am realizat ca se alaturase si grupul de turisti ce sosise din Lefkada. Dupa micul dejun am urcat pentru a lua bagajele si a le baga apoi in autocare.

A inceput urcusul catre Meteore cu prima oprire la Atelierul de icoane, atelier unde gasiti icoane cu 50% la scumpe decat la Meteora sus. Nu va lasati influentati de vorbele ghizilor. E al doilea an consecutiv in care am trecut pe acolo si politica preturilor e aceeasi. Acelasi sfat am dat si celor din grup, care apoi mi-au multumit. Daca jos la atelier o icoana micuta este 4 euro, sus la Meteore sigur o veti gasi la 2 euro sau 2.50 euro. incearca ca sa va incante cu o tombola la care se dau niste 2 premii ce au preturi mici si doar 1 icoana ce are pretul un pic mai mare. Intrarea la atelierul de incoane si detalierea despre fabricarea icoanelor, ce este data de catre o domna Ioana, romanca, nu va costa nimic.

Urmeaza urcusul catre manastirile din varful acelor constructii muntoase, manastiri ridicate parca cu puteri supra omenesti. Vizita la una din manastirea Sfantul Stefan a durat 1 ora, timp suficient, pentru a imbogati bagajul de poze.

Dupa parasirea acestor locuri a urmat Salonicul, cu celebrele vizite, la Biserica Sfantului protector al orrasului, Sfantul Dumitru, si vizita la Turnul Alb.

Ziua a urmat cu drumul spre casa, drum parcurs in 14 ore.

Drumul a fost un pic picantat cu ceva peripetii in apropierea Bucurestiului dar nimic grav pentru care voi cititorilor sa va faceti probleme.

A 10-a

La ora 6 dimineata ne aflam deja in Bucuresti, in parcarea din fata Academiei Militare, loc din care cu 10 zile in urma defilam spre insula care ne-a lasat o imagine de neuitat, Zakynthos, cu statiunea Argassi, cu hotelul la care am fost cazati, Star Timotheos Studios.

Tot respectul si toata admiratia si respectul, pentru doamna ghida […], si pentru domnii soferi, ce ne-am insotit in calatoria catre insula elena, si care ne-au adus inapoi in ROmania, toata stima pentru Agentia de Turism , care a oragnizat acest sejur, toata stima si prietenia pentru Claudia, prin agentia careia am obtinut acest sejur, si toate gandurile de multumire pentru noii prieteni dobanditi in aceasta vacanta, Dorin, Honey, Geanina, Florin, Iulian, Nina, Gabi, Lili, Cosmin, Monica, Andi, Iulia si coplasii lor frumosi, si toti cei cu care ne-am impartasit zilele frumoase petrecute sub soarele Grecie.

Va pupam pe toti si cu speranta unor viitoare vacante

pe care sa le petrecem impreuna,

Elena Puscasu si Orcula Dorin

---

VIZUALIZĂRI: 5458 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI