Zakynthos, mic paradis in mijlocul marii

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor!

Sunt o maaare amatoare de vacante si calatorii, as fi vrut de-ar fi fost posibil, sa iau toata lumea la pas — cred ca m-a facut mama pe drum :) ! M-am inscris acum, dupa ce mi-am facut curaj, sa va povestesc si voua, celor care sunteti interesati, experientele de care am avut parte.

Anul trecut, dupa multe ore petrecute cu nasul in laptop, m-am hotarat: Zakintos! I-am comunicat si sotului, care e de acord cu mine de fiecare data :) Mi s-a parut cea mai ofertanta insula din toate punctele de vedere:natura, peisaje superbe, munte, mare, relaxare, era tot ce aveam noi nevoie, un mare plus fiind accesibilitatea ca pret!!!

Zis si facut! Ma apuc sa caut cazare, drumul pana pe insula hotarandu-ne sa-l parcurgem cu masina. Nu va mai zic ca au fost in total vreo 2 zile pe drum... dar cum avem amandoi o fobie grava de avion... am rezistat cu stoicism vicisitudinilor acestui itinerariu (potrivit Google Maps 1354 km=16h 30min de condus, ceea ce in practica se traduce cu mult mai multe ore...).

Am plecat entuziasmati din Constanta luni, 18 august, pe la pranz, rezervarea fiind facuta pentru miercuri (20 aug.). Deci marja calculata de mine a fost mai mult decat perfecta!

Am sa va redau ruta detaliat: Constanta - NegruVoda (frontiera romano-bulgara) - Dobrich - Varna - Shumen - Yambol - Dimitrovgrad - Haskovo - Kardzali - Makaza (frontiera bulgaro-greaca) - Komotini - Kavala - Asprovalta - Thesaloniki - NeiPori - Larissa - Lamia - Amfissa - Patra -» pod-» Kilini -» ferryboat -» Zakinthos si retur. Am obosit numai enumerandu-le... :)

Cheltuieli:

Taxele de autostrada = 60 euro dus/intors (fooooarte scumpe autostrazi mai au si grecii astia... foarte dese taxarile; la vecinii bulgari am scapat numai cu o rovigneta de 5 euro pe o saptamana)

Motorina in total de aprox. 300 euro am bagat si de pe continent si din insula, nu e mare diferenta fata de preturile de la noi, in medie 1,29 euro/l

Taxa podului din Patra 13 euro/sens (aici nu comentez despre pret, pt. ca face toti banii! Ba chiar am exclamat "WAAAW"! este foarte frumos podul, nou, modern si mare, si in lung, si in lat)

Ferryboat 108 euro dus/intors, doi adulti + o masina. Fiti atenti la programul lui, noi nu l-am mai prins seara cand am ajuns in Kilini, si a trebuit sa asteptam pana a doua zi la 6:15 dimineata:e prima cursa spre Zakinthos.

Calatoria la bordul ferry-boat-ului a fost scurta, dar frumoasa, am admirat rasaritul soarelui si am inspectat toata nava, mai putin puntea inferioara unde ne-am lasat masina. Am patit-o ca am ramas fara tigari si fara bani, ei fiind in masina, iar masina in ''burta navei"; nimeni nu mi-a spus ca as fi putut sa cobor acolo sa le iau, asa ca am rabdat... o ora n-a fost un capat de lume... Capatul de lume l-am vazut cand am ajuns la destinatie :)

A fost atat de lung drumul ca am avut impresia asta. Dar a meritat!

Iar drumul inca nu se terminase, caci ne-am cam invartit prin capitala insulei pentru a ne orienta cat de cat.

Zante Town, cum ii zic grecii, ne-a intampinat cu aerul lui cochet si ne-a ademenit sa bem o cafea la o terasa, de unde patronul, foarte amabil, ne-a inmanat o harta a insulei. Vorbea o engleza impecabila, era nu foarte in varsta si am ramas impresioata de ospitalitaea sa.

Cum infuzia de cofeina si-a facut efectul, am purces la drum cu forte proaspete, catre cazarea noastra, care se afla in cel mai sudic punct al insulei: Vasilikos. deci mai aveam de parcurs inca 15 km. Distantele nu sunt mari intre statiuni, dar drumul e foarte aglomerat si intortocheat, cu multe serpentine, ingust si solicitant pt. sofer, ... care sofer era deja fff obosit. Multe autocare, atv-uri, motoscutere, biciclisti, pietoni, ce mai! o adevarata supa multicolora, clocotinda. In fine; am ajuns!

Athena Studios este un fel de vila P+1, cu patru apartamente, gradina si parcare privata. Este situata la 5 minute de mers pe jos, de plaja Gerakas, lucru care a atarnat greu cand am facut rezervarea. Am tinut legatura tot timpul prin mail cu d-na Stella, gazda noastra, care ne-a dat toate indicatiile necesare.

Apartamentul nostru era la parter, ne-a descuiat usa si am intrat; m-a lovit ca un zid racoarea dinauntru, curatenie si un miros placut de detergent amestecat cu mirosul mobilierului, al asternuturilor albe, curate. Nu am stat prea mult la discutii, ne-a luat banii (cash) 350 euro pt. 7 nopti, ne-a mai aratat una-alta prin apartament si a plecat.

Am explorat apartamentul, cu toate ca stiam cum arata din pozele de pe Booking; doua dormitoare cu pat dublu, matrimonial, doua bai cu dus, bucatarie marisoara, complet utilata. Deja ma simteam acasa :) Ar fi putut sa mai stea lejer cu noi inca un cuplu!

Dormitoarele nu erau mari, dar aveai senzatia ca poti sa faci tumbe pe-acolo fara probleme, poate si pentru ca mobilierul era minimalist... patul, noptierele aferente, o masuta cu oglinda pt doamne, si un sifonier incastrat. In ambele camere erau televizoare suspendate pe perete, aer conditionat si, ceea ce mi-a placut ff mult, era ca fiecare dintre camere avea o alta iesire intr-un balconas micut cu o masuta si doua scaune.

Intrarea in apartament se facea printr-un fel de pridvor, dinspre gradina din spate. Aici era zona de gratar, un foisor cu o masa mare si scaune, hamace si sezloguri cu umbrele, leagane impletite presarate prin toata gradina. Ce-i drept, aceasta putea fi mai verde, dar inteleg intru totul de ce iarba arata de parca ar fi fost parjolita (apa pe insula este dramuita, chiar am vazut cum vine cisterna si se umplu niste rezervoare mari cu apa menajera, ca de baut nici nu poate fi vorba! trebuie sa-ti cumperi apa imbuteliata); in schimb, maslinii, portocalii, lamaii si multe soiuri de palmieri faceau gradina un rai in care sa atarni lenes in hamac... Au fost si cateva seri cand, dupa o zi de mers prin soare, am savurat un suc rece si o inghetata, tolaniti pe sezlong langa router-ul wi-fi ce era amplasat sub foisor. Stateam pana tarziu in noapte sa share-uiesc poze prietenilor din tara; nu ca n-am fi avut semnal si in camere, dar afara mergea parca mai repede si ne bucuram si de aerul racoros al gradinii. Din bucatarie ieseam pe veranda, ma intindeam pe varfuri si luam o lamaie din copacel, zemoasa, numai buna de stors in salata :) Ba chiar am cules si portocale, dar nu erau inca coapte... doar asa, spre amuzamentul rudelor, carora le-am dus portocale verzi din Grecia :)).

Am facut repede o incursiune pe plaja, era aproape seara asa ca doar ne-am plimbat cu promisiunea de a reveni a doua zi. Plaja Gerakas este aparent salbatica, strajuita de stanci colorate in rosu-portocaliu; o panta amenajata face posibil accesul turistului pe nisip, iar in larg se vad alte insule si conturul zdrentuit al golfului Laganas. O plaja frumoasa cu nisip fin, auriu, unde testoasele Caretta isi fac cuiburi pt. a depune oua. Nu sunt decat cateva sezlonguri dar si o portiune langa mal unde poti sta pe prosop. Norocul e ca plaja e lunga... Cativa activisti se ingrijesc ca turistii sa nu deranjeze cuiburile care sunt ingradite. Plaja se inchide publicului pe la 7-8 seara tocmai pentru a proteja testoasele. Cand am auzit asa, mi-am propus sa fac o escapada nocturna si sa vin pe plaja, doar-doar oi vedea si eu vreo testoasa; dar nu m-am mai incumetat ulterior... nu cred ca era o idee prea buna, anyway...

Pe drumul catre plaja, a doua zi, am descoperit taverne si magazine aflate la doi pasi de unde eram cazati, si un fel de muzeu acvatic unde organizatiile de mediu colectau donatii pentru protejarea vietatilor marine.

Cu harta in fata am vizitat in fiecare zi cate un obiectiv; nu e greu sa gasesti drumul bun pentru ca sunt indicatoare peste tot si daca totusi nu te descurci, poti intreba localnicii. Toata lumea vorbeste engleza si sunt foarte amabilii.

Hotarati sa vedem Blue Caves si plaja Navagio am mers cu masina pana in nordul insulei la Capul Skinari, de unde se ia barca sau vaporasul spre celebrele atractii. Pe drum am poposit intr-un loc de belvedere unde erau tonete cu suc proaspat stors, mancare, cafea, am facut poze si am admirat peisajul de la inaltime.

Am oprit si in Agios Nikolaos, o alta statiune cu farmec aparte, cu micul ei port ocupat de ambarcatiuni albe, piateta si promenada pe o parte si magazine, restaurante si pensiuni de cealalta. Pitoresc! Ne-am luat apa de baut, tigari si de-ale gurii si am pornit din nou la drum.

Nu peste mult timp, am ajuns la Farul Skinari unde am lasat masina in parcare si am mers pe jos pana la scarile de unde pleaca vaporasele. Se pot cobori niste trepte, de la aleea farului pana jos la o terasa superba, agatata de stanci, insa noi nu am stiut de existenta acesteia decat atunci cand am ajuns s-o vedem din barca.

Am platit 15 euro/pers. si am mers cu o barca nu foarte mare la Pesterile Albastre. Superb! Ai senzatia ca esti ffff mic in comparatie cu maretia naturii! Apa este de un albastru divin, nemaiintalnit. Tot ce vezi in pozele brosurilor se amplifica la infinit si nu-ti vine sa crezi ca e real, ca esti acolo! Capitanul Nikos ne-a bagat cu tot cu barca intr-o grota, unde ne-a lasat sa ne balacim in voie, dupa care am facut poze si ne-am bucurat ca niste copii. Peretii grotei aveau un intreg curcubeu de culori acolo unde intalneau apa, probabil vietati, bacterii si depuneri de mii de ani, formele pe care le lua tavanul pesterii, toate astea iti trezeau imaginatia si-ti incitau simturile. Se zarea printr-o spartura in perete o alta culoare de un albastru stralucitor, caci dincolo era un golf scaldat in soare, pe cand grota noastra era cufundata in semi-intuneric. Ai fi vrut sa intri pe acolo, sa vezi ce se afla de partea cealalta, ca Alice in Tara Minunilor :) stiu ca eu asa m-am simtit.

Ne-am intors de unde plecasem, de la scarile promontoriului, pentru a schimba ambarcatiunea noastra cu una mai mare, cu si mai multi turisti la bord, si am pornit spre plaja epavei. Cred ca am mers vreo 20-30 de min. leganati si stropiti racoritor de valurile sarate.

Plaja Navagio se infatisa privirilor noastre inca de departe, aveam respiratia taiata si ochii mari deschisi pentru a putea cuprinde maretia stancilor albe, impunatoare ce reflectau lumina soarelui in apa de un albastru ireal. Aveam sa constat dezamagita, mai tarziu, ca niciun gadget, oricat de performant, nu poate sa capteze adevaratele nuante ale acestui peisaj spectaculos. Am sarit din barca dornica sa simt pietricelele acelea rotunjite si albe sub talpi; de la marimea oului de prepelita pana la un graunte de nisip, ele s-au tot macinat de valuri timp de mii de ani. Dar imediat mi-am pus slapii in picioare pentru ca era foarte greu sa mergi prin ele si mi-a trecut romantismul imediat ce am vazut ca ma durea fiecare pas... Epava ruginita a contrabandistilor contrasteaza minunat cu albul pietrisului, iar stacile inalte, abrupte chiar verticale, o incadreaza perfect. Poze si iar poze si balaceala in albastrul adanc, periculos inca, daca te aventurai in larg fara a sti sa innoti.

Totul a fost ca un vis si tot atat de repede s-a terminat! Insa nimic nu te impiedica sa mergi acolo ori de cate ori doreai... chiar si de 8 ori pe zi, ca sa te saturi :)

Am luat drumul de intoarcere si desi stiam ca sus pe stanci e un loc de unde poti admira plaja de la inaltime, nu am mers intr-acolo, asa ca asta a ramas unul dintre regretele mele... Dar nu-i nimic! Data viitoare! Pt. ca mi-am promis ca va exista o data viitoare :)

Un alt loc de care m-am indragostit imediat, este plaja Xigya. Micuta dar extrem de frumoasa, la capatul unui povarnis stancos, cu pietris si cativa bolovani rostogoliti in apa, plaja are numai cateva sezlonguri si umbrele de stuf, este intima, mai ales ca asa am vazut-o eu la asfintit, cand nu mai era multa lume acolo. Accesul se face dinspre o terasa aflata sus, unde am si oprit sa mancam ceva Gyros, am coborat mai multe scari si inca o panta destul de inclinata, dar adevarata provocare a venit la momentul intoarcerii la masina, cand, obositi fiind a trebuit sa urcam panta si acele scari numeroase :P

Alta zi, alta destinatie: insula Marathonisi si insula Cameo. Am trecut de Laganas si am luat-o spre est, catre Agios Sostis. Ajunsi aici am parcat masina printre zecile de autocare si am purces la cumpararea de bilete catre insula sub forma de testoasa, Marathonisi. Mare lucru nu a fost, sincer, pentru ca nu prea ai ce vedea decat o insulita nelocuita, rezervata testoaselor Caretta-Caretta, unde nu ai voie sa-ti pui prosopul decat vreo 2 metri pe mal. Cuiburile testoaselor ocupa mai tot nisipul si cam atat... O barca pe post de ghereta plutitoare de unde puteai cumpara cate ceva racoritor sau un snack si multe alte barci cu turisti care vin si pleaca mereu. Nu pot sa zic ca a fost nasol, dar nici waw! N-am facut decat sa ne plimbam un pic pe mal, pana intr-o zona cu pietris si grote, unde am facut poze si am descoperit sarea naturala din apa, depusa in scobiturile stancilor.

Ceea ce m-a incantat maxim a fost insula Cameo!!! Aici alta poveste! Cu totul inedita si foarte frumoasa, aceasta insulita, pana nu demult parte a uscatului, a ramas izolata dupa un cutremur. S-a construit apoi un pod de lemn, lung si ingust, care face acum legatura cu insula mireselor, deoarece aici vin mirii cei mai romantici (si presupun ca si cei mai avuti...) sa-si celebreze nunta.

Am parcurs podetul respectiv si am urcat cateva trepte, avand impresia ca urma sa intru intr-o fortareata medievala. La intrare un tanar incasa cei 4 euro/pers. pentru care ti se dadea si un cupon pentru o bautura gratis de la bar. Intr-adevar, odata ajunsi inauntru, am avut surpriza sa vedem una dintre cele mai frumoase si originale locatii ''ever'' :) Privita din interior, insula arata ca si cum ar imbratisa marea cu bratele-i de piatra, creand un fel de golfulet in care lumea se scalda sau statea intinsa la soare, pe jumatate in apa. Deasupra golfuletului atarnau niste fasii albe de panza care fluturau in vant. Foarte romantic, ce sa zic :)

Pe mine insa, m-a surprins fooooarte placut atmosfera pe care gasit-o aici: muzica house pusa de un DJ cam noncomformist, turisti tineri care tolaniti la soare, care prin apa, care pe la mese cu un pahar in fata, dar toata lumea foarte relaxata, de parca nu ar mai fi existat nimic pe lume in afara de acel loc! Aici mi-am dat seama ce inseamna cu adevarat vacanta!

Din pacate nu am putut sa ma bucur de insula asta pret de mai mult de un frape, si ala cam pe graba, pt. ca urma sa se inchida in vederea efectuarii ''mise-en-place''-ului unei nunti. Ce pacat!!! Si asta ramane tot pe data viitoare :)

Ar mai fi foarte multe de povestit. dar deja cred ca m-am lungit prea mult. Si sunt convinsa ca inca sunt foarte multe lucruri pe care nu le-am vazut si nu le-am facut in cele 7 zile... de vacanta.

Va spun de pe acum "concediu placut in Zakynthos" si sa va vad dupa aia cum redati, in cateva cuvinte, tot ce ati vazut si simtit acolo!

Va recomand sincer sa va luati cel putin 2 saptamani concediu, pentru ca altfel veti rata multe obiective, asa cum am patit noi :(

---

VIZUALIZĂRI: 2056 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI