Cazarea la hotelul Polydor

TIPĂREȘTE

Atentie, va rog sa nu-mi acordati PMA-uri deoarece nu public pentru prima oara cele ce vor urma in continuare! As merita PMA-uri numai daca articolele le-as fi publicat pentru prima oara aici, pe forumul AmFostAcolo.

Cele doua "reportaje" pe care le voi urca aici au fost deja publicate pe blogul personal. Le pun aici doar pentru mai buna informare a celor care doresc sa ajunga in Tolo.

Daca stilul meu de a povesti n-o sa va placa, va rog sa ma iertati.

PRIMA PARTE

Periplul in Peloponez a durat 9 zile, din care numai 5 zile propriu-zis in Peloponez.

Pentru cazare am folosit booking.com:

- doua nopti in Paralia Katerini, hotelul Akropol, 50 euro/noapte cu mic dejun inclus

- cinci nopti in Tolo, hotelul Polydor, 50 euro/noapte

O noapte am dormit in Atena la niste cunostinte.

Taxe la dus:

- pod Giurgiu dinspre partea romana: 27 lei

- rovigneta traversare Bulgaria pentru 7 zile: 5 euro

Taxe la intors:

- pod Giurgiu dinspre partea bulgara: 6 euro (sa aveti exact 6 euro, deoarece n-o sa vi se dea restul la 10 euro)

- rovigneta traversare Bulgaria pentru 7 zile: 5 euro

Benzina Bulgaria: 1.02 - 1.04 euro.

Benzina Grecia: 1.44 - 1.60 euro

Taxe autostrada Bulgaria: 0 euro.

Taxe autostrada Grecia: 50 euro (25 la dus, 25 la intors).

Kilometri parcursi: aproximativ 3900 (dus-intors).

Mancare si bautura (bere, Metaxa, Ouzo): daca ati mai fost in anii anteriori in Grecia, preturile la bautura si mancare nu s-au modificat absolut deloc. Deci gasiti aceleasi preturi ca acum 1-2-3 ani.

Taxele la obiectivele turistice: variaza intre 3 euro (Nemea) si 12 euro (Acropole), in functie de importanta si intinderea site-ului respectiv.

Copii sub 18 ani au acces gratuit la toate obiectivele turistice.

Program obiective turistice: toate, in afara de Nemea (8:00 - 15:00) au programul 8:00 - 19:30.

In Atena biletul la metrou este de 1 euro adulti si 0,5 euro copii. Biletul este valabil doua ore, pe toate mijloacele de transport (metrou, autobuz).

Romani intalniti in Peloponez: cam 2-3 familii, in Tolo si o familie in Olimpia. Deci trebuie sa cunoasteti destul de bine engleza-germana-franceza, pentru a cere eventuale informatii.

Am plecat din Targoviste la ora 2:00 noaptea iar la Giurgiu am ajuns in jurul orei 5:00. Am achitat taxa de pod dinspre partea romana (27 lei), am cumparat rovigneta bulgareasca (5 euro), mi-am lipit-o pe parbriz si tuleo!

Drumul este foarte bun (si drept) spre Plevna, apoi Sofia. Am traversat Sofia, citind anterior ca prin oras drumul este mai scurt. Eroare, desi era sambata dimineata, am stat la o groaza de semafoare si mini-ambuteiaje. Deci, daca puteti, luati-o pe centura.

In fine, prin Bulgaria am trecut foarte bine, daca respecti indicatoarele nu ai parte de polistii bulgari. Am intalnit cam 3-4 echipaje, semnalizate din timp de soferii bulgari. Limitele enervante de viteza sunt puse la apropierea intersectiilor cu alte drumuri si la intrarea-iesirea din tunele. Au un semn comun pentru terminarea interdictiilor: cercul alb cu trei linii oblice. Rar am vazut si viteza scrisa pe acest cerc alb (40 sau 50), cum este la noi. Apropo de tunele, m-au impresionat peste masura, la fel ca cele grecesti: uriase, pe doua benzi la dus, doua la intors. Pana vom ajunge si noi macar la nivelul bulgarilor mai va.

Cu trei-patru popasuri, inclusiv cumparat dulciuri, apa, alimentat cu benzina (cu cardul, mai intai am intrebat daca se poate achita cu cardul; nu am avut la mine leva deloc) am traversat Bulgaria in 9 ore.

Pe la ora 14:00 eram la Kulata (iesirea din Bulgaria). La ambele vami a fost doar o simpla formalitate, s-au uitat la cartile de identitate si la pasaportul meu (il am pe Andrei acolo). Minorii sub 14 ani pot trece cu pasaport propriu sau prin includerea intr-unul din pasapoartele parintilor. Minorii peste 14 ani pot prezenta doar cartea de identitate insa ambii parinti trebuie sa se afle in masina, altfel trebuie procura de la notariat cu acordul celuilalt parinte, daca se iese numai cu un singur parinte.

La iesirea din Bulgaria am alimentat la un LukOil (1,04 litrul de benzina). In Grecia, preturile la benzina variaza intre 1,44 si 1,60 euro. Cu cat te afli mai mult in apropierea unui oras mare, preturile la benzina scad. Cu cat te adancesti in teritoriu (in sate sau la benzinarii puse aiurea pe drumurile nationale, preturile cresc). In Grecia am platit numai cu euro, inclusiv benzina. In jurul orei 16:30 eram la Paralia Katerini (drumul a fost exclusiv pe autostrada), unde rezervasem pe Booking.com prima oprire. Ne-a luat cam 20 de minute sa gasim hotelul Akropol (gps-ul ne-a dus pe un drum gresit) si inca 15-20 sa ne razboim pe diverse stradute cu grecii pentru parcarea masinilor. In cele din urma, am urcat bagajele in camere si am dus masinile in parcarea publica a localitatii (o zona foarte intinsa), la 5 minute de mers de hotel.

Auzisem multe despre Paralia Katerini, insa aici mi s-a confirmat ceea ce citisem pe net: o statiune extrem de aglomerata, murdara, galagioasa, sufocanta. Am putut face comparatie cu Nei Pori, unde am stat sapte zile acum doi ani, o statiune linistita, cu o apa clara, verzuie, plaja larga, de 50 de m, dar fara viata de noapte, fara distractia din Paralia Katerini. Colac peste pupaza, odata ajuns in camera de hotel, fericit ca am reusit sa ne incadram in timp si ca avem vreme si de o baita in Marea Egee, am tras draperiile si asteptam sa vad marea. Surpriza mare: din toate partile ma priveau peste 20 de perechi de ochi curiosi. Hotelul, impreuna cu alte trei hoteluri, formau un patrat interior, astfel ca, daca nu trageai draperiile, toata lumea din jur vedea ce faceai in camera.

Despre hotel, in afara de vederea camerei, numai de bine: este administrat de o familie si toti vorbesc engleza, deci te poti descurca de minune. Camera a fost foarte curata, ingrijita, cu tot tacamul. Micul dejun (l-am avut inclus in pretul de 50 euro) a fost de tip bufet suedez, destul de variat (si nu simplu, cum se plangeau unii pe net, nemti sau greci), incluzand sucuri si cafea. Hotelul, este curat, ingrijit, are si lift (desi are 3 etaje), hol de primire spatios si un mini-restaurant la intrare.

A doua zi a inceput circul Toll Post-urilor sau a taxelor de autostrada. Pana la Atena sunt vreo 12 astfel de posturi, pretul taxei variind de la 1 euro pana la 2,90 euro. Cand ti-e lumea mai draga si te bucuri de peisaj, vezi pe dreapta Toll Post peste 1 km. Pana la Nafplio am platit cam 25 euro numai taxele de autostrada. Pe autostrada se merge cu maximum 120 km/h (in Bulgaria se poate merge cu 130 km/h), desi sunt multi bolizi, inclusiv motociclisti care nu respecta aceasta viteza.

Prima oprire: Termopile. Atentie: gps-ul va va duce intr-un fel de fundatura, unde veti gasi baile sulfuroase de la Termopile, un fel de cascada si un bazin micut, cu apa fierbinte, sulfuroasa, unde se poate face baie. De la aceste bai, la 1 km in dreapta se afla mausoleul. Intr-o vale larga, sta solemn un mausoleu in fata caruia troneaza statuia lui Leonidas. Facut poze, admirat mausoleul, statuia, valea. Trecut drumul, spre un deal intarit si aparat de greci cu pretul vietii, cu ziduri ce abia se vad de sub pamant.

De aici, alta greseala: nu ascultati gps-ul si NU o luati inainte, deoarece drumul se va infunda. Va intoarceti de la mausoleu pe drumul de venire, ca sa reintrati pe autostrada. Noi am mers ca fraierii vreo 5 km inainte, pana ce ne-am trezit pe un drum de pietris batatorit care nu stiu unde naiba ne ducea.

In Grecia, gps-ul est bun in orasele mari (Atena, Salonic, Tripoli etc) dar in afara este varza.

Urmatoarea oprire: canalul Corint. Un user de pe Softpedia (OvidiuNS) mi-a dat indicatii foarte pretioase de a NU rata canalul. Daca va aflati pe autostrada si mergeti inainte spre Nafplio sau Tripoli riscati sa ratati canalul: pe autostrada (inainte de a intra in Atena) aveti indicator spre Corint. Pentru canalul Corint, dupa ce achitati autostrada, se face in dreapta iesirea spre Loutraki (aproape imediat).

Dupa ce ati iesit spre Loutraki, cam la aprox. 100-200 m se face o intersectie mare unde, daca faceti la stanga, intrati pe drumul vechi spre Corint, drum care trece peste canal. Aveti posibilitatea sa parcati si inainte si dupa pod, sunt magazine de suveniruri acolo.

Am ajuns si aici, am facut poze o gramada, am avut norocul sa vedem traversarea unui mic vas de turisti, tras de o barcuta prapadita. Canalul este foarte impresionant de la inaltimea ametitoarea a pasarelelor (coborati sub pod, acolo se afla o alta pasarela). Peretii sunt croiti parca de niste roboti Transformers uriasi, apa verde iti taie rasuflarea si este limpede ca cristalul, nu auzi in jur decat exclamari de uimire si respect pentru celor care au construit canalul.

De aici am luat-o spre autostrada, unde dupa cativa kilometri drumul o ia in jos spre Tripoli, apoi iese de pe autostrada, spre Nafplio.

In drumul nostru vedeam tot felul de indicatoare care ne faceau pielea gaina (poate am trait noi altfel aceasta excursie, poate altora nu le pasa de istorie si vor numai relaxare): spre Nemea, spre Tirynt, spre Micene, spre Argos, spre Olimpia. Dumnezeule, ce vizite ne asteapta! Ne-am dat seama ca ne aflam deja in tinuturile de inceput ale Iliadei lui Homer.

PARTEA A DOUA

Am trecut prin Nafplio, un oras superb, pe care-l voi descrie ulterior, apoi, dupa 7-8 km am ajuns la Tolo, destinatia noastra pentru urmatoarele 6 zile si 5 nopti. Am avut ceva dificultati in gasirea hotelului Polydor apoi mi-am adus aminte ca pe hartia primita de la Booking.com sunt trecute coordonatele hotelului. Peste 5 minute eram la hotel. In ciuda review-urilor defavorabile de pe Booking, hotelul este superb, recent construit, foarte modern, cu o impresie de masivitate. Aproape toate camerele au sea-view si doar cateva 3-4, in care sta o parte din personalul hotelului sa afla cu vederea spre munte. Ne-am cazat la etajul doi iar celelalte doua familii, care au optat pentru apartament, au fost cazate la parter, avand parte de o terasa uriasa, unde puteai juca fotbal lejer. Review-urile defavorabile se refereau la faptul ca un neamt a gasit doua fire de par in baie, iar un italian se plangea ca maica-sa a vazut praf pe scaunele de pe terasa. Pentru asta, hotelul are nota 6,9.

Am intrat in camera, de fapt un mini-apartament, cu camera de primire, unde se afla o canapea extensibila, un frigider si o masuta. Urmau baia, curata, cu doua randuri de prosoape, doua sapunuri rotunde, hartie igienica. Vis-à -vis de baie era un dulap incastrat in perete, apoi intrai in camera principala, spatioasa si foarte curata, cu aer conditionat, televizor, uscator de par si telefon interior. Din pacate, nu mi-a trecut prin capatana sa fac fotografii de interior.

Tipa de la receptie a tras draperia si am crezut ca lesin: in fata mea se deschidea intreaga panorama a statiunii, cu marea verde, linistita si cu cele trei insule scaldate de razele soarelui. Marea era plina de iahturi, barci, hidrobiciclete si iole. In departare se vedea vaporul cu turistii care se intorceau din croaziera (o excursie zilnica care cuprinde cele trei insule, opriri pentru baie pe diverse plaje salbatice si o debarcare de doua ore la Nafplio, seara.)

Poate ma intrebati cum am ajuns sa aleg Tolo? Initial, destinatia noastra era Nei Pori (6 nopti), urmata de doua nopti la Atena. Sotia a venit apoi cu ideea ca, daca tot stam la Atena, n-ar fi rau sa dam o fuga si la Nafplio. Apoi ne-am indragostit de pozele de pe net referitoare la Nafplio si am inceput sa cautam cazare in Nafplio, renuntand la Nei Pori. Am descoperit si site-urile arheologice din jurul Nafplion-ului: Micene, Argos, Tirynt, Epidaur, Nemea. La o distanta mai mare se gaseau Olimpia (cu un popas la Vasta) iar in partea de jos Monemvasia (cu opriri la Sparta, Mistra si portul Gythion, port extrem de pitoresc, de unde au fugit Elena si Paris spre Troia).

Se spune despre statiunea Tolo ca este cea mai frumoasa din Grecia, asemanatoare Marmaris-ului sau Oludeniz-ului din Turcia. Va spun ca inainte de a pleca am citit putinele review-uri pe care le-am gasit pe net referitoare la Peloponez (Softpedia, AmFostAcolo si Motor-Zone). Apoi, intr-un review, un roman care cunostea putina greaca a auzit conversatia a doi localnici, in care unul spunea ceva de genul “De ce dracu’ se duce fii-mea nu stiu unde, in loc sa vina la Tolo, unde se afla cea mai frumoasa statiune din Grecia? ”

Asa ca am lasat balta cautarea cazarii in Nafplio (aici o noapte de cazare nu scade sub 70 de euro) si am inceput sa caut cazare in Tolo. Nefiind pretentios, dorind nu numai sa stau cu burta la soare la all-inclusive, nevenind aici numai pentru relaxare ci si pentru istoria si faima Peloponezului, am cautat ce-i mai ieftin, nestiind peste ce noroc urma sa dau (ma refer la hotelul Polydor). Datorita pretului redus (60 euro pe noapte) am ales Polydor-ul, in ciuda review-urilor nefavorabile, mergand la risc. Din cand in cand mai verificam situatia preturilor de la hotel, asa ca am avut noroc deoarece cu o saptamana inainte de a mai putea anula cazarea, am observat ca pretul a scazut cu 10 euro pe noapte. Am anulat cazarea anterioara si am facut rapid alta cazare la 50 euro pe noapte. Poate vi se pare mult, dar aici nu este Halkidiki sau Paralia Katerini sau Olimpic Beach, unde, probabil, preturile sunt undeva la 30-35 euro pe noapte. Deci, pentru 5 nopti am platit 250 euro, in conditii extraordinare, pentru noi, ca romani, cu asteptari nepretentioase.

La sfarsit va voi spune si cat am cheltuit in total, ca sa nu lesinati de pe acum. Sa nu va asteptati la o suma imensa ci va asigur ca o sa lesinati cu siguranta, va fi o suma pe care orice familie de romani si-o poate permite. (Intre timp, am citit pe Hotnews supararea unui tip care daduse 750 de euro pentru un sejur la Costinesti si fusese dezamagit de conditiile gasite acolo.)

Am parcat masinile in fata hotelului, le-am golit de bagaje, apoi ne-am vizitat reciproc camerele (apartamentul prietenilor mei era foarte spatios si foarte frumos, cu bucatarie cu tot tacamul – aragaz, chiuveta, masa bucatarie, frigider) si bucurosi nevoie mare am dat fuga-fuguta la mare (era ora 17:00). Pe o portiune de 400-500 metri lungime plaja din Tolo este foarte scurta, intre 5-8 metri latime, formata numai din nisip. In partea mai insorita a statiunii, plaja are o lungime de 200 de metri iar latimea creste la 25-30 metri. Seara, dupa ora 20:00, plaja mai ingusta este ocupata de mesele si scaunele tavernelor. La lumina unei lumanari, puteti lua o cina romantica direct pe nisip, la 1-2 metri de mare, fara riscul de a va uda la picioare, cu insula din fata luminata feeric si cu doamna Luna (daca aveti norocul sa o prindeti, noi am avut acest noroc, inclusiv luna plina) oglindindu-se in apa linistita. Am facut baie, insa dupa ora 18:30 soarele dispare in spatele muntilor. In partea insorita, soarele dispare dupa ora 20:00. In aceasta parte insorita am facut plaja de dupa-amiaza, in ultimele zile petrecute in statiune.

Tolo este o statiune micuta si cocheta. Este formata dintr-o portiune mai veche, clasica, mai pitoreasca si mai animata si din portiunea noua, moderna, cu hoteluri mai mari, insa este mai putin animata. Este un orasel specific Greciei continentale, cu taverne, magazine de tot soiul si doua sau trei supermarket-uri (intre ghilimele, deoarece nu sunt supermarket-urile pe care le stim din Romania). Are o strada principala, aflata la 20 de metri de mare si multe stradute in panta, cu inclinare foarte mare (peste 15 grade; se urca numai in treapta intai de viteza) care vin perpendicular pe aceasta strada principala. Sunt foarte multi greci, germani, englezi si unguri. Am intalnit si 3 familii de romani, doua din Tg. Jiu si una din Bucuresti (cu ei am schimbat impresiile si informatiile referitoare la greva transportatorilor de carburanti). Nu exista distractie de genul discotecilor sau a parcurilor de distractii. Exista insa cluburi destule, Gorilla fiind cel mai renumit. Gasiti si magazine cu haine, bijuterii sau suveniruri. Paradoxal, nu am vazut magazin de pielarie si blanuri, asa cum am vazut in Paralia Katerini sau Nei Pori.

Pe la mijlocul acestei strade principale veti vedea un chiosc de ziare unde vinde o romanca, care va poate furniza informatii detaliate referitoare la statiune.

Exista doua agentii de turism, cu trei tipuri de croaziere: prima, de 35 euro de persoana, se refera la inconjurarea celor trei insule, cu baie pe plaje diferite si o oprire la Nafplio, prima capitala a Greciei.

A doua croaziera este numai la Nafplio si are preturi diferite, intre 20-25-30euro, deoarece este organizata in diverse zile iar una chiar noaptea (Nafplio Everyday, Nafplio by Sunday, Nafplio by Night). A treia se organizeaza la Monemvasia, cu conditia sa se adune cat mai multi turisti si este si cea mai scumpa, 100 de euro de persoana.

Mancarea de la taverne este cea clasica, greceasca, predominand pestele, caracatita si calamarul. Gasiti si musaca dar si gyros, intre 2 euro si 7 euro. Preturile au ramas neschimbate ca acum 1-2 ani, un fel de mancare costa intre 4-9 euro, depinde de ce alegeti (caracatita si calamarii sunt cele mai scumpe). Tzatiki-ul este la 1,5 euro. Berea (Mythos si Heineken) oscileaza intre 1,5 euro si 3 euro. Vinul nu stiu cat costa. Am cumparat vin de la o localnica care vindea vin rosu imbuteliat, la 2 euro sticla de 1,5 litri. Pe drumurile spre obiectivele istorice gasiti diversi localnici care vand vin, miere, portocale, pepeni rosii sau galbeni si ulei de masline la sticle de 5 litri (15-20 euro).

---

VIZUALIZĂRI: 6218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI