Plajele din Thassos, atât cât le-am văzut

TIPĂREȘTE

Sunt sigură că oricine se întoarce dintr-o vacanţă petrecută în Thassos este tentat să vorbească îndelung şi laudativ despre minunatele plaje ale acestei insule.

Am fost şi eu în Thassos şi m-am întors la rândul meu fermecată de frumuseţile sale. Am întâlnit atât de mulţi români - pe drumuri, pe plaje, în magazine şi în taverne, chiar şi la Stela Mouraki Studios, locaţia unde am fost cazaţi… Pe AmFostAcolo continuă să apară impresii ale acelora care şi-au petrecut vacanţa în Thassos anul trecut, aşa încât mă întreb dacă mai este loc şi pentru mine, pentru impresiile mele. Totuşi...

Insula este aproape rotundă, iar de-a lungul ţărmurilor sale dantelate, din stâncă şi apă înspumată, plajele se înşiruie ca mărgelele pe aţă, unele mai amenajate, altele mai sălbatice, ascunse în golfuri greu accesibile, dar fiecare frumoasă în felul ei. Nu le-am vizitat pe toate, ar fi fost imposibil într-o vacanţă de numai 10 zile, dar cu harta în mână, ţinând cont şi de ceea ce mai aflaserăm despre unele dintre ele, ne-am început explorarea.

Aici, acum, nu voi încerca să alcătuiesc o listă a preferinţelor, să stabilesc o ierarhie după vreun criteriu anume, ci le voi prezenta în ordinea în care le-am vizitat. Voi descrie doar ceea ce am văzut şi am simţit eu.

Pentru că am fost cazaţi în Skala Potamia, se cuvine să încep cu Golden Beach, plaja cea mai apropiată şi pe care am cunoscut-o prima. De fapt, am făcut cunştinţă cu Golden Beach prin Webcam cu câteva luni înainte de a ajunge acolo, atunci când în imaginile live nu apărea nici ţipenie de om, staţiunea fiind în aşteptarea zilelor călduroase şi a începutului de sezon.

Golden Beach

Golden Beach se întinde în prelungirea altei plaje - Skala Potamia - ocupând împreună întregul golf. Este una dintre cele mai renumite şi mai căutate plaje din Thassos, distinsă cu Blue Flag. Nisipul fin şi intrarea lină în apă, lipsa valurilor mari, o fac agreabilă pentru familiile cu copii mici şi persoanelor care nu ştiu să înoate. Eu am făcut o plimbare pe malul mării de la Golden Beach la Skala Potamia şi aproape că nu am observat unde se termină una şi unde începe cealaltă. Apa este limpede, iar de o parte şi de alta a golfului, lângă digul şi pontonul de beton, împătimiţii peisajelor subacvatice şi ai vietăţilor marine pot face snorkeling. Aricii de mare sunt atât de mulţi încât pot fi observaţi şi cu ochiul liber, de pe dig. Tot aici am văzut pentru prima oară crabii şi castravetele de mare în mediul lor natural.

Plaja este amenajată, cu duş, precum şi cu umbrele şi şezlonguri pe care le poţi folosi gratuit dacă faci o consumaţie minimă la bar. Fineţea nisipului face posibilă plaja direct pe prosop. Dacă vă gândiţi la posibilităţi de masă, aflaţi că în special spre Skala Potamia sunt nenumărate taverne cu oferte diversificate, afişate la intrare, inclusiv în româneşte.

Faleza din Skala Potamia, cu multe magazine cu suveniruri, micul port de pescari şi digul - mai ales seara - sunt locuri care-i atrag pe turişti.

Saliara - Marble Beach

Destul de aproape de Limenas, dar nesemnalizată rutier şi greu accesibilă, plaja de marmură atrage prin ineditul ei. De la Makryammos care rămâne pe stânga, drumul continuă încă 4,3 km prin pădure, şerpuit, cu gropi, pietre şi praf, iar faptul că nu există nici un indicator crează derută şi enervare printre şoferi. De fapt, acesta este drumul spre cariera de marmură, fiind deci posibilă întâlnirea cu maşinile mari care transportă pe platforme blocuri uriaşe. Noi am fost la Marble Beach dimineaţa devreme sperând să găsim plaja neaglomerată ca să ne putem bucura în tihnă de frumuseţea şi sălbăticia locului.

Într-adevăr, plaja de marmură este magnifică şi cred că merită efortul de a ajunge aici. În loc de nisip, aici veţi călca pe pietricele de marmură - albe şi strălucitoare, şlefuite de apa mării în continuă mişcare - din care veţi culege spre amintire măcar câteva. Plaja nu este prea mare şi nici amenajată. Probabil că în vârf de sezon să fie mai bine pusă la punct, noi însă nu am văzut decât nişte cabine de duş părăsite, cu rezervorul de apă gol şi o imensă movilă de peturi şi cutii de bere la limita dintre locul de parcare şi intrarea pe plajă. Nu există bar şi nici umbreluţe cu şezlonguri, de aceea cred că nu este recomandat a rămâne aici întreaga zi. Peisajele şi claritatea apei albastre vălurind peste pietricelele albe dau unicitate locului, iar pentru exotismul ei, Marble Beach îmi va rămâne multă vreme în amintire.

Paradisos

Probabil cea mai cunoscută plajă de pe insulă, situată în est, Paradisos Beach este lungă, lată şi are nisip fin. Amenajările se rezumă la umbrele şi şezlonguri (7 euro indiferent dacă faci sau nu consumaţie la bar), două cabine de schimb dintre care una nefuncţională, neavând uşă şi două parcări prăfoase situate la fiecare capăt al plajei. Tot la cele două capete ale plajei există un bar şi o terasă, dar despre ele nu-mi pot da cu părerea deoarece nu am servit nimic acolo.

La Paradisos Beach apa este plăcută, limpede, se adânceşte treptat, dar valurile sunt mai mari. Dacă nu doriţi să închiriaţi umbrelă şi şezlonguri, vă veţi simţi la fel de confortabil şi pe prosop, direct pe nisipul fin.

Pachi

Situată în nordul insulei, aproape de Pachis Cape, plaja este amenajată cu şezlonguri şi umbrele de care te poţi folosi gratuit dacă faci o minimă consumaţie la bar. Eu am comandat doar un suc din cutie (2,5 euro) deoarece, spre surprinderea mea, la barul de pe plajă nu se făcea suc proaspăt, din fructe. Nisipul fin, umbra pinilor bătrâni încărcaţi cu conuri, fac agreabilă şederea aici. Maşinile pot fi parcate pe marginea şoselei sau mai aproape de plajă, lângă restaurant.

Intrarea în apă este relativ lină, dar sunt ceva pietre. Am remarcat că unele persoane fac uz de încălţămintea specială pentru pietre, altele nu. Apa este plăcută, fără valuri mari, dar cu alge la mal. Aici am văzut pentru prima oară, aduse de valuri, pietre acoperite cu vegetaţie subacvatică încă vie. Amatorii de scufundări găsesc la Pachi Beach locul ideal pentru a observa fauna şi vegetaţia marină, de asemenea, cei care doresc plimbări pe apă, pot închiria bărci sau hidrobiciclete.

Aliki

Situată în sud-estul insulei, pe lângă cadrul natural impresionant, Aliki Beach mi-a mai lăsat o amintire de neuitat. Golful este mărginit de pereţi înalţi de stâncă şi de vegetaţie abundentă. Nisipul este fin, dar la unul dintre capete sunt multe pietre. Dacă vreţi să rămâneţi aici toată ziua, pentru a ocupa un loc bun este recomandat să veniţi devreme deoarece peste zi plaja se aglomerează. Turiştii care vin cu maşinile proprii, la un moment dat sunt literalmente invadaţi de grupuri venite cu autocarul sau debarcate de pe vasele de croazieră.

Intrarea în apă este lină, fără valuri, cu toate acestea un copil (cam de şase ani) era cât pe ce să-şi găsească sfârşitul în apă. A fost scos la timp, au sărit salvamarii şi i-au acordat primul ajutor, dar evenimentul a strârnit o atât de mare agitaţie pe plajă încât nu o mai pot uita. Nu o pot uita cu atât mai mult cu cât, aflându-mă în preferata mea plimbare de-a lungul plajei, prin apă, m-am nimerit aproape chiar în momentul în care - în aclamaţiile celor din jur - copilul deschidea galeş ochişorii. Aşadar, părinţi de copii mici! Nu-i lăsaţi nesupravegheaţi chiar dacă vi se pare că apa are o adâncime mică şi valurile nu sunt periculoase!

Contra unui tarif de 5 euro se pot închiria pentru toată ziua două şezlonguri şi o umbrelă. Dacă vă aventuraţi pe stâncile care mărginesc golful, veţi vedea cu ochiul liber sumedenie de arici de mare, crabi şi peştişori. Eu am avut şansa să văd şi o caracatiţă.

În spatele şi în lateralul plajei Aliki se află o aşezare traditională cu taverne şi cariere antice de piatră. Un sit arheologic pe care din păcate nu l-am vizitat, scoate la iveală mărturii ale trecutului foarte îndepărtat al locului. De asemenea, tot un loc nevizitat, dar îndelung comentat de oameni cu care am conversat, este o altă plajă, mică, mai sălbatică şi de aceea mai puţin cunoscută, dincolo de stânca din marginea golfului. Mulţi o numesc Aliki II.

Înainte de a părăsi Aliki Beach, am luat masa la Faro, taverna prin care treci vrând-nevrând atunci când cobori spre plajă, pe scările de piatră. Preţurile nu sunt tocmai mici, dar preparatele sunt bune. Pentru un calamar fript, un calamar umplut, o pizza, două porţii de souvlaki şi două beri, am achitat 71 euro.

Giola

Giola este o piscină naturală aşezată într-un loc atât de sălbatic şi atât de dificil de atins încât unii cu greu se încumetă să o viziteze. Iar dacă o fac în mai puţină cunoştinţă de cauză…, e mai bine să nu auzi cuvintele de "apreciere" care le scapă printre buze. Mie îmi plăcea atât de mult, dar - pentru a nu stârni discuţii neprincipiale - decretând că acesta este locul care m-a fascinat cel mai mult în Thassos, mi-am savurat bucuria în tăcere.

După un drum accidentat care porneşte din şoseaua principală, lung de 2 km, cu pietroaie, gropi, îngustări şi şerpuiri, maşinile se parchează într-un loc pustiu, la umbra unor măslini. Se continuă pietonal pe o cărare lată, în serpentine, trasată de un buldozer. O săgeată albastră şi mai multe plăci indicatoare te conduc în jos, spre Giola Bar, de unde cobori la o formaţiune de stânci late, terasate şi erodate de intemperii, în josul cărora, spre mare, dar puţin mai sus de nivelul apei mării, apare - fascinantă - piscina naturală Giola. Poate din cauza dificultăţilor de drum, a faptului că se poate face plajă doar pe stânci, în spaţiu restrâns, iar scăldatul în apa adâncă este destul de periculos, Giola nici nu apare marcată pe hartă. Sumedenie de arici de mare îşi duc viaţa pe stâncile de pe fundul apei, iar cei care se încumetă să plonjeze sunt adesea răsplătiţi cu multiple înţepături. Aş recomanda Giola doar pentru peisajul cu adevărat unic, mirific.

Livadi

Livadi Beach, situată în sudul insulei, nu departe de Aliki, este liniştită şi imposibil de ratat de cei care fac înconjurul insulei cu maşina.

Amenajată parţial, plaja este acoperită cu nisip şi pietricele mici. În apă sunt pietre, iar intrarea este mai bruscă. Există duş şi un bar cu mese şi bănci de lemn, la umbră. Un suc proaspăt, de portocale, aici costă 4 euro. Nu este o plajă pe care aş recomanda-o în mod deosebit, dar pentru cei asemenea nouă, extenuaţi după o vizită la Giola, fără posibilitatea de a face baie şi plajă, Livadi Beach este o alternativă.

Makryammos

Makryammos Beach este o plajă privată, de fapt un întreg resort foarte bine amenajat şi întreţinut, cu spaţii de cazare, cu terase şi baruri, cu terenuri de sport şi locuri de joacă pentru copii, cu duşuri şi toalete cu cabine de schimb şi bineînţeles cu o plajă întinsă, toate înconjurate de un parc natural.

Intrarea în incintă este 3 euro/persoană, iar parcarea maşinilor se face în interior, în mai multe locuri amenajate. De la recepţie, contra a 7 euro, se pot închiria două şezlonguri şi o umbrelă pentru întreaga zi. Umbrelele sunt numerotate şi au - legate cu lanţ şi încuiate - câte două şezlonguri. Unele sunt rezervate pentru turiştii cazaţi în incintă, aceştia lăsându-şi pe plajă chiar şi saltelele pneumatice. Transportul turiştilor rezidenţi (de la plajă la locul de cazare), deşi distanţa nu este prea mare, se face cu un autovehicul special.

Nisipul este fin, intrarea lină, iar apa foarte plăcută. Plaja este în permanenţă supravegheată de un salvamar, totul este atât de frumos, de îngrijit şi de curat încât apreciez că distincţia Blue Flag este pe deplin meritată, la fel ca şi taxa pe care o plătim la intrare.

La barul de pe plajă, aprovizionat cu de toate, în ziua în care am fost noi acolo, în intervalul orar 13.00-16.00 se acorda 20% reducere la toate coctailurile cu alcool. Nu mă întrebaţi de preţuri pentru că nu le ştiu. Eu nu beau nici un fel de alcool la plajă.

Digul din extremitatea stângă, cu blocuri mari de marmură, unele de o formă deosebită, este un loc foarte plăcut pentru plimbare, iar parcul zoo care adăposteşte o turmă de căprioare (eu am numărat 50 de exemplare frumoase, între care şi câţiva pui), precum şi păunii care circulă liberi pe alei, printre maşinile staţionate, sunt o mare atracţie nu doar pentru cei mici.

Skala Rahoni

Situată în satul cu acelaşi nume, în faţa unor minihoteluri cu piscină şi terasă, plaja cu nisip are intrare lină în apă, dar suficient de multe alge la mal. Portul de pescari cu un dig pe care te poţi plimba urmărind aricii şi castraveţii de mare, este foarte aproape. La biserica situată în vecinătatea portului şi a plajei era slujbă şi mulţi localnici asistau - unii în interior, alţii în afară, aşezaţi în locuri speciale, umbroase.

Şi această plajă este amenajată cu şezlonguri şi umbrele, iar oferta barului este destul de diversificată. Despre preţuri nu pot spune decât că un suc proaspăt de portocale este 3 euro, iar o îngheţată 2 euro, suficient cât să-ţi asiguri dreptul de folosinţă a umbrelei şi şezlongului.

În speranţa că va fi de folos măcar cuiva, închei aici relatarea mea. Vacanţe frumoase, fără peripeţii, tuturor românilor care evadează pe ţărmurile însorite ale Thassosului!

---

VIZUALIZĂRI: 7117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI