Korina - un hotel decent, Thassos - un vis

TIPĂREȘTE

Buna ziua la toata lumea! In luna Iulie am fost in vacanta in Thassos, Skala Potamia si am stat la hotelul Korina. M-am mirat ca nu exista deja un review despre acest hotel, avand in vedere ca majoritatea clientilor sunt romani. Dar nu-i nimic, incerc eu acuma sa scriu unul...

Traseul ales a fost cel clasic, atat de bine descris de "@ionescunic" si multi altii, poate cu mici variatii, dar nimic semnificativ, nu are sens sa il mai reiau si eu. Doar sa adaug ca noua ne place sa trecem prin Shipka, de obicei acolo ne oprim sa luam masa. Si ca o premiera pentru Bulgaria, dupa multe drumuri facute in acesta tara, imediat ce am trecut de Veliko Tarnovo sotul meu a primit o amenda pentru depasirea vitezei legale, avea 90 km/h in loc de 50 km/h. Erau doi politisti, 20 euro, si gata! Din pacate asta l-a speriat pe prietenul cu care eram, ei fiind la prima iesire din tara, si nu am mai reusit sa il convingem sa mearga mai repede, drept pentru care am facut drumul pana in Skala Potamia in 12 ore, in loc de 10. Am plecat la 3 dimineata din Bucuresti, in jur de ora 8 am ajuns sus la monumentul de la Shipka unde am stat aproximativ 1 ora, dupa care am mai avut cateva pauze scurte pe traseu. Niciodata nu reusit sa vizitam monumentul, trecem pe acolo ori prea devreme, ori prea tarziu, si este inchis. La fel si cu biserica de la poalele muntelui, aceea cu turle aurii, rusesti (am gasit undeva pe site o mentiune despre aceasta manastire careia din pacate nu ii mai retin numele) dar sper ca intr-o buna zi sa pot sa o vizitez, pana atunci ii tot pozez turlele, de cate ori trec pe acolo.

Masinile le-am alimentat bineinteles in Bulgaria, la ultimul Lukoil inainte de Zlatograd, si de acolo nu am mai oprit decat dupa ce am intrat in Grecia. Eram foarte curioasa sa vad cum sunt serpentinele de la intrarea in aceasta tara (mi-a placut foarte mult zona, superba!) si satele de turci din acea zona, Ano Termes, Kato Thermes si Messes Thermes. Cand am trecut pe drumurile acelea inguste, am vazut toata suflarea masculina asezata la mesele de la carciuma, studiind atenta tot ce misca in zona si pe femei cu cate cel putin un copil agatat de fusta, unele spaland rufe la cismeaua din fata casei. Nu au curti, totul se intampla in strada.

Mai departe, drumul a decurs lin, este un drum frumos, nu te plictisesti. Multumiri d-lui Ionescu pentru mentiunea referitoare la iesirea de pe autostrada Egnatia Odos, spre Zarkadia, am reusit sa iesim la timp. Dupa autostrada am ajuns destul de repede la Keramoti, in jurul orei 13, unde ne-am asezat la coada la ferryboat, care a si plecat in 10 min. Am iesit din masina disperata sa vad mai bine marea, prima mea intalnire cu marea Egee, sa o simt, sa o miros. Nu stiu cum sunteti voi dar eu iubesc marea, nu imi vine sa imi petrec concediul in alta parte, am noroc cu sotul si baietii mei care ma lasa sa ii car la mare in aproape toate vacantele. Important este sa imi iau portia anuala de mare, dupa aia merg si in alta parte daca mai sunt bani si mai este si timp :)

Mi-au placut casele de pe sosea, la intrarea in Keramoti, toate cochete, cu veranda aceea la parter, cu masute, scaune, balansoare, curtile ingrijite, cu iarba, flori, palmieri si leandrii in atatea culori frumoase. Superb, sa ai in curte palmieri si leandri! Am senzatia ca lor le place sa isi petreaca viata in strada, in vazul tuturor, la noi terasele caselor sunt mai degraba in spatele curtii, unde ai intimitate. La fel si pe insula, studiourile, terasele cu mesele in strada, puteai sa te servesti cu un cartof prajit, in trecere :)

Drumul cu ferryboat-ul a fost frumos, din pacate prea scurt, nu au lipsit nici pescarusii, zeci de pescarusi care zboara in jurul navei, pozati si hraniti de toata lumea. Nu le-am dat mare atentie, mult mai atrasa de apa incredibil de albastra si de Thassos, care se vedea in zare. Din Limenas pana in Skala Potamia drumul este scurt, serpuit, deosebit. Hotelul Korina este asezat la sosea, l-am gasit foarte usor si uite asa, in jur de ora 15 am intrat in curtea hotelului.

Korina are o curte mare, cu multi maslini, ai loc de parcare berechet. Cladirea este micuta, in jur de 40 de camere, toate cu balcon. Holul de la intrare este mare, canapele, receptia si ce mi-a placut mult, o biblioteca micuta plina cu carti in limba engleza, unde am gasit o carte scrisa de una din scriitoarele mele preferate, pe care m-am straduit sa o termin pana la plecare. Nu lipsea nici un anunt, prin care cei care impumutau carti erau rugati sa le inapoieze la plecare…

Patronii sunt o pereche de greci tineri, cu trei copii micuti. Au o casuta de lemn in curtea hotelului unde stau pe periodada cat hotelul este deschis. Nu le mai retin numele, dar sunt niste oameni placuti, politicosi cu clientii si deloc insistenti, buni vorbitori de limba engleza. Ai nevoie de ceva, te ajuta, daca nu, te lasa in pace. Mie asa imi place, nu sunt genul care merge la o pensiune si se imprieteneste instantaneu cu gazda si pana seara se bate pe burta cu aceasta, impartind un mic si o bere la gratarul din curte. Imi place sa am intimitate, loc sa respir.

Avand baietii deja mari (13 & 17 ani) de ceva timp inchiriem 2 camere, daca nu gasim apartament. Cum aici nu au, am inchiriat deci 2 camere, garden view. O surpriza placuta a fost faptul ca ne-au dat o camera cu pat matrimonial, sea view, unde am stat eu si sotul meu si o camera alaturata, garden view, cu doua paturi, unde au stat baietii. Camerele destul de mari, mobila bine intretinuta, LCD, aer conditionat, un frigider micut, oglinda mare in camera, cu uscator, dulap incapator. Baia cam micuta, dar nu te inundai, nu scartaia nimic, nu curgea nici o teava, usa se inchidea. Balconul mare, cu vedere la curtea interioara a hotelului, la piscina. Si in zare, marea. Ca o mentiune: in comparatie cu ce am mai vazut pe insula, aici ai spatiu destul. O sa spuneti ca am o obsesie cu spatiul si intimitatea, dar am vazut studiourile cu balcoanele acelea micute, inghesuite, unde daca nu esti atent, dimineata cand esti mai adormit, iei de pe sarma costumul de baie al vecinului, asa de mic e spatiul.

Drumul de la hotel la plaja este de vre-o 15 min, mers lejer, mai greu este la pranz, cand te intorci cu soarele in cap si pranzul in stomac.

Curatenia in camere s-a facut zilnic, nu am lasat nici un euro aruncat strategic pe pat si nu a contat, se vedea ca au trecut cameristele prin camera. Prosoapele schimbate ca de obicei, cand sunt lasate pe jos, lenjeria au schimbat-o la jumatatea sejurului.

Hotelul are teren de baschet, tenis, echipamentul se inchirieza de la ei, mai au masa de biliard si un loc de joaca pentru copii, cu topogan si leagane.

Piscina este mare, curata, adanca pana la 3 metri, sezlonguri destule, in ciuda englezilor cazati in hotel, care dupa parerea mea nu pleaca nicaieri, doar se muta de la soare la umbra, respectiv de pe sezlong la bar si viceversa. Bine, asta am vazut peste tot, nu numai aici. Vin de la asa o mare departare si stau numai la hotel, la piscina, ca niste soparle la soare, nu cred ca viziteaza mare lucru. Ca sa viziteze au nevoie de masina inchiriata, si cred ca nu gasesc o ferestra intre berile baute sa mai faca si asta :)

Ca si masa am avut numai micul dejun, cine vroia putea sa serveasca si restul meselor contra cost, ca la orice restaurant. Locul de servit este mic, destul de inghesuit, dar nu pot sa spun ca ne-am calcat in picioare, mai ales la ora 8 cand mergeam noi la masa. Englezii, obositi dupa ziua petrecuta la terasa si bar, nu erau prea matinali si restul rezidentilor (adica romani si cativa rusi si bulgari) destul de linistiti si bine crescuti. De fapt, pe tot parcursul sejurului a fost liniste, cu exceptia unei nopti cand niste conationali de ai nostri, turmentati bine, se strigau unii pe altii de la balcon, pe la 1 noaptea.

Micul dejun, pregatit de o singura persoana, o englezoaica, a fost modest, nimic spectaculos, dar destul cat sa te saturi. Omleta, oua fierte, carnati, mezeluri, branza, placinta cu spanac si branza, iaurt, lapte, miere, unt, niste prajiturele micute, cumparate, rosii, castraveti, unt, miere, dulceata, iaurt, cereale, pepene, sucuri la dozator (bune), cafea la dozator, cappuccino (foarte bun). Un plus pentru paine, aveau si alba si neagra cu seminte, cea alba era facuta la cuptor cu lemne, cu o coaja crocanta si un gust deosebit.

Despre Thassos ce mai pot sa spun? Absolut superba, am vizitat tot ce am putut, ne-a placut tot ce am vazut, nu ne-am plictisit nici o clipa. Marble Beach a fost favorita mea, cred ca i-am inebunit pe toti cu exclamatiile mele de incantare, eu una nu am mai vazut asa ceva, o culoare atat de superba a marii completata de albul orbitor al bucatalelor de marmura. Bineinteles ca am carat de acolo si niste pietre, de la cele mai mici, pana la unele mai maricele. Am ras cand intr-o poza de pe site am vazut pe cineva facand exact ce am facut si eu, aduna pietricele in sticla de apa minerala.

Pe baieti si pe sotul meu nu prea i-am vazut pe plaja, erau tot timpul in apa, pe sub apa mai exact, ii recunosteam dupa culoarea tubului de respirat, cand incercam sa vad pe unde mai sunt, super incantati de pesti, aricii de mare, crabi, stelute de mare, etc. Ce le-a mai placut foarte mult a fost varful Ypsario, au urcat acolo de 2 ori, pe jos bineinteles, si au venit mai mult decat incantati, in ciuda orelor lungi de urcat pe soarele acela arzator. Am inteles ca sus pe munte, sunt locuri de unde poti sa cumperi miere, sunt borcanele cu miere si o cutiuta unde sa pui banii si atat…Incredibil, nu? Au noroc ca fanii lui Adi Minune rataciti pe insula nu sunt atrasi de expeditii montane.

De mancat, am mancat pe unde am nimerit, dar daca eram in Skala Potamia, mancam la Korali. Ne-a placut mancarea acolo, bun mielul, buna musacaua, buni si ardeii umpluti si ce am mai mancat noi. Bineinteles ca la final primeam ceva din partea lor, prajiturele, pepene, uzo.

Am mancat si in Potos la Irene dar nu ne-a placut. In primul rand ca erau numai romani, surescitati din cauza soarelui cred, agitati, cativa chelneri capiati, aveam senzatia de cantina la Baile Felix, chiar daca eram pe terasa, afara. Mancarea fara gust, servita la foc automat, mi-a parut rau ca i-am dus pe ai mei acolo, noroc ca ne-am mai dres cu niste inghetata cumparata de un chiosc.

Am fost si la Theologos, bineinteles. Am ajuns acolo in jur de ora 18 si am oprit direct in fata tavernei lui Stelios, nerabdatori sa mancam miel la protap. Ne-am bucurat ca nu era aglomerat, doar o masa ocupata. Mielul a fost bun, la fel si tzatiki, salatele, garnitura. Dar, cum sa spun, ma asteptam sa imi placa mai mult decat mi-a placut de fapt, am citit niste review-uri foarte entuziaste si poate am avut eu asteptari prea mari. A fost bun, dar nu extraordinar. Satul e foarte pitoresc, ne-am plimbat mult pe stradute, am facut poze, etc.

Ca si in Turcia, plin de pisici, mie imi plac si prefer sa se frece de piciorul meu o pisica decat sa il capseze un maidanez, asa ca nu m-au deranjat. Am vazut si 2 broaste testoase, treceau tacticos soseaua, m-am bucurat sa vad ca masinile au oprit si le-au asteptat sa traverseze.

Cam asta ar fi, am scris un review mai lung decat intentionam, sper ca nu v-ati plictisit. Ca de obicei, ziua plecarii a venit repede, pe ferryboat mai aveam putin si ma lungeam pe jos sa ma jelesc, dar m-am tinut tare, mai ales ca nu mergeam direct acasa, ne-am oprit la Veliko Tarnovo 2 zile, unde am stat la Complexul Bryasta. Poze cu hotelul nu prea am, nu m-am gandit la review atunci, o sa postez tot ce am si va poate ajuta sa va faceti o idee despre hotel. Dar au site si camerele sunt la fel si in realitate. Incarc si pozele imediat.

Nu pot sa inchei inainte de a multumi echipei site-ului si tuturor celor care posteaza review-uri, de iarna trecuta de cand am descoperit AFA il vizitez zilnic, nerabdatoare sa vad pe unde mai umbla romanii mei.

Numai bine!

---

VIZUALIZĂRI: 8142 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI