Sarandë - un Monte Carlo albanez

TIPĂREȘTE

"Acordaţi-vă o zi pentru Albania şi vă veţi simţi ca şi când aţi petrecut două vacanţe într-un singur sejur. O călătorie într-un ţinut misterios şi tainic, închis străinilor pentru mult timp, dar dezvăluit recent, în ultima ţară comunistă a Europei de Est."

Aşa începe prezentarea excursiei opţionale de o zi în Albania, excursie organizată de agenţia română în colaborare cu cele din Grecia şi Albania. Pentru că îmi doream de mult să ajung în această ţară (chiar am avut o tentativă - eşuată - de a face un mic circuit în Albania), am plecat în vacanţa în Parga hotărâtă să dedic o zi sudului Albaniei, acest tărâm total necunoscut nouă.

Oferta pentru excursia în Albania prezentată de reprezentantul agenţiei româneşti în Parga era de 50 euro/persoană. Una dintre agenţiile locale oferea acelaşi program la 40 euro/persoană, cu prânz inclus. Cum în nici una dintre situaţii nu beneficiam de serviciile unui ghid român (cu explicaţii în limba română), bineînţeles, am optat pentru oferta agenţiei locale.

În dimineaţa zilei de luni, 28 septembrie, la ora 7.00, în locul stabilit pentru întâlnirea cu ghidul - Supermarket Express de lângă şoseua naţională - ne-am îmbarcat într-un microbuz. Grupul eterogen, format din turişti provenind din diverse ţări, a fost de numai 18 persoane.

După o oră şi jumătate de drum, aproape de graniţa cu Albania, într-un loc foarte elegant, la un mic restaurant cu bar şi terasă, s-a făcut un prim popas pentru cafea şi toaletă. Trecerea frontierei, la ora 9.00, a fost foarte rapidă şi fără nici un impediment, după care ne-am întins din nou la drum. În sudul Albaniei, peisajul este sărăcăcios, dar impresionează prin înălţimea munţilor şi stratificarea rocilor pe care le etalează. Aici munţii nu sunt înlănţuiţi, seamănă mai curând cu nişte coline, atâta doar că sunt foarte înalte.

Curând am ajuns la Sarandë - cel mai mare port din sudul Albaniei şi totodată unul dintre cele mai importante obiective turistice de pe riviera albaneză.

Situat pe ţărmul unui golf la Marea Ionică, la aprox. 14 km est de capătul de nord al insulei Corfu, Sarandë a cunoscut o mare dezvoltare după căderea comunismului şi încearcă să-şi facă simţită existenţa şi în plan turistic. Hotelurile moderne şi foarte scumpe ridicate de-a lungul ţărmului, peisajele, precum şi vegetaţia luxuriantă din această parte a oraşului, fac din Sarandë un Monte Carlo al Albaniei. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că în apropiere se află Parcul Naţional Butrint - declarat Patrimoniu Mondial UNESCO - o comoară de istorie şi arheologie în care turistul poate admira impresionantele rămăşiţe ale unui oraş antic, este de la sine înţeles că o excursie de o zi în sudul Albaniei îşi merită toţi banii.

Am aflat cu acest prilej că Sarandë, precum şi restul rivierei albaneze este considerată "bijuteria nedescoperită" din supraaglomerata Mediterană, portul din Sarandë fiind în curs de extindere astfel încât în viitor aici să poată acosta şi nave de croazieră.

Ghidul nu a uitat să ne informeze că numele oraşului - Sarandë - a fost preluat în sec. XII de la Mănăstirea Agioi Saranda (Patruzeci de sfinţi), un lăcaş bizantin datând din sec. VI dedicat celor Patruzeci de Mucenici din Sevasta, lăcaş care poate fi văzut şi în prezent, la 1 km de oraşul modern. Din păcate, programul nostru şi timpul planificat pentru Sarandë nu ne permiteau să ajungem şi acolo.

Microbuzul a oprit într-o parcare, la capătul Shëtitorja Naim Frashëri - cea mai importantă arteră de circulaţie a oraşului. Bulevardul poartă numele lui Naim Frashëri - poetul naţional al Albaniei şi unul dintre cei mai proeminenţi reprezentanţi ai mişcării Trezirea Naţională (sec. XIX). Portretul său poate fi văzut de oricine are în mână o bancnotă de 200 lekë.

Bulevardul are cam 1 km lungime şi urmăreşte linia de coastă la numai câţiva metri de aceasta. Având de o parte hoteluri elegante, baruri, restaurante şi multe magazine, iar de cealaltă parte faleza, portul şi marea, Shëtitorja Naim Frashëri este cel mai frumos loc de promenadă din oraş. Pentru ca impactul emoţional asupra noastră, a turiştilor, să fie puternic, bineînţeles că aici am fost aduşi mai întâi şi aici, pe acest bulevard, am făcut primii paşi în Sarandë. Nu pot ascunde faptul că, dincolo de opulenţa etalată în acest loc, transpare sărăcia oamenilor de rând. Să nu fiţi miraţi dacă ajungând acolo veţi fi acostaţi de mici cerşetori care prin limbajul lor gestual vă vor da de înţeles că aşteaptă ceva de la voi. Noi n-am rezistat unui copil cu mâna întinsă. I-am oferit nişte ciocolată, iar el s-a arătat bucuros chiar dacă pachetul nu mai era întreg. În plimbarea noastră prin oraş, aveam să descoperim curând şi clădiri care par din altă lume, în vădit contrast cu cele de pe bulevardul principal. Vechi şi neîngrijite, ele continuă să adăpostească oameni cu venituri modeste aşa cum sunt majoritatea albanezilor de azi. Sper că pozele pe care le voi ataşa să fie suficient de grăitoare în acest sens.

Dacă te plimbi pe faleză, înconjurat de vegetaţie, vei vedea bustul lui Hasan Tahsini - astronom, matematician şi filozof albanez născut într-un sat din districtul Sarandë (pe atunci parte a Imperiului Otoman). Considerat unul dintre cei mai mari savanţi ai Imperiului Otoman din sec. XIX, Hasan Tahsini a fost primul rector al Universităţii din Istanbul şi totodată unul dintre fondatorii Comitetului pentru apărarea drepturilor albanezilor.

De asemenea, de-a lungul promenadei, pot fi admirate şi alte monumente şi lucrări de artă.

Biserica Sf. Haralambie - Saint Charalampos după spusele ghidului nostru, este cea mai nouă biserică ortodoxă din Sarandë. Dată în folosinţă în 2006 dacă îmi amintesc bine, biserica are o clopotniţă foarte zveltă şi un pridvor lateral lung, de unde se poate admira întregul bulevard şi faleza cu marea. Interiorul sfântului lăcaş este luminos, cu catapeteasma, amvonul şi scaunul episcopal sculptate în alb imaculat.

Coborând scara înaltă de la biserică, ne-am urmat ghidul care voia să ne arate şi o parte din adevărata viaţă a albanezilor. Ne conducea către piaţă şi bazar, dar - de cum am ajuns lângă piaţa plină cu de toate (mi-au plăcut şiragurile cu smochine) - cineva a zis: "Dar, de ce am venit aici?" Sensibil la doleanţele grupului, ghidul nu ne-a mai dus şi în bazar mulţumindu-se să ne explice unde ne vom întâlni după cele două ore de timp liber, la dispoziţia fiecăruia.

Rămaşi singuri, eu şi soţul meu am fost la moscheea aflată în vecinătatea Clubului englezilor din Sarandë, la situl arheologic cu mozaicuri, am intrat într-un supermarket, apoi ne-am odihnit pe o bancă, în parc.

Sinagoga şi Basilica Onhezmi se află în plin centru, lângă o mare staţie de taxi şi vis-a-vis de parc. Nu ni s-a vorbit de loc despre acest important loc turistic. L-am descoperit singuri trecând pe lângă el. Văzând multe ruine dincolo de gardul scund, de fapt un parapet, curiozitatea ne-a îndemnat să căutăm intrarea. La poartă, pe un panou, în albaneză şi engleză, scria că în sec. V în Sarandë (numită pe atunci Onhezmus) a existat o comunitate evreiască mare şi înstărită care îşi avea sinagoga chiar pe locul în care ne aflam. Complexul care includea şi o şcoală pentru studii religioase, a fost transformat în sec. VI într-un lăcaş creştin distrus mai târziu de un cutremur şi de invazia slavă.

Dacă veţi achita 100 lekë/persoană, vă veţi plimba nestingheriţi printre ruine şi veţi vedea mozaicuri având reprezentate animale, arbori, oameni, precum şi diferite simboluri ebraice descoperite aici. Ghida ne-a spus că primele săpături arheologice s-au făcut în 1984, deci sub regimul comunist, dar au continuat şi după aceea.

Pentru că timpul liber a expirat, ne-am grăbit spre locul de întâlnire, la capătul bulevardului, unde ne aştepta microbuzul. Urma să mergem la masă.

Taverna Nertili este de fapt elegantul restaurant al Hotelului Nertili.

Nu intenţionez să tratez separat acest subiect pentru că nu am prea multe de spus. Trebuie totuşi să menţionez că aici am servit prânzul inclus în preţ. El reprezenta 8 euro din costul total al excursiei de o zi (40 euro/persoană).

Mai trebuie să spun că hotelul se află încadrat într-un şir de alte hoteluri, în apropierea plajei, este înconjurat de superbe plante înflorite şi oferă frumoase perspective asupra mării.

Ce ni s-a servit?

După o supă de pui, am avut de ales între peşte şi piept de pui la grătar. Am preferat cea de-a doua variantă lângă care ni s-au adus legume preparate la abur şi salată. Un pet de 1,5 l cu apă şi desertul (pepene roşu) au completat meniul inclus în preţ. Suplimentar, soţul meu a comandat un pahar cu vin alb (2 euro) şi o cremă de vanilie cu nucă garnisită cu îngheţată şi frişcă (2,5 euro).

După dejun, din nou în microbuz, plecăm întins spre Butrint. Dar, despre minunata incursiune în istoria şi arheologia acestor locuri promit să scriu de îndată ce timpul îmi va permite.

Concluzii

Albania este o ţară cu un turism în dezvoltare, este ieftină - deocamdată - dacă nu optaţi pentru cele mai elegante hoteluri şi are multe de oferit (plajă sau vizite la obiective).

Am intrat într-un supermarket. Preţurile afişate la raft sunt atât în moneda naţională cât şi în euro. Micile magazine de pe stradă acceptă numai lekë. Dacă nu ai moneda naţională, eşti trimis la bancă pentru a schimba. 1 euro = 140 lekë.

Ţigările au aceleaşi preţuri indiferent dacă le cumperi din supermarket sau de la chioşcurile de pe stradă. Sunt mult mai ieftine ca la noi. La supermarket plata se poate face şi cu cardul, dar numai pentru cumpărături în valoare totală mai mare de 8 euro.

La supermarket preţul renumitului cognac albanez este, de asemenea, bun (3,50 euro/sticla de 0,5 l). Înainte de a părăsi Sarandë, microbuzul a oprit la un magazin specializat în băuturi de unde amatorii au achiziţionat brandy Skënderbeg cu 5 euro/sticla de 750 ml.

P. S. Nu mă pricep de loc la băuturi şi nici la ţigări, dar cunoscătorii au apreciat că preţurile în Albania sunt cu mult mai bune decât cele de la noi şi chiar decât cele din Free shop-ul de la graniţa cu Grecia. Aici preţurile erau apropiate celor practicate în Parga.

---

VIZUALIZĂRI: 4729 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI