Sarande si Butrint, provocari albaneze

TIPĂREȘTE

Din Parga, una din excursiile optionale pe care, inca de acasa, am tinut neaparat s-o facem, a fost cea in Albania. Curiozitatea de a vedea o alta tara fosta comunista a fost destul de mare, dar si dorinta de a vizita celebrul sit arheologic de la Butrint (Buthrotum), asa incat inca din primele zile petrecute in Parga am avut grija sa achizitionam (cu 50euro/pers.) excursia care se facea doar intr-o singura zi din saptamana, respectiv, vinerea.

Am plecat dis-de-dimineata la orele 05,30 cu un autocar plin ochi cu turisti, in mare parte nordici, putini nemti si cativa englezi, singurele persoane mai apropiate de noi erau doua “vecine” unguroaice.

Excursia a debutat cu un mic dejun in Sarande, unul din cele mai mari orase ale tarii, luat la o cafenea cu mese scoase la bulevard, cu priveliste superba. Desi am gasit pe masa “menu”-urile cu preturile aferente produselor, ghidul grec ne-a spus ca orice comandam costa 2 euro, bineinteles ca se serveau mici gustari si ceva bauturi.

Sarande (patruzeci in limba greaca), ridicat in cinstea celor 40 sfinti mucenici martiri, este un oras cu influente grecesti, ca dealtfel toata zona aceea ce odinioara facea parte din Grecia, foarte pitoresc, statiune frumoasa la Marea Ionica, cu cladiri noi, somptuoase, cu multe constructii noi, luxoase, ramase neterminate din cauza crizei, pe care vedeai afise “for sale”.

Dupa micul dejun ne-am plimbat pe jos pe faleza statiunii incantatatoare de unde am cumparat magneti foarte frumosi, cu pretul de 2-3 euro fiecare. Ghidul ne-a spus ca vom vizita o piata de legume si fructe, un targ de textile, o biserica ortodoxa si o moschee, reprezentative pentru populatia albaneza care este 60% musulmana si doar 20% ortodoxa, insa in zona aceea, cea ortodoxa, datorita apropierii de Grecia, era majoritara. In biserica ortodoxa care avea hramul Sfantului Gheorghe, ceilalti excursionisti veniti ca la un simplu obiectiv au ramas impresionati cand eu si sotul meu ne-am rugat piosi si am sarutat icoanele, preotul, cunostinta buna de-a ghidului, dandu-si seama ca are de-a face cu ortodocsi ne-a intrebat de unde suntem.

A urmat moscheea unde toti am fost doar excursionisti curiosi si mai apoi, piata de legume si fructe vandute de tarani cu preturi (bineinteles in lek albaneze) derizorii cand le transformam in lei. Imediat, ghidul ne-a condus intr-o piata acoperita, cu marfuri textile, incaltaminte, imbracaminte, cu de toate, dar de o calitate indoielnica. Toate acestea m-au facut sa-mi aduc aminte de Romania anilor 2000 si am concluzionat ca Albania este cu niste ani buni in urma noastra, ceea ce mi-a dat prima data un sentiment usor de superioritate.

Urmatorul lucru de facut era sa ajungem sa luam masa de pranz la restaurantul unui hotel de lux situate chiar pe malul marii. In drum am fost lasati aproximativ o ora sa ne plimbam sa cumparam diverse, dar mai ales suveniruri.

Dupa masa de pranz, ne-am imbarcat in autocar cu destinatia Butrint strabatand un drum modern avand pe stanga lacul cu acelasi nume si pe dreapta Marea Ionica din care se zarea, nu foarte departe, nordul insulei Corfu, mergand paralel pentru putin cu statiunile Roda, Acharavi, Kassiopi, Agios Stefanos. In lacul Butrint erau foarte multe ferme de midii.

Pentru mine urma deliciul excursiei, eu fiind o mare amatoare de situri arheologice. Cel de la Butrint, situat pe o peninsula in suprafata de circa 17 kmp m-a impresionat prin starea buna de conservare in care se afla. Ne-a fost alocata o ghida foarte buna, vorbitoare de o engleza comprehensibila, care ne astepta si ne-a atentionat ca aveam de parcurs cativa kilometri buni pe conturul peninsulei si nu numai, prin urmare aveam nevoie de apa si de “picioare bune”.

Peste Butrint au trecut cateva civilizatii, incepand de la cea veche greaca, la cea romana, romana tarzie, la cea medievala-venetiana si la cea moderna pana cand a fost descoperit de arheologi italieni in 1920. In urma excavarii acestora s-au descoperit, datand din perioada elenistica: amfiteatrul, agora, sanctuarul dedicat zeului medicinei Asclepios, Poarta Leilor, ziduri groase de aparare, acestei perioade findu-i asociata vizita la Butrint a lui Eneas, fiul regelui Priam al Troiei insotit de Andromaca cu care era casatorit. Perioada romana aduce construirea de apeducte, bai romane, coloane, case-vile, nymphaeum, fortificatii, Poarta Principala, astfel incat dimensiunea orasului se dubleaza. Este vorba de perioada in care imparatul Octavian Augustus, in anul 31 I. C., ii invinge pe Marc Antoniu si Cleopatra la Actium si ii aduce pe colonistii sai la Butrint pentru a dezvolta cetatea.

Perioada medievala gaseste Butrintul distrus in mare parte de un cutremur ce s-a produs in secolul al treilea D. C., insa tot atunci se construiesc bazilici paleocrestine si crestine, un baptisteriu, chiar daca cetatea intrase in declin. Baptisteriul era, in perioada in perioada bizantina, al doilea ca marime, dupa cel de la Agia Sofia din Istanbul.

Pentru iubitorii de astfel de ruine, este o adevarata incantare sa vezi “pe viu”, sa simti si sa te plimbi printre ramasitele atator epoci si culturi care s-au adaugat patrimoniului international UNESCO inca din 1992. Aceste locuri au fost vizitate si de Nikita Hrusciov in anul 1959 (pentru care s-a construit drumul pe care am venit, modernizat in anul 2010) care i-a sugerat presedintelui comunist de atunci Enver Hoxha sa includa zona intr-o baza de submarine militare pe care ar fi trebuit s-o construiasca.

Excursia s-a incheiat tarziu, in noapte, cand ne-am intors in Parga pe care am revazut-o tot pe intuneric asa cum se intamplase si de dimineata la plecare.

---

VIZUALIZĂRI: 10086 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI