Un loc ce merită văzut: Acheronul

TIPĂREȘTE

În primul rând, chiar îmi pare rău că nu pot acorda nota 12 la cadrul natural...

Ei, dar să vă spun și povestea asta: am pornit din Parga să vedem și așa-numitele „Acheron Springs”, impropriu numite astfel, pentru că e de fapt locul unde râul iese din nou la suprafață, după ce a petrecut o bună parte a cursului său prin crăpăturile rocilor calcaroase ale munților pe care îi străbate în drumul lor spre vărsarea în Marea Ionică. Sunt indicatoare turistice către acest loc destule, dar un GPS nu strică. Coordonatele sunt: 39.3277746N 20.6180334E (în apropiere de Glyki).

Acheronul e cunoscut ca „fluviul morții” sau al durerii, din mitologie. Dar unii i-au atribuit și proprietăți vindecătoare.

Sunt și excursii organizate acolo, fie la izvoare, fie spre Ammoudia, la vărsarea sa în mare; sincer, una din asta aș mai fi vrut și io...

Noi am plecat cu mașina, dar am făcut eroarea de a nu-mi lua cu mine nici pantofii pentru plaje cu pietre, nici costumul de baie sau măcar pantalonii scurți. Mare greșeală! Dar veți vedea imediat de ce. Drumul șerpuiește ușor peste dealuri, mai o turmă de oi, mai o țestoasă (circulați cu mare atenție!), sunt - cum zisei - și destule indicatoare și în maximum juma' de oră sunteți în marea parcare gratuită de pe malul râului. Râu care are și el o culoare azurie superbă, asemeni apelor mării în care se varsă, culoare ce n-am mai văzut până acum la o apă curgătoare de munte.

Împrejurul parcării sunt tot felul de gherete și tarabe (unde cred că se vând ture cu barca la rafting, sau călare pe malurile râului, sau jelibon, sau cine mai știe ce), din fericire închise când am mers noi. Sigur în plin sezon e mare înghesuială, dar acum mai erau doar una sau două mașini în afară de noi, plus un grup de copii (greci) care se amuzau teribil cu o tiroliană peste râu.

De aici pleacă o cărare marcată prin pădure, având din loc în loc chiar și coșuri de gunoi (din păcate, chiar și aici erau destui care nu le vedeau sau poate nu știau la ce servesc). Cred că vara e o adevărată încântare, dar și la sfârșit de mai a fost frumos; poate chiar mai frumos, pentru că totul era încă verde crud, nu apucase să vină arșița verii și să îngălbenească niciun fir de iarbă...

Mirosul dulce de smochin ne gâdilă pe ici-colo nările, privirea ne e încântată de pâlcurile de păstrăvi ce se hârjonesc la umbră, auzul e sedus de sunetul apei curgând, pe arpegii de păsări cântătoare și acompaniament de cosași... Chiar și gustul poate avea o senzație plăcută, dacă aveți curajul a gusta din apa rece și cristalină ce izvorăște peste tot dintre pietre, în șuvoaie mai mici sau mai mari.

La un moment dat, înaintarea pe potecă se termină brusc, întretăiată de un torent ce iese cu furie de sub un perete stâncos de pe malul drept. De aici, cine dorește să continue, trebuie să se schimbe în ținută „de scandal” (costum de baie și pantofi care sunt bine fixați pe picior, nu șlapi! contra pietrelor de pe fundul apei). Cum eu nu aveam la mine de nici unele, m-am mulțumit să-mi ridic blugii peste genunchi și să intru desculț în apă. Brrrrr!!! și era receeeee... cam la 15 grade, cel mult. Oricum, după vreun sfert de oră, deja nu le mai simțeam... da' nu contează, mi-a plăcut să răzbesc prin șuvoi, apoi să mai merg vreo 200 de metri în amonte pe patul de pietriș mărunt din mijlocul apei. Păcat că acesta era întrerupt și nu mai puteam merge mai mult fără să intru ca lumea la apă. Și cum nu prea aveam chef, a trebuit să mă întorc. Da' am zis și io ca Arnold: „I'll be back! ”. Musai! M-a distrat un păstrăv care venind din aval, s-a apropiat de piciorul meu, pe furiș, mai-mai să-l muște. Și io care credeam că sunt pești sfioși...

Reîntorși la mașină, chiar când ne pregăteam să plecăm, apăru în parcare o dubiță cu remorcă, cu o barcă de rafting și cu o pereche de greci cu care am intrat în vorbă; evident, ne-au convins să facem o tură cu ei! Am navigat deci și pe apele Acheronului, de-acu' știu cum o fi când va fi să ies din lumea asta... :))

Vivi (grecoaica) oferă și ture de trecking, sau călare, sau cu caiacul de-a lungul apei. Chiar ne-a propus, după ce am revenit la mal, dacă nu vrem și o plimbare călare. Da' nu prea mai aveam cash, și sincer, nici chef, așa că la asta am zis pas. Deocamdată.

Și n-am mai încălecat pe-o șa, da' tot v-am zis povestea!

---

VIZUALIZĂRI: 7743 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI