Vanatori de plaje in Parga si imprejurimile sale

TIPĂREȘTE

Nu stiu daca am ales Parga ca locatie pentru la doilea concediu din 2013 inspirata de celebra sa personalitate istorica Ibrahim, marele vizir al Imperiului Otoman din timpul lui Soliman Magnificul, sau pentru faptul ca in 2007 am fost la un pas de a o vizita ca si punct de oprire al unei excursii pe mare din Corfu, dar neputandu-se materializa din cauza vremii nefavorabile ce a impiedicat acostarea vasului de croaziera in micul port al statiunii. Asadar, Parga ne-a ramas ca si neimplinire si in ianuarie 2013, pentru a repara minusul ramas, am facut rezervare pentru 10 zile la inceputul lunii septembrie.

Imediat am initiat campania de informare asupra noii destinatii de vacanta si nu mica mi-a fost mirarea cand am citit pe forumul de fata despre incantarea tuturor celor ce scrisesera in aceasta sectiune si atunci m-am simtit tare “inspirata” de ceea ce aleseseram noi, lucru pe care i l-am scris atunci lui ionescunic intr-un ecou.

In momentul cand am ajuns, ma asteptam ca la fata locului, sa nu fiu atat de impresionata, dar frumusetea locurilor ne-a taiat respiratia atat mie, cat si sotului meu care spunea ca o vreme nu va mai merge decat in Parga in concediu, folosind chiar expresia “Parga, pentru totdeauna! ”. Apropos de asta, unul dintre ghizii care ne-a insotit in excursia in Albania (vezi impresii), pe nume Michalis, ne-a povestit (el sustinea ca nu e fictiune, ci purul adevar) ca un turist austriac s-a indragostit atat de profund de Parga, ca vine de 30 ani in fiecare an, vara, in Parga, in acelasi hotel, chiar in aceeasi camera. Probabil ca el este proprietarul masinii de teren pe care am remarcat-o prin statiune ce are numarul de inmatriculare apartinand Austriei: PARGA1, a carei foto o atasez.

Desi eram familiarizata cu plaja Kryoneri datorita imaginilor transmise in direct de camera instalata langa Hotel Sol, oraselul l-am simtit live abia la fata locului.

Despre Parga s-a scris mult…si bine! Nu stiu in ce masura as putea aduce lucruri noi, insa voi incerca intr-un review pe care-l voi scrie dupa ce ne vom intoarce, pentru ca ati ghicit, ne tinem de cuvant si plecam in Parga, din nou, in curand!

Mi-am propus sa va supun atentiei plajele din zona Parga, eu si sotul meu fiind “vanatori de plaje” dar si iubitori de plaja, generic vorbind, adica le vanam pe cele mai frumoase, facem un top si le declaram iubire “vesnica”. Ne-am gandit sa actionam in felul urmator: cutreieram in fiecare zi alegand cate o plaja si revenim in alta zi doar acolo unde fascinatia a fost majora.

Relieful a fost darnic cu aceste plaiuri elene, toata coasta Marii Ionice de la Loutsa, pana la Syvota, fiind “dantelata” alcatuind o salba de plaje, care, de care, mai frumoase. De la Loutsa pana la Preveza, plajele sunt lungi si inguste.

Insasi Parga are plajele sale proprii: Kryoneri si Piso Kryoneri despartite de stancile Skordas si Kremidas, Valtos de dupa dealul cetatii venetiene. Plaja Lichnos situata la 4 km de Parga este asimilata tot micutei statiuni care, in afara sezonului estival (lung ce-i drept) are cam 3.000 de locuitori (ghidul Michalis ne-a spus), iar in sezon cam 30.000 suflete.

Piso Kryoneri, Kryoneri, micul port si Valtos, semicirculare, parca formeaza un evantai deschis ce are manerul imaginar in mare.

Piso Kryoneri

In limba greaca piso inseamna “in spatele”, deci este denumita “in spatele lui Kryoneri”. Este mica, cam de 200 metri, din pietre mari, albe si foarte curate, curata si ea intrutotul. Apa, ce se adanceste in cativa metri, este foarte limpede, ca aproape peste tot. Celebra in apropiere este taverna Golfo Beach care are muzica greceasca live din doua in doua zile. Sus, cocotat pe deal se afla un restaurant cu bar si terasa care ofera o panorama superba asupra Pargai, dar nici drumul pana acolo nu e de lepadat, fiind amenajat forte bine pe scari. De aici se pot admira stancile impadurite de pe care rasar ici, colo, bisericute albe. Stancile, parca aruncate in Marea Ionica, ramasite ale unor munti prabusiti in apa in vremuri preistorice, sunt vizibile si de aici, din varf, precum de la vechiul castel Venetian din Parga si dau aspectul unic, pitoresc al Pargai. O asemenea splendida priveliste, similara acesteia se intinde in fata ochilor si de la vechiul castel Venetian. Sus de tot, in varf vegheaza asupra locurilor, protejandu-le, biserica Agia Eleni.

Kryoneri

Despre Kryoneri, principala plaja a orasului, cred ca s-ar mai putea spune multe, in multe feluri, chiar daca atatea informatii pretioase au fost scrise aici. Este centrul statiunii, toate strazile acesteia coboara catre ea, este urbana, prin excelenta. Are cam 350 metri, se situeaza aproape fata in fata cu micuta insula Panagia pe care se afla biserica cu hramul Sintei Maria (dealtfel Panagia inseamna Sf. Fecioara). Nisipul grosier ce o acopera se intrepatrunde cu pietre si pietricele care, in partera sa sudica, devin principala materie din care este constituita. Este lesne de inteles de ce este tot timpul aglomerata, chiar si asa, apa este foarte limpede si de adancime medie.

Desigur ca in afara faptului ca este amenajata cu toate facilitatile specifice unei plaje urbane, civilizate, ceea ce o face foarte cautata este accesul foarte facil catre ea. Principala atractie o constituie insulita Panagia pana la care se poate inota sau “merge” cu hidrobicicleta. Langa biserica se afla un izvor cu apa foarte rece, tocmai bun in zilele toride si, nu numai.

Plaja Kryoneri imi place s-o privesc pe tot parcursul anului: pustie iarna, animata vara. Gratie Hotelului Sol care, la inceput, avea montata o camera intre tufele de bougainvillea ce transmitea imagini live, apoi, vazand ca este accesata de milioane de ori, a mai montat o camera orientat invers, asa incat, plaja Kryoneri este observabila din toate unghiurile. Imaginea ei ma insoteste in toate momentele in care nu uit s-o privesc.

Valtos

Plaja Valtos este giuvaerul Pargai (localnicii ii mai spun Chrysogialli), desi se afla peste deal de centrul orasului, la ceva distanta: 1-1,3 km sau 20-30min. de mers pe jos, printre stradutele stramte si inghesuite ce se incumeta sa strabata dealul. Poate fi accesibila si de pe sosea pe care se parcurg cam 3 km dar si pe apa cu taxi-boat care ajunge in 5 minute din portul din Parga.

Asupra ei se pot obtine niste imagini panoramice de vis, de sus de la castel, dar si de pe deal din orice punct al aleii pietonale folosita de majoritatea turistilor care vin din centrul Pargai sa faca plaja la Valtos.

Plaja Valtos, cu o lungime ce trece de 1 km, beneficiaza de cele mai bune conditii de organizare, este “disputata” de proprietarii de taverne si terase care au dotat-o cu umbrele si sezlonguri fiecare in dreptul proprietatii sale, ceea ce o face sa fie destul de aglomerata. Nisipul grunjos sta laolalta cu pietre mai mari sau mai mici iar apa la fel de limpede si albastra se adanceste in cativa metri.

Aproape toate dupa-amiezele ni le-am petrecut la Valtos unde, intorsi din haladuielile noastre zilnice, mai faceam 2-3 bai inainte de serile magice petrecute in statiune. Am fost martori la toate vasele (Gaios, Vicky F I, Vicky F II, Capitain Hook) ce se intorceau din croazierele zilnice pe mare si “claxonau” prelung in dreptul plajei Valtos in timp ce turistii de pe ele tipau de bucurie si buna-dispozitie facand semne de salut catre cei de pe plaja.

Lichnos

Este plaja situata la 4 km sud de Parga, spre Preveza, face parte din plajele orasului, tote ghidurile turistice prezentand-o in felul acesta. Accesul catre ea se face, fie pe jos, prin padurea de maslini, fie pe sosea in 5 minute, fie pe apa in 20 min. cu taxi-boart din Parga.

Este una dintre cele mai frumoase si pitoresti plaje naturale din intregul Epir. Ca si lungime, este comparabila cu Valtos, depasind cu putin 1 km. Este la fel, din nisip grosier cu pietre si pietricele. Bine organizata, are si un camping in spatele sau, multiple posibilitati de cazare si un resort de lux situat la baza ei. Reprezinta impletirea perfecta intre verdele padurii de maslini, apa de cristal a Marii Ionice si a nisipului de un galben nemaiintalnit in zona. Ofera posibilitati de diving, scuba diving, surfing si parapanta, pescuit, jetski, dar si taverne si restaurante pana la care pot ajunge turistii insetati sau infometati.

Sarakiniko

Situata in dreptul insulei Paxi si botezata asa dupa numele piratilor Sarakini care se adaposteau odinioara aici, este o minune care m-a vrajit imediat, de la prima privire. I-am jurat, insa, dragoste eterna dupa ce am vazut-o de sus, de la terasa Agali situata pe dealul nordic. Catre aceasta am urcat treptele frumos amenajate de proprietar care are, in acelasi complex, taverna si minihotel, o constructie inspirata, pot spune. Are forma unui semicerc prins intre doua dealuri maiestuoase, bogat impadurite si “detine” o stanca micuta in apa, pe la vreo 20 metri, adevarata provocare pentru inotatorii care si-o trasasera ca tinta pana la care sa ajunga. Privelistea de sus asupra intregii plaje n-are pereche, m-am pierdut in fata ei din primul moment in care am realizat frumusetea locului. Odata asezata la masa din coltul extrem expus catre plaja, desi eram in plin soare, repetam tot timpul ca vreau sa fiu ciupita sa ma trezesc la realitate, deoarece am crezut ca sunt in rai, asa mi-am imaginat eu raiul. Dupa ce ne-am intors acasa, marcata de-a dreptul de imaginea acesteia, in plina iarna m-am visat de vreo doua ori la Sarakiniko.

A fost singura plaja din afara orasului pe care ne-am dorit in mod deliberat s-o “repetam” in semn de apreciere, poate si datorita gazdelor, foarte amabile si ospitaliere. Nu ne mai saturam sa privim in zare ferry-boat-urile de la Anek Lines, Minoan-Lines si altele care treceau dinspre Corfu sau spre Corfu sau Italia. Dimineata, pana in ora 10, se vad si pestii care inoata linistiti in marea de o claritate desavarsita.

Aflata la 12 km nord-vest de Parga, este accesibila fie cu masina pe soseaua spre Perdika, fie pe apa cu taxi-boatul (10euro/persoana anul trecut), doua barci veneau zilnic, dimineata, dupa orele10 aducand turisti pe care ii luau dupa-amiaza, dupa orele 16.

Este din pietre, pietris si nisip la un loc, mai nisipoasa la extrema nordica dinspre terasa Agali, de lungime medie: aproximativ 450 metri. Apa se adanceste la mai mult de 10 metri de tarm, ceea ce o face cautata si de familiile cu copii. Are parcare amenajata, cabine de schimb, dusuri, umbrele si sezlonguri, dar si “locuri” de intins rogojini, terase si taverne in spatele ei

Pe drumul catre Sarakiniko, la mica distanta de aceasta am tot citit ca se afla plaja Agios Sostis pe care, anul trecut, n-am descoperit-o, insa, cu siguranta, anul acesta n-o vom mai rata.

Karavostasi

De aceasta plaja dai mergand spre Perdika 15 km din Parga, distanta pana la Syvota ramanand de 12 km. La fel ca si celelalte plaje din zona aceasta muntoasa, ea este flancata in parti de doua dealuri zdravene, insa in spate, terenul fiind plat. Este mai lunga decat Sarakiniko, de cam 800 metri si nemaiavand forma semicirculara, ci mai mult dreapta, acest lucru nestirbindu-i cu nimic din frumusete.

Pe “flancul” din nord al plajei se situeaza somptuosul resort Regina Mare, de lux, la inaltime, cu un drum superb pe trepte pana la el, dar si un lift pentru lenesi sau neputinciosi, iar pe flancul sudic troneaza o taverna cu terasa construite in padure.

Este foarte lata in comparatie cu toate celelalte, cu multe sezlonguri si umbrele grupate pe culori de patronii teraselor din spatele ei, cu nisip si pietre, apa limpede, dar care se adanceste brusc, in 2-3 metri, ceea ce o face atractiva pentru inotatori.

Dispune de o parcare generoasa si are multe hoteluri in apropiere.

Arillas

Plaja Arillas este unica prin culoarea cenusie, inchisa a nisipului sau foarte fin, cu miros de sulf, cam neobisnuit pentru zona aceea. Are forma unui arc de cerc, aproape cat un cerc. Este foarte potrivita pentru familiile cu copii mici pentru ca apa este foarte mica la ceva zeci de metri de tarm si totusi limpede, desi pare greu de crezut tinand cont de culoarea si textura nisipului. Are aproximativ 500 metri, este foarte ingusta, cel putin in extremitatea sa nordica marginindu-se doar la 2-3 metri. Este vizitata in special de greci, chiar proprietarul hotelului in care am stat in Parga (un grec aratos, pe care-l mai cheama din intamplare, Adonis) ne-a spus ca acolo merge cu copiii sai la plaja, avea doi pe-atunci, si unul pe drum, deci anul acesta vom gasi trei.

Exista si un ponton in capatul sudic al plajei, urmarind drumul am nimerit direct pe el, insa nu s-a suparat nimeni ca am aglomerat si ingreunat accesul ingust catre plaja. Are tot ce-i trebuie: umbrele, sezlonguri, dusuri, cabine de schimb, terase, taverne, dar mai putine locuri de parcare.

Vegetatia bogata, muntii acoperiti de verdele de peste tot, care nu indica uscaciunea din alte zone ale batranei Elade si marea albastra ca cerneala sunt ingredientele de baza ale frumusetii acestor locuri.

Anul acesta avem de gand sa”cucerim” toata pleiada de plaje ce se intinde pana la Syvota: Sofas, Agia Paraskievi, Mikri Ammos, Makri Ammos, Mega Drafti, si ce-o mai fi! Acestea sunt micile bijuterii ale zonei Parga-Syvota care pot placea nu numai iubitorilor de plaje semi-salbatice, dar”imblanzite” prin amenajarile facute pentru a deveni civilizate.

Ai Giannakis (sau Agios Ioannis)

La sud de Parga, spre Preveza, dupa Lichnos intalnim plaja Ai. Giannakis (sau Agios Ioannis) mica, ingusta, pietroasa de-a binelea, cu apa ce se adanceste in 5-6 metri, cu putine facilitati si in spatele ei o terasa unde poti sa-ti potolesti foamea si setea, in rest dealuri peste tot. Am vazut multi amatori de snorkeling si pescuit. Aproape salbatica, nu e deloc neplacuta, dar nu ma topesac dupa ea.

Ammoudia

Urmeaza tot spre sud, Ammoudia, care, da, suscita interes macar prin faptul ca in partea sa sudica se varsa in mare raul Acheron (sau Acherontas), “vedeta” locala a zonei, ale carui izvoare se viziteaza prin intermediul excursiilor locale si pe al carui curs se practica rafting.

Ammoudia este o statiune in adevaratul sens al cuvantului, cu multe posibilitati de cazare: hoteluri, pensiuni, aparthoteluri. Insa ceea ce o face mai speciala este comunitatea de “camper-isti” care sunt cantonati distinct, fie in spatele plajei, fie pe malul Acheronului pana la varsare. Acestia isi traiesc vacantele in propriile “case”: camper-ele cu care calatoresc peste tot si sunt foarte solidari. Anul trecut la prima vizita in Ammoudia, manevrand gresit masina, am intrat pe plaja (nu doream asta) unde ne-am afundat in nisipul sau extrafin, insa, desi era pana in orele 10 dimineata, au “rasarit” imediat cativa “camper-isti” care ne-au sarit in ajutor ridicand, practic, masina ca pe o jucarie repunand-o pe asfalt fara sa reproseze sau sa glumeasca pe seama noastra.

Plaja Ammoudia, arcuita si ea, are dealuri decat pe post de flancuri laterale, in spatele ei intinzandu-se o suprafata destul de plana pe care am identificat-o ca fiind lunca Acheronului. Formata dintr-un nisip foarte fin, fara urma de piatra, este destul de lata, cu apa mica ce se adanceste in cateva zeci de metri, are foarte multi turisti parinti cu copii. Apa este mai rece decat in alte parti, cu curenti reci din cauza apelor Acheronului care se ingemaneaza cu ale marii, insa, la fel de limpede, ca peste tot. Este prevazuta cu tot ce este necesar: dusuri, cabine de schimb, sezlonguri, umbrele grupate distinct.

De la Ammoudia, tot spre sud, urmatoarea ar fi plaja Kerenza pe care am vrut sa o vizitam in urmatoarea zi, dar, pe care am ratat-o, nu ne-am descurcat s-o gasim. Anul acesta sigur nu vom mai repeta prostia de anul trecut cand ne-am incurcat pe drumurile secundare, uneori de pamant si negasind picior de om de la care sa cerem informatii, nefiind semnalizata cu indicatoare, am trecut de ea dand peste plaja Alonaki.

Alonaki

Pe aceasta plaja am botezat-o “plaja Burberry”, intrucat toate pietrele si pietricelele de pe ea aveau pe ele modelul cu insertiile de alb, bej si negru care au facut celebru brandul englezesc amintit. Era dimineata, in jur de 9,30 cand am sosit noi la ea, nici tipenie de om, insa ne-am facut curaj si am coborat la ea pe scarile construite de cei care amenajasera si o terasa cu cateva mese si scaune pe langa o rulota in care preparau diverse: frappe, sandvisuri, dar si de unde se puteau cumpara bere, sucuri, tigari, etc. Aspectul parea a fi al unui loc parasit, insa nu am reusit sa ma lamuresc in aceasta privinta in scurta vizita pe care aveam s-o facem aici. Pe plaja ne-a atras atentia faptul ca dealul din spatele plajei, in urma unor ploi, probabil, “plecase” cu ceva copaci, caci erau dezradacinati pe-acolo, aspectul general nefiind unul prea placut. Ceea ce ne-a uimit inca de la intrarea pe aceasta plaja a fost multimea de viespi pe care n-am vazut-o niciunde in alta parte. Acestea erau cam amenintatoare si se stransesera, in special, in jurul dusului (“trageau” la apa), asa incat am avut rezerve in a folosi dusul dupa baia in mare.

Ea este cunoscuta in zona ca fiind potrivita pentru snorkeling asa ca nu au intarziat sa apara cativa nemti care, dupa ceva vreme petrecuta in apa, au fost alungati de viespile naravase dupa ce au incercat sa stea la soare.

La fel am patit si noi rezistand eroic vreo doua ceasuri “convietuind” cu ele pana cand ne-au intepat foarte dureros niste tauni care au pus capac si ne-au determinat sa ne luam talpasita repede de-acolo. Pana am plecat nu incepuse nimeni lucrul la rulota. Ne-am relaxat apoi pe plaja de la Ammoudia, desi n-ar fi fost rau sa mai mergem un pic spre Preveza unde am fi dat de lunga plaja de la Loutsa, insa anul acesta vom face cunostinta si cu aceasta.

Mai avem “de lucru” serios si in vacanta ce va sa vina! Dupa cum vedeti, vacanta in Parga a fost una activa si a insemnat pentru noi explorarea acestor locuri de o rara frumusete, care nu degeaba, ne-au indus dorinta de a reveni in acelasi loc, a doua oara consecutiv, lucru neintamplat pana acum. Vorbele ghidului pargalez Michalis pe care le repeta ostentativ facand referire la farmecul Pargai (pe parcursul intregii excursii in Albania) imi rasunau si acum in creieri: “Magic Parga, Parga for ever! ”

---

VIZUALIZĂRI: 10060 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI