Şi noi am fost în Grecia, dar... la Efrosini Apartments (sâc-sâc!!)

TIPĂREȘTE

Buuuun... început de an 2014. Ce face familia aricită imediat după sarmale, cârnaţi şi cozonaci? Cum ce? Caută locaţia perfectă pentru vacanţa maaare de vară cu copiii. Unde? Eh, deşi sufletul meu va rămâne întotdeauna legat de Sicilia în ceea ce priveşte idealul de vacanţă la mare, am decis că anul acesta va fi Greece reloaded după experienţa mişto de anul trecut din Thassos (vezi impresii, vezi impresii). De ce? Păi, e frumoasă, e mare, e aproape şi, nu în ultimul rând, e muuult mai ieftin transportul. Păi ce înseamnă 140 de euro benzină dus-întors fată de patru bilete de avion spre Catania, plus obligatoriu bagaje? Aşa că, am lăsat Sicilia pentru cei cu dare de mână şi mai puţini copii la purtător (vezi @MCM) şi noi am luat decizia de a ne avânta încă o dată cu elan spre bătrâna Eladă... Doar mai avem atâtea de văzut acolo!!!

Condiţii sine qua non pentru alegerea reşedinţei de 10 nopţi

Păi, eu când vreau la mare, vreau la mare, adică... Nu accept sub nicio formă o locaţie de cazare care să fie la distanţă mai mare de 50-70 de metri de plajă. Apoi... Trebuie să aibă cel puţin un pat dublu şi două simple, asta ca să nu spun că ideal ar fi două camere. Trebuie să aibă chicinetă (că în juma' de an se pot schimba multe şi dacă n-am bani de taverne până atunci, măcar loc de făcut o ciorbă să fie... acolo...). Şi obligatoriu trebuie să fie prevăzută cu baie privată.

Buuun. Apoi... am nevoie de un loc neaglomerat dar unde să găsesc tot ce-mi trebuie: magazine cu de toate, taverne, măcelării, legume, fructe, toate situate suficient de aproape încât să ajung lejer pe jos în maxim 10 minute, dar suficient de departe încât să nu am parte de forfotă şi zgomote când mi-e lumea mai dragă. Pretenţioasă până aici? Staţi că n-am terminat...

Plaja trebuie să fie una aerisită, asta înseamnă automat cât mai puţin dezbătută pe forumuri, nu mă deranjează câteva pietricele, dar să nu aibă stânci la intrarea în apă (pentru ceilalţi membrii ai familiei, nu pentru mine), să nu se adâncească brusc, să fie cu nisip măcar pe ici pe colo pentru găletuşe şi alte chestii necesare piticilor, şi mai ales în afara localităţilor din ofertele agenţiilor de turism.

În plus, trebuie să se încadreze în bugetul maxim de 450 de euro pentru 10 nopţi. Eheeeee, dacă până anul ăsta limita aceasta maximă nu a fost o problemă, pentru că noi preferam să plecăm în perioada sfârşit de mai - început de iunie, anul acesta ne-am lovit de ceva probleme. Păi într-o lună preţurile explodează, că deja e sezon. Noi ne stabilisem concediul la sfârşit de iunie - început de iulie pentru că domnişoara trebuia să termine cu şcoala întâi. Da, dar toată lumea îşi cam stabileşte aşa... Deci... dă-i şi sapă ariciule, că n-ai de ales...

În primul rând am stabilit zona "de atac". Thassos a picat din prima. Abia fusesem şi văzusem pe acolo cam tot ce ne interesa. Baleam între Halkidiki şi Riviera Olimpului. "Mă duci pe mine pe Rivieră când o face plopu' mere!!! ", mă avertiză vajnicul meu consort. "Ce naiba, măi ariciule, ok, Grecia, dar găseşte naibii o zonă nebătută ca să nu-i bat eu pe toţi pe-acolo... " Şi ce să facă ariciu? Ascultător, se pune iar pe săpat...

În Halkidiki n-a fost chip să găsesc ceva să întrunească toate condiţiile de mai sus. Ori poate n-am căutat eu suficient... Îmi rămăsese doar Riviera Olimpului. Şi ia-te de caută cu Google Map în faţă.

"Măi, sora mea, hai să mergem mai departe de plajă, dacă nu găseşti nimic!", zise domnul meu încercând să o dea la pace. Aş, îşi şi găsise cu cine... "Păi la ce mă mai duc la mare, dacă nu stau pe plajă??? ", a venit răspunsul meu... Aşa că am continuat. Şi dă-i cu hartă şi dă-i cu mailuri... Tot aşa până când, într-o seară a venit soluţia salvatoare.

Tot gugăluind am dat de o localitate care părea absentă din ofertele oricărei agenţii de turism: Paralia Panteleimonas, pe numele ei. Deci începem atacul. Pe Google: Private accommodation Paralia Panteleimonas urgent!!! Şi iată că am reuşit să desfăşor vreo... cinci locaţii de cazare. "Aici e de noi, maestre, ne-am scos!!! ", urlai din toţi rărunchii către jumătatea-mi la bine şi la greu, alergând după el cu laptopul prin casă pentru a-i arăta descoperirea. "Zâttt, că n-ai găsit cazare încă! Vezi întâi cât cer şi apoi mai discutăm! În plus, tu vrei să mă duci dintr-un Pantelimon în alt Pantelimon? Ţi s-a urât cu binele??? ", mi-o reteză el scurt tăindu-mi tot elanul (şi cerbul totodată...).

Antamarea şi peripeţiile premergătoare vacanţei

Prima locaţie de cazare care mi-a atras atenţia a fost Efrosini Apartments. Wow, cum arăta în poze!!! Un P+1 cu un maxim de 9-10 camere, din câte am numărat eu, cu gazon în faţă şi mini-terase cu masă, scaune şi câte o canapea în faţa fiecărei camere de la parter, aveau şi camere cvadruple cu un pat dublu şi două paturi suprapuse, distanţa faţă de plajă cam 50 de metri, ce să mai, părea ideal.

Dau repede mail... Vine răspunsul a doua zi: 470 de euro camera cvadruplă pentru 10 nopţi. Eeeeee, aveam de unde începe negocierea... După vreo 5-6 mailuri schimbate cu: "Aveţi ceva discount pentru mai mult de şapte nopţi? " şi "Dar ştiţi, că noi mai vrem o cameră dublă, că mai venim cu o familie, deci luăm două camere, nu aveţi discount şi pentru asta? ", am ajuns la un preţ de 405 euro camera cvadruplă şi 315 euro camera dublă. Mai mult decât ok, zic eu...

Problema a fost că până m-am dat eu că hau că bau că una că alta, ia uite cum primesc un mail în care mi se spune că tocmai se rezervaseră prin site camerele cvadruple de la parter şi că nu îmi poate oferi decât una la etaj. Moamă, să leşin nu alta! Adică trebuia să mă lipsesc de canapeluţa aia care-mi făcuse cu ochiul şi de ieşirea directă pe gazonul din spatele studiourilor. Ce era să fac însă? Era vina mea că tărăgănasem atât răspunsul ferm... Am acceptat cu rugămintea (care a fost mai mult formală, că eram sigură că nu vor ţine cont) ca în cazul în care se anula vreo rezervare la parter, să ne dea nouă acel studio. Am fost asigurată că aşa va fi, dar ştiam că o spuseseră de formă...

Am trimis 30% din totalul cazării ca avans şi nu ne mai rămăsese decât să aşteptăm vara, care părea a fi taaaare departe... Noi aveam sejurul antamat începând cu 23 iunie timp de 10 nopţi.

Pe la începutul lui mai primesc mail de la Efrosini cum că s-a eliberat un studio cvadruplu la parter şi, mă întrebau dacă îmi doresc în continuare să îl primesc. Parcă m-ar fi întrebat Mănânci, calule, ovăz? Cum să nu, doar pe alea îmi căzuseră ochii din prima. Am răspuns imediat că da, desigur, am mulţumit de 1000 de ori şi a rămas că ne vedem pe 23 iunie.

După încă o săptămână primesc alt mail în care eram întrebată dacă doream ca prietenii noştri să stea exact lângă noi deoarece aveau acum posibilitatea de a ne mai oferi o cameră tot la parter... Deja ne întrebam dacă oamenii ăştia sunt pe bune, e o glumă, sau dacă o să găsim la sosire vreo magherniţă mucegăită de nu ar sta nimeni acolo nici gratis. Normal că am fost de acord, şi până la plecare nu au mai avut loc alte discuţii.

Cazarea la Efrosini sau cum să ai atâta noroc???

Sper că aţi reţinut măcar o parte din pretenţiile mele enumerate mai sus, în special cea cu... necălcatul în picioare...

Buuun, şi am ajuns după un drum de aproape 12 ore în Paralia Panteleimonas...

Încă dinainte de a ne da jos din maşină am ştiut că am dat lovitura, din punctul nostru de vedere.

Zona: Eeeee, şi aici să povestim puţin... Paralia Panteleimonas nu este de fapt o staţiune în adevăratul sens al cuvântului. Din această cauză nici nu se află probabil în ofertele agenţiilor. Este de fapt o grupare de mai multe campinguri cam cum era la noi pe vremuri zona dintre Mamaia şi Năvodari.

În cadrul acestor campinguri au fost câţiva oameni care au cumpărat câte o bucăţică de teren şi au ridicat un P+1... maxim P+1+M. Nu ca la noi unde s-au călcat în picioare să construiască blocuri în prima linie a plajei... Aceastea sunt în continuare înconjurate de corturi, rulote, umbrare şi mulţi, mulţi copaci.

Există o stradă principală şi din ea, în dreapta, sunt înşirate campinguri lângă campinguri şi pe lângă acestea găseşti intercalate câte o tavernă, un magazin cu de toate, măcelării şi tot ce-ţi poate dori sufletul... În stânga acestei străzi se găsesc de asemenea, magazine, taverne şi viluţe cu camere de închiriat.

Preţurile la produse... cam ca pentru oameni care vin în camping, adică destul de modeste. Nu s-a întâmplat însă să nu găsesc ceva ce am avut nevoie (în afară de fructe de mare proaspete).

Efrosini Apartments: Accesul la studiouri se face prin intrarea în campingul Heraklia Beach, lucru care îl ştiam încă de acasă. Odată intraţi cu maşina în camping, după 100 de metri, ne aflam în faţa studiourilor Efrosini.

De cum am ajuns, am fost întâmpinaţi de un grec simpatic la vreo 25 de ani, care, după ce ne-a întrebat de numele de pe rezervare, ne-a condus să ne arate camerele şi locaţia propriu-zisă. Pfoai, mai mişto decât în poze era totul. Terasa din faţa camerei era suficientă pentru o familie de 4-5 persoane, avea exact ca în poze, masă, scaune şi canapea, iar ieşirea de pe terasă se făcea fix pe gazonul moale unde erau vreo patru şezlonguri sub două umbrele mari.

Flori frumoase erau aranjate în straturi de jur împrejurul curţii, ba chiar puseseră şi vreo doi palmieri şi nişte obiecte de decor exterior care seara reprezentau deliciul copiilor cazaţi acolo. Neavând tobogane sau leagăne, atmosfera era extrem de relaxată. Copiii se jucau ba cu mingea, ba alergau pe acolo, adulţii jucau badminton sau citeau pe şezlonguri... era o adevărată plăcere. Şi mai ales am remarcat liniştea. O linişte extraordinară în ciuda perioadei atât de... neliniştite...

Camera: "Mami, noi avem camela tei... ", mă informă juniorul, tare mândru că nimerise semnul de pe uşă.

Studioul trei, cameră cvadruplă cu ieşire directă în grădină, avea să ne fie reşedinţa pe parcursul următoarelor 10 nopţi. Era dotată cu un pat dublu mare şi două paturi suprapuse. Avea un dulap, din păcate nu suficient de mare, dar ne-am descurcat, măsuţă de toaletă cu oglindă şi scăunel.

Aerul condiţionat inclus în preţul camerei a fost folosit destul de rar deoarece camera era răcoroasă. Ba chiar într-o noapte mai rece l-am pus să funcţioneze pe cald ca să nu răcească piticaniile.

Chicineta, deşi modest dotată, a fost suficientă pentru a ne descurca în condiţiile în care a trebuit să şi gătesc în adevăratul sens al cuvântului. Bine, adusesem de acasă câte ceva (gen desfăcător de conserve, ascuţitor de cuţite, etc) ca să nu ne trezim că dăm din colţ în colţ, dar oricum... noi nu suntem foarte pretenţioşi din punctul ăsta de vedere. Ne descurcăm cu ce avem, iar dacă nu ne descurcăm, cerem cu tupeu.

Oricum, de vase nu am dus lipsă, frigiderul era mic dar încăpător, iar plita electrică cu două ochiuri a fost suficient de puternică pentru chestii gen "supă cu găluşti". Deci... totul ok.

Baia era micuţă dar curată. Am găsit geluri mici de duş, săpun lichid, dar oricum adusesem de acasă. Duşul era cu perdea din aceea de se lipeşte de tine, dar, să fim serioşi, cine ar avea pretenţii de 4 stele? Aşa că pot spune că şi la capitolul ăsta am bifat totul pozitiv.

Curăţenia se făcea cam la 2 zile şi tot atunci se schimbau aşternuturile şi prosoapele. Ca să fac o paranteză, cred că au fost câte un prosop mic de persoană, unul mediu şi unul mare de plajă. Nu era interzis să iei prosoapele la plajă, nu ţinea nimeni cont de asta. Dacă le murdăreai, ţi le schimbau imediat chiar şi a doua zi. De asemenea, se înlocuiau gelurile de duş consumate. Am observat asta pentru că într-o zi am spălat nişte rufe cu unul din ele şi a doua zi imediat am văzut că fusese înlocuit cu unul nou.

Parcarea: Există o parcare acoperită care are cred atâtea locuri de parcare câte camere sunt plus câteva. Nu s-a întâmplat niciodată să venim şi să nu găsim unde să parcăm maşinile, chiar dacă studiourile erau ocupate la capacitate maximă.

Magazinul: Da, în cadrul studiourilor există şi un minimarket burduşit cu aproape tot ce ai putea avea nevoie. De la brânză, lapte, ulei şi mezeluri până la papuci de plajă, jucării şi... ob-uri... :)) Numai carne proaspătă nu aveau...

Preţurile nu diferă faţă de magazinele din zonă, ba chiar berea Mythos Radler era 40 de cenţi, în condiţiile în care la un supermarket din Leptokarya o găsisem la 70 de cenţi. Aceeaşi cantitate, Aşa că... a fost mai mult decât binevenit acest "shop" atât de aproape de noi.

Internetul: Ca şi cu semnalul de mobil, şi cu internetul am avut ceva probleme. Semnalul era destul de slab, mergea pe terasă bine, în cameră mai puţin, iar mobilul... dacă îl lăsam în cameră, puteam să-l şi închid. Numai în curte pe gazon mai prindeam ceva-ceva, dar nici acolo strălucit. Însă... eram în vacanţă. Cât net şi cât semnal să ai nevoie?

"Cu tristete vazui ca ai ales o statiune a carei plaja... nu stiu daca are nisip. Adica cred, nu zic sigur, ca e posibil sa aiba pietroaie, deci marea s-ar putea sa faca tiriplici... p-acolo" şi cred că mi-a mai urat şi ceva despre o zi bună pe acolo, dar nu sunt sigură... :)

Cam aşa suna prin martie un PM primit de la un doctor în Grecia, nu spun cine, persoană importantă... (Oricum, ulterior tare mult ne-a ajutat, ca pe mulți de p'aci. Și culmea, nu ne-a luat niciun șfanț!! :)))) Știu însă că e modest tare, așa că n-o să-l menționez. Dacă va vrea, se va "demasca" el singur)... Drept pentru care să trecem la plajă... :))

Cu zi bună, fără zi bună, cert e că eu simţeam că mi se ridică ţepii pe şira spinării... Aşa că lui îi dedic acest subcapitol...

Plaja din Paralia Panteleimonas este departe de a fi ceea ce împătimiţii plajelor îşi doresc. Are nisip nu foarte fin şi o linie de pietre înainte de intrarea în apă. Dar, intrarea în apă este lină, se adânceşte treptat, iar pentru puştoaica noastră, ca şi pentru ceilalţi copii mai mari, a fost perfectă. Putea înota aproape de mal iar când obosea se ridica în picioare şi îi ajungea apa până la piept. Nu erau stânci periculoase pe fundul apei, iar claritatea şi curăţenia erau de nedescris. În zilele cu valuri, era deliciul suprem să stai pe mal şi să te laşi acoperit de spumă şi de apă.

În plus, poziţionarea la poalele dealului unde se ridică mândru Castelul Platamonas, este de poveste.

Pe această plajă nu prea am văzut alţi turişti în afară de cei cazaţi în camping. Era drăguţ, că după vreo două-trei zile deja ne recunoşteam şi ne salutam între noi. Majoritatea erau din Republica Moldova, Grecia, Polonia, Germania şi Austria. Cât am stat noi, nu am văzut români în această zonă, bine dacă nu punem la socoteală moldovenii... Am văzut umbrele şi şezlonguri pe care oamenii le lăsau pe plajă chiar şi mai multe zile la rând ca să nu le mai care dus-întors.

În weekend plaja se umplea de greci tineri, veniţi probabil doar pentru sfârşitul de săptămână. Nu erau gălăgioşi, nu urlau, nu ţipau, doar se jucau tenis de plajă de ziceai că e vreun campionat, ceva. Cu toate astea, era întotdeauna loc să-ţi pui şezlongurile, prosoapele şi umbrela fără să invadezi spaţiul personal al altcuiva. Şi toţi respectau asta. Cred că cel mai indicat cuvânt pentru cei care frecventează această plajă este "civilizaţie". Nu erau oameni cu bani, nici oameni care să-şi permită cine ştie ce, dar absolut toţi erau plini de bun simţ. Nu am văzut niciodată resturi pe plajă, deşi nu erau pubele. Nici măcar mucuri de ţigară n-am văzut, şi asta spune multe...

Dacă este o plajă pe care aş recomanda-o? Nu ştiu, depinde de pretenţii. Pentru noi a fost plaja ideală...

În loc de încheiere...

Ca să revenim la lucruri mai... practice...

Odată ajunşi am aflat că schimbul de mailuri îl avusesem cu grecul cel tânăr, dar pensiunea era a părinţilor lui.

Ce m-a distrat a fost că în momentul în care am terminat de descărcat bagajele ne-a întrebat direct dacă avem ceva alcool la noi, din acela făcut în casă în România. La privirile noastre perplexe ne-a explicat râzând că lui îi place foarte mult ţuica şi că a avut ocazia să guste de la cineva şi de atunci, cum vine cineva din România, îl întreabă imediat de ţuică şi oferă tsipuro homemade la schimb. Cu regret l-am informat că nu aveam aşa ceva la noi, dar i-am promis că o să facem cumva să-i trimitem o sticlă dacă se duce cineva în zonă.

În rest, am interacţionat destul de mult cu ei, cu toată familia prezentă acolo. Ba ni s-a ars o priză şi a venit imediat tatăl s-o schimbe, ba am stat la discuţii cu mama vreo două ore despre turism, taxe, viaţa de familie şi... Atena, de mă dăduse domnul meu dispărută. Ba am cerut fel de fel de informaţii de la fiu (da, da grecul ăla drăguţ şi amator de ţuică... :))). Cert este că, deşi la prima vedere nu foarte comunicativi, oamenii au fost super amabili şi chiar a rămas că ne vedem cu ei prin octombrie, când plănuiesc să vină prin Bucureşti cu ceva treabă.

Tot în cadrul Heraklia Beach, ne-am mai făcut un prieten. Un proprietar de studiouri (sub nivelul Efrosini, dar şi mai ieftine). El ne-a spus că majoritatea celor care vin în zonă, sunt oameni care se întorc aici an de an, de 10-15 ani chiar unii dintre ei. Asta ne-a fost confirmată şi de o familie de austrieci cu care ne-am împrietenit şi care ne-au spus că în fiecare an vin aici de... 17 ani. Ei ne-au povestit de vremea când nu erau decât corturi şi rulote în zonă, şi cum s-a dezvoltat încet întreaga mini-staţiune.

Atât de mult ne-a plăcut sejurul, încât, deşi nu obişnuim să mergem de două ori în acelaşi loc, la anu' vom face o excepţie. La sfârşit de iunie - început de iulie o să ne găsiţi la Efrosini Apartments în camera nr. 3.

La sfârşit, aş dori să rog webmasterul care se va ocupa de acest review, să nu dea detalii legate de poziţionarea acestei unităţi de schlafen, (vorba lui @le_maitre). Sunt suficiente locuri de cazare de pe Riviera Olimpului descrise pe AFA. Nu vreau să afle nimeni şi să se ducă acolo.

Eu nu am vrut de fapt să ajut pe nimeni cu detalii legate de sejurul în Grecia, am vrut doar... să mă laud... sâc-sâc!! :)))))))))

---

VIZUALIZĂRI: 5300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI