Nafplio, primul diamant de pe coroana Greciei

TIPĂREȘTE

Iata-ne ajunsi in Atena intr-o seara de vineri, destul de zdruncinati fizic si psihic, atat noi cat si biata motocicleta ancorata in garajul ferryboat-ului, din cauza unei furtuni pe mare care ne-a insotit pe cea mai mare parte a calatoriei din Santorini spre Pireu. In Atena am zabovit o singura zi, timp in care am vizitat Stadionul Antic, Gradinile Nationale si ne-am plimbat pe Plaka si prin pitorescul cartier Anafiotika, atat de asemanator din punct de vedere arhitectural cu cicladele, pe care doar ce le lasasem in urma. Dar despre Atena va voi povesti mai pe larg intr-un review dedicat frumoasei capitale grecesti, doar il merita cu prisosinta.

Calatoria noastra pe taram grecesc se incheie cu Nafplio, fermecatorul oras situat in Golful Argolic si prima capitala a Greciei, intre anii 1829-1834. Drumul dinspre Atena trece peste Canalul Corint, insa pentru a-l vedea in toata splendoarea lui trebuie sa iesiti de pe autostrada spre Loutraki, si la primul sens giratoriu sa o luati la stanga, se vor vedea deja cateva magazine cu souveniruri si o parcare. Acolo este vechiul pod peste Corint, unde puteti face poze in tihna, sau pentru niste imagini mai spectaculoase puteti astepta sa treaca vreun vapor mai mare pe culoar. Ca noutate, spre deosebire de anul trecut, acum nu se mai poate cobora pe podul metalic de sub sosea, fiind rezervat doar pentru cei ce vor sa faca bungee. Dupa iesirea de pe autostrada, drumul devine pitoresc, serpuind zeci de kilometri prin livezi de portocali.

Din primul moment in care intri in orasul vechi, Nafplio te cucereste definitiv cu arhitectura sa venetiana si atmosfera vesela si relaxanta. Centrul vechi este un veritabil labirint de stradute inguste, in trepte, placate cu marmura, de-a lungul carora stau riguros aliniate cladiri in stil neoclasic, rafinate si elegante prin simplitate si simetrie, zugravite in tonuri pale de alb-unt, verde nisipiu sau galbui, cu cornise si borduri in nunate contrastante de ruginiu, albastru intens sau violet si balcoane ornate cu balustrade din fier forjat, unite intre ele, pe deasupra aleilor pietonale, prin poduri delicate de bougainvillea si zeci de lampadare colorate.

Cazarea noastra pentru urmatoarele doua nopti a fost la o pensiune traditionala de pe strada Vassileos Konstantinou, numita in trecut ”Megalo dromo” sau „Marele drum”, strada pietonala principala a orasului, cu zeci de cafenele, terase si magazine cu produse hand made, aflata in imediata apropiere a Pietei Sintagma, asa ca era suficient sa deschizi geamul si camera era invadata de atmosfera plina de energie a centrului vechi.

Grecii spun despre Nafplio ca e cel mai frumos oras din Grecia. Tind sa cred ca au dreptate, pentru mine e unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut, atat de elegant, nobil si cosmopolit, dar in acelasi timp emanand un aer degajat, de libertate si veselie debordanta, specifica micilor orase port la Egee.

Inconjurat de cele trei cetati: Palamidi -cetatea venetienilor, care domina orasul, Acronafplia - cea mai veche cetate din Nafplio si Bourtzi - cetatea venetiana in miniatura asezata pe o insulita in mijlocul golfului Argolic, devenita si emblema orasului, Nafplio poarta o deosebita insemnatate istorica, dar si emotionala pentru poporul grec.

Cucerit, pe rand, de franci, venetieni, turci, din nou de venetieni si in final de turci pentru mai bine de 100 de ani, pe data istorica de 29 noiembrie 1822, un grup de rebeli greci condusi de generalul Kolokotronis iau cu asalt Cetatea Palamidi, iar peste trei zile Nafplio devine primul oras liber de pe teritoriul elen. Va mai trece mult timp pana cand toata Grecia este eliberata, insa Nafplio nu se mai intoarce in mainile turcilor niciodata. In 1828 Ioannis Kapodistrias, un aristocrat descendent dintr-o familie de nobili din Corfu si unul dintre cei mai talentati politicieni ai vremii, este numit primul presedinte al Greciei si stabileste capitala noului stat la Nafplio.

In 1831 Kapodistrias este asasinat pe treptele bisericii Agios Spiridon, pe peretele careia poate fi vazuta si azi urma unui glont care l-a ratat pe presedinte. Pentru a evita caderea statului in haos si anarhie, se stabileste ca Grecia sa devina monarhie si este adus pe tron tanarul rege Otto, care in 1834 muta definitiv capitala la Atena.

Daca aveti mai mult timp la dispozitie urcati cele 857 de trepte pana la cetatea Palamidi, se spune ca ar fi 999 insa in realitate nu cred ca a stat cineva sa le numere, efortul va va fi rasplatit de peisajul asupra golfului Argolic, care se dezvaluie treptat in fata voastra. La capatul urcusului va asteapta o cetate extrem de bine conservata, cu 8 bastioane ce poarta numele unor celebri luptatori greci. Noi am ales varianta comoda, cu motocicleta pe soseaua ce serpuieste pana la poarta cetatii, pentru ca am vrut ca in momentul in care ajungem sus sa nu fim gata obostiti, cetatea e mare, soarele e puternic si e nevoie oricum de ceva rezistenta fizica pentru a o strabate pe toata. Palamidi este deschisa zilnic, intre orele 08:00-20:00, iar pretul unui bilet este de 4 euro.

O alta cetate care merita vizitata este Acronafplia, intre zidurile careia se afla orasul initial. In drum spre ea treceti prin Psaromachalas, un cartier cu alei inguste care face legatura intre cetate si orasul vechi, de fapt primul loc in care oamenii s-au stabilit cand nu a mai fost loc in interiorul zidurilor. Majoritatea caselor modeste de aici, construite de pescari (numele Psaromachalas înseamnă negustor de pește), au fost transformate acum in pensiuni, cartierul devenind o zona rezidentiala traditionala a orasului vechi. Privelistea de sus este foarte frumoasa, puteti admira golful, plaja Arvanitia iar in departare, siluetele muntilor Arcadiei. Daca o luati spre partea vestica a cetatii veti ajunge la un moment dat in fata unei paduri imense de cactusi, iar daca sunteti acolo toamna, aveti norocul sa-i vedeti in toata splendoarea lor, plini de flori galbene, mari. Cetatea poate fi vizitata oricand, iar intrarea este gratuita.

Bastionul „Pende Adelphia” (Five Brothers), este singurul bastion al vechiului oras care a scapat testului timpului. Situat pe panta nord-vestica a Acronafpliei, si-a luat numele de la cele 5 tunuri identice orientate spre golf care, impreuna cu Fortareata Bourtzi, aparau portul si partea vestica a orasului. Ciar in fata bastionului am gasit un loc interesant de facut baie, amenajat ca un bazin, cu balustrada metalica ce coboara in mare, dusuri si bancute. Nu stiu la ce a servit inainte, acum e folosit de tineri pentru sarituri sau pentru diferite jocuri cu mingea pe apa.

Fortareata Bourtzi este simbolul orasului si cel mai fotografiat loc din Nafplio. Construita de venetieni in anul 1473, a fost utilizata ca si fortareata pana in 1865, ca apoi sa devina rezidenta calailor ce executau pedepsele cu moartea in inchisoarea din Palamidi. Puteti ajunge la cetate in cateva minute cu o ambarcatiune de dimensiuni mici, contra unei sume de 4 euro. Intrarea este gratuita si aveti la dispozitie 20 de minute, timp suficient pentru a strabate cetatea in intregime. Din lipsa de timp ne-am multumit sa o privim de departe, asezati pe o bancuta printre zecile de palmieri aliniati de-a lungul falezei.

Datorita pozitiei sale la Egee, Nafplio se bucura de o serie de plaje destul de bune, printre care Arvanitia (plaja orasului), Kondili (la 12 km de Nafplio) -plaja distinsa cu Blue Flag, una din cele mai celebre plaje din zona, Tolo, Karathona si alte cateva. Noi am ales Karathona, la indrumarea baiatului de la pensiune, plaja destul de linistita, intinsa, cu nisip fin, si apa care se adanceste treptat. Ne-a placut mult si ne-a fost greu sa ne despartim de ea si pentru ca era ultima baie in Egee pe anul asta, dar e o plaja buna, oricum.

O idee buna ar fi sa va rezervati vreo 2 zile pentru a vizita imprejurimile, Nafplio fiind un punct de start excelent pentru multe din vestigiile antice ale Peloponezului: Micene, Argos, Tirynth, Epidavros (situate la maxim 30 km distanta), iar daca apreciati istoria remarcabila a Peloponezului, nume precum Corint, Mistras, Monemvasia, Mani, Olympia au cu siguranta o rezonanta aparte pentru dumneavostra si sunt la distante abordabile, de maxim 180 km.

Daca insa timpul nu va permite sa zaboviti mai multde 1-2 zile in Nafplio, petreceti timpul colindand stradutele intortocheate ale centrului vechi, intrati in magazinele de produse hand-made, priviti apusul de pe minunata faleza si surprindeti prin lentila obiectivului cadre deosebite cand soarele coboara in spatele muntilor Arcadiei, colorand micul Bourtzi in mii de nuante portocalii sau, pur si simplu opriti-va, pe seara, la una din terasele din Piata Sintagma, piata centrala si inima orasului vechi si priviti multimea de copii care se joaca in timp ce parintii se intalnesc la o cina sau o bere, simtiti vibratia si freamatul locului si lasati-va cuprinsi de entuziasmul contagios al locuitorilor.

---

VIZUALIZĂRI: 4074 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI