La vila cu palmieri

TIPĂREȘTE

Palmierii, bată-i vina!

În alegerea Paraliei Dionysiou ca loc de şedere pentru concediul la mare din anul acesta cel mai greu a cântărit cuvântul „palmieri” din denumirea vilei: Dionisos Palms Apartments. Şi asta pentru că eu asociez invariabil palmierii cu ideea de vară şi soare, de relaxare totală şi un sentiment general de bine. Numai că de data aceasta copacii mei favoriţi m-au trădat: din 7 (8 nopţi) petrecute la vilă, în 3 ne-a plouat... :((

Rezervarea şi preţul

Recunosc că al doilea argument care a pledat pentru Dionisos Palms Apartments a fost preţul: făcând rezervarea pe booking încă din februarie, am obţinut un preţ neaşteptat de bun pentru un apartament cu dormitor separat şi living cu chicinetă: 232 de euro pentru 8 nopţi, adică 29 de euro pe noapte. Şi, în fine, un al treilea element care m-a convins a fost scorul mare de pe booking: 8,7 la data la care am făcut rezervarea. Între timp, scorul a ajuns la 9 şi probabil că şi scurta mea recenzie de pe site-ul booking a fost de ajutor...

La câteva zile după efectuarea rezervării am primit un mail de la proprietari, care îmi solicitau plata unui avans de 70 de euro. M-am conformat, bucuroasă că din schimbul de mesaje cu Michael, viitoarea noastră gazdă, rezulta că omul era bun cunoscător al limbii engleze, părere ce mi-a fost ulterior confirmată la faţa locului.

Prin iunie, într-o discuţie cu verişoara mea şi soţul ei (finii noştri), am menţionat că în septembrie vom merge la mare în Grecia. „Păi vrem şi noi în Grecia, şi tot în septembrie”, au zis ei. „Foarte bine, ce-ar fi să staţi cu noi, că tot am rezervat un apartament? ”, am răspuns. Şi după ce le-am explicat ce şi cum, a rămas stabilit: vom merge împreună la mare.

I-am trimis lui Michael un mail în care îl anunţam modificarea componenţei grupului, la care mi-a răspuns că preţul total se majorează cu 100 de euro. În final, aşadar, am plătit 332 de euro, adică 166 de euro de familie pentru 8 nopţi (20,75 euro pe noapte), fără a mai achita ceva în plus la avans. Mai menţionez că în a treia zi de la sosire am plătit diferenţa şi am primit factură şi bon fiscal.

Peripeţii pe drum

(Prea) optimistă fiind, la plecarea de acasă, la 6 dimineaţa pe data de 1 septembrie, mă gândeam deja cu deliciu cum aveam să mă arunc în mare spre seară. Evident, nu s-a potrivit cu socoteala din târg. În loc de 10-11 ore, cât estimasem că vom face, drumul a durat aproape 13! O oră şi un sfert am pierdut pe pod la Giurgiu şi tot atâta din cauza unui accident rutier în apropiere de Byala. :((

Traseul a fost cel „clasic”: Bucureşti-Giurgiu-Ruse-Plevna-Sofia-Kulata-Salonic (ocolit pe centură şi luat direcţia Halkidiki) -Nea Moudania-Paralia Dionysiou. Comparaţia cu bulgarii, care de anul trecut reuşiseră să adauge alţi kilometri autostrăzii spre Kulata în timp ce noi ne moşmondeam în continuare la podul peste Dunăre mi-a lăsat un gust amar. :( La revenirea în ţară însă, după 10 zile (cu încă două nopţi de popas, una la Kavala şi cealaltă la Veliko Târnovo), aveam să constat că lucrările la pod şi la intrarea în vama de la Giurgiu erau aproape terminate. A dat Dumnezeu!

De ajuns la vilă, am ajuns aproape de ora 7 seara, aşa că adio plajă în ziua sosirii. Am lăsat maşinile în stradă (parcarea n-a fost o problemă) şi am fost întâmpinaţi de Michael şi soţia sa, ambii excelenţi vorbitori de limba engleză, care s-au dovedit pe tot parcursul sejurului nostru gazde extrem de amabile, ajutându-ne cu diverse informaţii şi ponturi. De la ei am aflat de pildă de camionetele frigorifice care aduceau zilnic peşte proaspăt, aşa că a doua zi dimineaţa ne-am înfiinţat pe terasă, pândindu-le, strădania fiindu-ne răsplătită cu o primă „captură” grozavă de tsipoura. :P Şi tot la recomandarea lor, după o testare prealabilă, am achiziţionat fiecare familie câte 10 litri de ulei de măsline de la un producător local. N-a fost ieftin – 5 euro litrul –, dar calitatea a făcut toţi banii!

Vila

Dionisos Palms Apartments sunt situate pe a patra stradă de la mare, adresa fiind 4th Avenue and Aristotelous. Aşa cum aminteam în reviewul anterior vezi impresii, toate clădirile din Paralia Dionysiou sunt amplasate pe două laturi: una perpendiculară pe mare („street”) şi cealaltă paralelă cu ea („avenue”). Pe latura dinspre avenue, vizavi aveam o altă vilă (Niki – Apartments Aristotelis) iar pe latura dinspre street un supermarket, chestie foarte utilă, căci a fost locul de unde ne-am aprovizionat zilnic cu cele necesare: apă, bere, brânză feta, măsline, roşii, fructe, ouă sau cartofi. În prelungirea supermarketului era o plăcintărie cam anemică, pe care, după ce am constatat că nu avea cuptor propriu, am abandonat-o în favoarea „Mariei” (verişoara lui Michael), mult mai bine aprovizionată.

Distanţa de la vilă până la plajă este de vreo 40-50 m, cale de o plimbare scurtă dar plăcută, tocmai potrivită pentru a admira clădirile bine îngrijite, cu alei mărginite de rodii, leandri şi gutui şi a traversa faleza pietonală.

Dar vedetele incontestabile în materie de copaci au fost, cel puţin pentru mine, palmierii, la vilă având parte de câte unul pe fiecare latură, ambii înalţi şi cu tulpini groase. Din păcate, în loc să ne apere de soare, au contribuit la disconfortul nostru: de pe frunzele lor apa de ploaie se prelingea pe terasă.

Vila are două etaje şi 13 apartamente de închiriat (în al 14-lea locuiesc proprietarii), toate în sistem self-catering, unele cu un dormitor plus living cu chicinetă, altele cu două dormitoare şi o cameră de zi cu bucătărie.

Spre deosebire de alte pensiuni din staţiune, la Dionisos Apartments parterul era amenajat: o încăpere îi slujea de birou lui Michael şi soţiei sale, cea mai mare parte a spaţiului fiind însă destinată unei terase cu mese şi scaune. Decorul era completat cu gust de un hamac, un panou cu scoici lipite, fotografii cu peisaje locale, coşuleţe cu flori. Pe aceeaşi latură, ceva mai ferit, se afla grătarul, pe care l-am folosit din plin la prepararea peştilor. Ca fapt divers, pentru noi „barbecue-ul” reprezintă o condiţie sine qua non a oricărui sejur în Grecia: nefiind în general consumatori de peşte (eu, cel puţin, nici nu pun gura pe peşte de apă dulce), folosim vacanţele în această ţară pentru o cură anuală de peşte de mare fript „în regim propriu”, căruia îi adăugăm (dacă găsim), midii şi creveţi pe care îi preparăm la tigaie, cu usturoi. E că v-am făcut poftă? :P .

Intrarea în apartamente se făcea pe latura dinspre „avenue”, trecând printr-o mică grădină cu flori şi având în partea dreaptă o sală amenajată pentru copii, cu jucării gonflabile inscripţionate „Dionisos Palms Apartments”, încă o dovadă a atenţiei pe care proprietarii o acordă amănuntelor. Şi tot în acea sală au montat câteva rafturi cu cărţi în diverse limbi, precum şi o masă de ping pong, o alta de fotbal şi una de biliard, tocmai bune de folosit... în zilele ploioase. :) Şi apropo de asta, pe un mic panou amplasat la intrarea în apartamente, alături de harta Halkidikiului (pe care gazdele ne-au oferit-o şi nouă la sosire), era postată prognoza meteo; după primele 2 zile ploioase au renunţat însă să mai anunţe oaspeţii la ce se pot aştepta... :)

În casa scărilor şi pe holurile comune am remarcat alte decoraţiuni simpatice: tot felul de corăbioare, amfore, vase de ceramică şi un tablou cu o tânără cu o expresie melancolică întipărită pe chipul înconjurat de o plasă pescărească presărată cu scoici (vezi foto). Deşi am meditat serios asupra semnificaţiei acestei lucrări de artă, într-un final m-am declarat învinsă: nu am desluşit-o... :-??

Apartamentul

Apartamentul nostru, cel cu numărul 4, era situat la etajul 1. Se intra într-un holişor având proptit pe el frigiderul (mare şi care a funcţionat impecabil), peste care era aşezat cuptorul cu microunde, rămas nefolosit, în faţă baia iar în stânga livingul-bucătărie.

Ei, şi aici am cam dat de belea. :(

De ce?

Pentru că această încăpere era foarte mică (sub 10 mp) şi în ea se afla atât dulapul de bucătărie, cu chiuveta, plita şi cuptorul electrice, hota, cât şi patul. Sau ar trebui să spun paturile?!!

E drept că pe pagina de pe booking se specifică următoarele: „Vă rugăm să reţineţi că pentru al 4-lea oaspete se asigură un pat pliant”, însă am serioase îndoieli cu privire la adevărul afirmaţiei „camera este mai mare decât majoritatea din Paralia Dionysiou”. Doar dacă în alte vile camerele au dimensiunea unor debarale. =))

Cei 35 mp, cât se precizează că ar avea apartamentul, nu prea ies la socoteală, după umila mea părere, dormitorul având vreo 12 iar baia fiind mai mult decât modestă ca mărime. Marea problemă a fost livingul-bucătărie. Cele două paturi din această încăpere erau identice (cu cadru din lemn) şi asamblate unul sub altul; cel aflat dedesubt se extrăgea şi se fixa pe podea pe picioarele rabatabile lipit de şi la aceeaşi înălţime cu celălalt, însă mecanismul părea să nu fi fost „uns” prea bine, aşa încât finii noştri au decis să lase paturile desfăcute pe toată perioada sejurului. Rezultatul? A rămas un spaţiu util de mai puţin de 1 m în lateral şi prin faţa chicinetei, prin care te strecurai cu greutate şi numai câte o persoană pe rând. Înghesuială la gătit şi spălatul spălatul vaselor iar despre mersul noaptea la baie, pe întuneric, faultându-mi gambele, nici nu vreau să-mi amintesc. :( Concluzia mea? În această cameră nu se poate amplasa decât un singur pat, nu două! Dacă cei „35 mp” ar fi fost explicitaţi, specificându-se dimensiunea fiecărei încăperi, aş fi putut să-mi dau seama că două paturi nu prea aveau unde încăpea în 10 mp. Aşa însă...

În fine, ce-a fost a fost. Ne-am descurat, căci suntem supli (mai ales eu! =)) ). Să revin la descrierea chicinetei, formată dintr-un dulap cu sertare şi un corp agăţat pe perete, chiuvetă, hotă, precum şi plită electrică cu cuptor şi două ochiuri. Am găsit o oală, o tigaie şi un ibric, un desfăcător de sticle, doi bureţi şi un flacon cu detergent de vase, dar ceea ce m-a amuzat peste măsură a fost numărul de farfurii adânci, farfurii plate, pahare, căni, linguri, furculiţe, cuţite şi linguriţe: fix 4 din fiecare articol, nici mai mult nici mai puţin! :)

Dormitorul cuprindea două paturi lipite, desupra cărora se aflau veiozele, iar vizavi un şifonier cam mic pentru 4 persoane şi cu un miros de stătut în interior (am lăsat uşile deschise), o masă-birou cu sertare şi oglindă fixată deasupra pe perete, un cuier şi un televizor cu ecran plat poziţionat imediat sub tavan pe care l-am aprins o singură dată, de curiozitate, şi am constatat că avea vreo 20 de posturi, inclusiv de ştiri în engleză (BBC şi CNN). Tot în dormitor era instalat şi aparatul de aer condiţionat, pe care n-am avut motive să-l testăm. Paturile au fost foarte bune, ne-am odihnit bine, lenjeria curată şi am primit fiecare câte un prosop mare şi unul mic. Fiind patru persoane, la un moment dat nici nu mai găseam loc unde să le atârnăm în baie.

Cele două camere aveau uşi glisante dublate de obloane cu găurele (în loc de plase de ţânţari). Am venit înarmaţi pentru lupta contra insectelor, dar se pare că nu era nevoie...

Baia mi s-a părut cam mică, dar aşa sunt majoritatea în Grecia, deci n-a fost o surpriză. M-a supărat însă cada neînălţată şi protejată doar de o perdea; inevitabil, pe jos se forma o baltă după fiecare duş. Drept consumabile nu am primit decât hârtie igienică; în schimb, am avut uscător de păr.

Am lăsat la urmă punctul forte al apartamentului: terasa ce se întindea pe ambele laturi, pe lungimea celor două încăperi. Pe partea cu dormitorul avea cam 1,5 m lăţime iar pe latura cu livingul vreo 3 m, acolo fiind locul unde luam masa. Am avut la dispoziţie o masă pătrată şi una rotundă, precum şi 3 scaune din lemn şi tot atâtea din plastic – aici nu s-au zgârcit cu dotările, ca în cazul tacâmurilor şi veselei... =)) A existat şi un suport de agăţat la uscat costumele şi prosoapele de plajă. Drăguţe mi s-au părut elementele decorative din piatră artificială de pe pereţi şi umbrelele vesel colorate, pe care le-am utilizat, din păcate, şi ca să ne apere de ploaie. Dacă adăugăm aici palmierii care îşi răsfirau frunzele pe deasupra terasei, ambianţa era chiar una extrem de relaxantă.

Cu Wi-Fi-ul am avut ceva probleme :(: înăuntru şi pe latura dinspre dormitor semnalul era inexistent. I-am spus asta lui Michael, care s-a arătat surprins: se pare că nimeni nu se mai plânsese. Probabil că nu avuseseră parte până atunci de oaspeţi dependenţi de net, aşa ca mie. În aceste condiţii, am fost nevoită să mă aciuiesc mereu cu laptopul pe partea dinspre living. Din fericire, pe terasă existau prize, aşa că nu a trebuit să mă folosesc de prelungitorul adus de acasă, ceea ce ar fi creat alte dificultăţi de mişcare într-un spaţiu şi aşa înghesuit. Oricum, la plecare le-am sugerat lui Michael şi soţiei sale să schimbe routerul.

Curăţenie se făcea zilnic pe scări şi în spaţiile comune şi pe parcursul sejurului nostru ne-au fost schimbate o dată cearşafurile şi prosoapele şi s-a împrospătat rezerva de hârtie igienică. Michael şi soţia sa angajaseră o menajeră care se ocupa de aceste treburi, semn că afacerea merge bine. De altfel, ei deţin (cel puţin parţial, din câte am înţeles) alte două vile în localitate, Dionisos Apartments 1 şi 2.

Concluzii şi recomandări

Dionisos Palms Apartments reprezintă o alegere bună: este o vilă bine întreţinută, cu multe facilităţi şi mai ales cu gazde primitoare şi amabile cu care te poţi înţelege uşor în engleză. Totuşi tipul de apartament închiriat de noi nu se pretează, după părerea, decât familiilor cu un copil. Dacă aveţi două progenituri sau mergeţi împreună două cupluri, cel mai bine este să rezervaţi un apartament cu două dormitoare.

Şi ideal ar fi să aveţi vreme bună, pentru a vă bucura din plin de atmosfera liniştită şi relaxată din Paralia Dionysiou...

---

VIZUALIZĂRI: 4044 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI