Lefkada, un albastru infinit…/ Plajele din vestul insulei

TIPĂREȘTE

Din cauză că anul trecut nu am putut ajunge în Grecia ne-am gândit ca anul acesta vacanţa pe meleagurile elene, de care eu m-am îndrăgostit iremediabil, să fie prelungită...

După sejurul de 7 zile petrecut în Halkidiki şi anume în Kallithea (vezi impresii), ne-am îndreptat spre Insula Lefkada unde aveam să rămânem 5 zile. Drumul nu a fost foarte lung, circa 500 km şi a fost parcurs în mare parte pe autostrada Egnaţia Odos, o autostradă cu adevărat spectaculoasă, cu multe tuneluri. Vreau să vă spun că această a doua parte a concediului nu a fost planificată din timp ci s-a născut din dorinţa de a vedea albastrul infinit al mării din acele locuri despre care am citit atât de mult de pe acest site.

Aveam cazare rezervată direct de la proprietar cu avans trimis chiar cu o săptămână înainte de plecarea în Grecia prin Western Union. Este vorba de Vila Pinelopi aflată în Nidri în imediata vecinătate a portului şi cu o vedere superbă la mare, la preţ de 30 Euro camera triplă pe noapte în august, dar despre cazare într-un alt review.

Nidri este o staţiune încântătoare, are o faleză plină cu taverne iar vasele de croazieră ancorate seara în port dau un farmec aparte locului. Sunt multe magazine, patiserii şi tot felul de firme care închiriază scutere, atv-uri. În prima seară petrecută pe insulă am asistat la un spectacol gratuit în aer liber, spectacol susţinut de ansambluri de dansuri tradiţionale sârbeşti.

Preţurile la taverne mi s-au părut un pic mai mici decât în Kallithea, am mâncat într-o seară la taverna El Greco şi am văzut că lumea e chiar mică deoarece comanda ne-a fost luată de un ospătar român din Iaşi ce lucra în Grecia de 9 ani.

Nu am regretat că ne-am cazat aici chiar dacă în fiecare zi am făcut ceva kilometri cu maşina pentru a ajunge la plajele din vest, cred că într-un sătuc ne-am fi plictisit pentru că noi nu suntem genul acela de persoane care în vacanţă doresc multă, multă linişte.

În prima zi am hotărât să mergem la Porto Katsiki, drumul până acolo nu a fost lung dar a fost destul de greu deoarece sunt multe serpentine şi se urcă mereu. După ce am trecut de Ag Petros la circa 1,5 km am virat la stânga spre Dragano, şoseaua bună dar îngustă, apoi se iese în drumul spre Athani şi se continuă spre Porto Katsiki.

Maşina am lăsat-o înainte de parcarea cu plată, pe marginea şoselei unde mai erau lăsate şi alte maşini. La Porto Katsiki am văzut pentru prima dată splendoarea albastră a mării în Lefkada. A trebuit să trecem prin apă pentru a ajunge în partea stângă a scărilor pe plajă şi ne-am cam udat un pic pe haine dar s-au uscat repede pentru că era foarte cald.

Nu am prins valuri mari dar apa aici se adânceşte repede, în câţiva metri de la mal. Plaja este cu pietricele albe, sun şezlonguri şi se poate livra mâncare direct pe plajă de la terasa aflată sus în apropierea scărilor, preţurile chiar nu sunt mari. Am stat un pic cu teamă din cauză că auzisem că mai cad pietre de pe stânci dar nu a fost nici un incident de acest fel

Din cauza căldurii plaja Egremni am admirat-o de sus, nu me-am încumetat să coborâm cele 360 de scări dar mai bine zis nu ne-am fi încumetat să le urcăm după ce am fi plecat de la plajă. Am fost încântaţi de culoarea brazilor din apropierea acestei plaje, erau albi, parcă ninşi, cred că din cauza prafului de calcar.

Am dorit să mergem şi la plaja Gialos, dar după ce am făcut aproximativ 2 km ne-am lăsat păgubaşi şi ne-am întors deoarece drumul ni s-a părut întortocheat şi se urca foarte mult.

A doua zi a fost dedicată plajei Agiofili. Am ştiut că se poate ajunge la ea fie cu vaporaşul din Vassiliki fie pe un drum de ţară cu maşina până la un punct şi apoi pe jos circa 500 de metri. Am optat pentru cea de a doua variantă care nu s-a dovedit a fi cea mai bună.

Se merge cu maşina până în port în locul de unde se ia feribotul spre Kefalonia şi apoi se urcă pe singurul drum de pe lângă un hotel, sunt câţiva metri de drum asfaltat iar pe urmă este drum de ţară în pantă iar pe ultimii câţiva zeci de metri sunt pietre colţuroase şi este periculos de tăiat cauciucurile maşinii. Nu este vreun indicator care să arate drumul spre plajă ci este scris pe stancă Agiofili şi o săgeată spre înainte.

La un moment dat drumul nu mai poate fi parcurs cu maşina, este o poartă legată, şi se continuă circa 500 de metri pe jos. Eram pe drum numai noi şi o familie de greci cu un copil de vreo 7 ani, şi ei pentru prima dată la Agiofili. De sus plaja arată fantastic, dar mai urmează de coborât câteva zeci de trepte destul de abrupte şi fără balustradă. Sinceră să fiu cred că nu aş fi reuşit să parcurg drumul îndărăt până la maşină pe căldura mare de la orele amiezii, aşa că am hotărât să mă întorc cu vaporaşul până în Vassiliki iar soţul meu a fost nevoit să se întoarcă pe jos pentru a recupera maşina din pădure. Biletul la vaporaş este 3 Euro pe sens, iar acesta vine să ia turiştii din jumătate în jumătate de oră.

Plaja Agiofili este tot cu pietricele albe, apa se adânceşte parcă mai puţin brusc decât la Porto Katsiki, este limpede şi albastră. Sunt câteva şezlonguri, preţul unuia fiind de 3,5 Euro, mai există şi un loc acoperit cu o prelată de unde se pot cumpăra ceva sucuri.

Câţiva italieni se fotografiau cu ipad-ul cu cele două stele de mare găsite, una maro şi alta roşie. Dealtfel în insulă sunt mulţi, mulţi italieni.

A treia zi am vrut să vedem Mănăstirea Faneromeni şi să mergem la plaja Kathisma eventual la cea din Ag Nikitas. Mănăstirea Faneromeni este o mănăstire de călugări şi are o mică grădină zoologică cu papagali, iepuri, lebede, raţe, peştişori, broscuţe ţestoase şi căprioare.

Plaja Kathisma se află la vreo 4 km de Ag Nikitas, este o plajă întinsă, cu nisip şi multe şezlonguri cu umbreluţe iar apa are aceiaşi culoare fascinantă albastră. Noi nu am stat aici mai mult de o oră deoarece bătea vântul şi erau valuri mari, nu am îndrăznit să intrăm în mare dar am văzut că în apă erau nişte pietroaie din loc în loc. Ne-am aşezat pe şezlongurile cu umbrele albastre din partea dreaptă a plajei cum priveşti spre mare şi nu a venit nimeni să ne ceară vreo taxă deşi erau doi băieţi care se ocupau de zonă, deci nu ştiu dacă sunt gratis sau cu bani.

Îmi pare rău că nu am ajuns la plaja Milos, ar fi trebuit să luăm o bărcuţă din Ag Nikitas deoarece eu nu m-am încumetat să fac acel drum pe jos, dar cum bătea vântul iar valurile au fost mari am renunţat.

La întoarcere am mers vreo 2 ore la plaja din Nidri, cea aflată în dreptul Hotelului Aspasia. Aici nu mai bătea vântul dar nici apa nu mai avea acea culoare fantastică, era verzuie. Plaja este cu pietricele şi cu smocuri de iarbă, intrarea în mare lină, apa caldă iar pe fundul mării sunt ceva alge, eu nu le-am simţit pentru că aveam papuci speciali dar soţul meu mi-a spus că algele erau ca un covor.

A patra zi am mers la plaja Ammouso, despre care gazda noastră Vasilis spunea că este ,,small”. Este într-adevăr mică dar are o apă foarte limpede şi este înconjurată de pădure. Plaja se află în apropiere de Vassiliki, cum mergi dinspre Nidri spre Vassiliki, într-o localitate a cărei denumire începe cu M, nu mai reţin numele, se face un drum la stânga şi se mai merge ceva pe un drum asfaltat. Există şi indicator rutier dar se vede mai mult venind dinspre Vassiliki. Plaja este cu pietre, sunt pietre şi în apă, într-o parte sunt şezlonguri şi se află o terasă.

Cam acestea sunt plajele la care am reuşit noi să ajungem în cele 5 zile petrecute pe frumoasa şi sălbatica insulă cu marea de un albastru infinit. Restul poate altădată…….

---

VIZUALIZĂRI: 8405 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI