Insulele Lichadonisia - paradisul de lângă Kamena Vourla

TIPĂREȘTE

Cu puțin timp înainte să ajung în Kamena Vourla nu auzisem de Lichadonisia, un arhipelag pe care localnicii îl numesc ,,insulele Seychelles” ale Greciei. Când am văzut primul videoclip cu acest colț de paradis am rămas mută în fața frumuseții naturii. Am așteptat cu nerăbdare momentul în care o să ajung în insule, în care o să mă plimb cu picioarele goale pe nisipul fin și o să fac baie în acea apă incredibil de frumoasă. Și cum insulele Lichadonisia se află la doar 15-20 minute de mers cu barca din Kamena Vourla, acest moment nu s-a lăsat mult așteptat. :)

Arhipelagul Lichadonisia este situat în nordul golfului Evian, în dreptul localității Kamena Vourla, aflată pe continent și al Capului Lichada din insula Evia. Cele 7 insule care formează arhipelagul sunt: Magnolia (cea mai mare), Strongyli, Mikri Strongyli, Steno, Vagia, Vorias și Limani. Micuțele insule sunt foarte verzi, nu sunt locuite și nu există pe ele nici un fel de animale periculoase, deci pot fi explorate în voie. Pe unele dintre ele există micuțe plaje sălbatice, iar pe două insule mai mari (Magnolia și Mikri Strongyli) există câte o plajă amenajată cu șezlonguri și umbreluțe și câte un beach-bar.

Pentru că vorbim de Grecia există evident și o legendă despre modul în care s-a format acest micuț arhipelag, pe care noi am aflat-o de la Dimitris, cel care ne-a plimbat cu barca până la insule.

Legenda spune că Hercule a fost nevoit să plece în exil împreună cu soția sa, Deianira. Pe drum aceasta este atacată de centaurul Nessus, care încearcă să o violeze. Hercule reușeste să o salveze, trimițând o săgeată otrăvită care îl rănește mortal pe Nessus. Însă acesta, ca să se răzbune, îi dă Deianirei o mantie otrăvită, mințind-o că este o mantie care o va ajuta să își țină soțul aproape și că trebuie să o folosească atunci când bănuiește că acesta o înșală. După un timp, Deianidra, geloasă din fire (lucru pe care se și baza Nessus), bănuind că soțul o înșală se hotărăște să folosească mantia despre care credea că îl va aduce pe Hercule înapoi, așa că i-o trimite prin servitorul acestuia, Lichas. Încântat de cadou Hercule o îmbracă imediat, începe să aibă dureri mari și își dă seama că mantia este otrăvită. Bănuind că servitorul său, Lichas, încearcă să îl omoare, îl duce pe acesta în vârful muntelui și îl aruncă în mare. Bucăți din trupul lui Lichas ajung la Poseidon, zeul mării, iar acesta, știind că servitorul a fost nevinovat, îl transformă în aceste insule, care privite împreună, de sus, au forma unui corp uman. Astfel Poseidon a creat insulele Lichadonisia, al căror nume s-ar traduce prin ,,trupul lui Lichas". :)

Realitatea este, bineînțeles, cu totul alta, se pare că în anul 426 î. Hr a avut loc un imens cutremur care a dus la formarea celor 7 insulițe ale arhipelagului Lichadonisia. Dar parcă tot mai interesantă este legenda. :)

Insulele Lichadonisia se află la 15-20 de minute de mers cu barca din Kamena Vourla, așa că vizitarea lor a fost primul lucru pe care îl aveam pe listă. Am găsit în Kamena Vourla două tipuri de excursii: una cu un vapor mai măricel, cu o capacitate de 30-35 de persoane, care costa 12 euro, preț în care barca te duce pe insula Magnolia, te lasă pe plajă și te ia mai târziu, în funcție de cum stabileșți de comun acord cu căpitanul și alta, cu 20 de euro, cu o bărcuță mai mică, de maxim 10 persoane, cu care aveai posibilitatea să faci turul întregului arhipelag înainte de a te opri pe plajă.

Am ales a doua variantă, cea cu barca mai mică, aparținând firmei Poseidon Daily Cruises, care are sediul chiar în centru, pe strada principală. Pentru că eram singurii turiști care doreau să meargă în Lichadonisia dimineața și pentru că nu aveam prea mult timp la dispoziție, având deja plănuită o vizită la Thermopile și Delphi pentru după-amiază, am stabilit ca Dimitris, cel care ne-a însoțit să ne aștepte și să ne aducă înapoi în Kamena Vourla la prânz. Discutând cu el în timpul plimbării l-am întrebat cum decurge vizita la Lichadonisia în sezon și am aflat că au plecări de la debarcader din oră în oră, începând cu ora 7 dimineața, lasă turiștii pe care insulă doresc și îi preiau când ajung din nou pe acolo (la fiecare oră), în funcție de cât dorește fiecare să stea. A spus că fiecare turist primește și numărul lui de telefon, iar dacă cineva nu mai poate sau nu mai vrea să aștepte până la ora la care ajunge barca sună și Dimitris va veni imediat după el.

Tot Dimitris ne-a spus că au mai cumpărat o barcă, mai mare, care are o capacitate de 15 persoane, iar cu aceasta prețul unei plimbări va fi mic.

Cine dorește poate închiria o barcă pentru a explora insulele Lichadonisia pe cont propriu. Oricine posedă un carnet de conducere (pentru bărcile mai mici, pt cele mai mari trebuie permis de condus barca) poate închiria o barcă, costul unei asemenea aventuri fiind de 60 de euro/zi, la care se mai adaugă 20-30 euro, valoarea combustibilului.

La ora stabilită, imediat după micul dejun, am mers la debarcaderul situat în fața bisericii, unde ne aștepta bărcuța care avea să ne ducă în paradis. Barca era condusă de Dimitris, un om jovial și plăcut, foarte bun vorbitor de limba engleză, care ne-a vorbit tot timpul pe parcursul plimbării și de la care am aflat multe lucruri interesante.

Ne-am depărtat încet de țărm, reușind astfel să avem o privire de ansamblu asupra micuței localități Kamena Vourla și, evident, să facem o mulțime de poze. Dimitris ne povestește neîncetat, ne spune multe lucruri despre ceea ce vedem în zare, fie că este vorba de continent sau de insula Evia și, pe măsură ce ne apropiem de Lichadonisia apa începe să își schimbe culoarea, o combinație de pete turcoaz și smarald și devine incredibil de limpede, astfel încât vedeam absolut totul până pe fundul mării, deși adâncimea apei era de 9 metri.

La un moment dat Dimitris oprește barca și ne pune să ne uităm în apă, unde zăcea, pe fundul mării, o epavă. Ne spune că acea epavă este acolo din timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact din anul 1943 și aparține armatei germane. Se pare că în momentul în care nava a acostat în larg, o barcă în care se aflau câțiva membri ai mișcării de rezistență din Grecia s-a apropiat noaptea de vas, reușind să îl arunce în aer. Ca represalii, pentru fiecare soldat mort pe acea navă nemții au omorât câte 5 greci din diferite zone ale țării. Tot Dimitris ne-a spus că epava a fost descoperită acum mulți ani când unul dintre ofițerii aflați în acea noapte pe vas, care a reușit să se salveze, a venit să o caute. L-a angajat chiar pe șeful lui Dimitris pentru a face acest lucru și au putut-o găsi relativ ușor datorită faptului că ofițerul a reușit să indice foarte bine locul în care s-a scufundat nava.

Timpul trece ușor și plăcut și ne apropiem în sfârșit de prima insulă, Strongyli, a doua insulă ca mărime din arhipelag, micuță și foarte verde. Dimitris încetinește, ne lasă să facem poze și să o admirăm îndelung, timp în care ne spune câte ceva despre ea. Aflăm de la el că Strogyli înseamnă ,,secret" și că această micuță insulă este considerată a fi unică în lume, datorită faptului că este craterul unui vulcan care a erupt în urmă cu foarte mulți ani (16.000 de ani), rupând-o de continent, iar în urma cutremurului din anul 426 î.Hr au apărut și insulele de lângă. Dimitris spunea că unicitatea insulei este dată de faptul că deși este craterul unui vulcan insula nu este plată ci are forma unui mic deal împădurit, în vârful căruia se află un far. Un lucru care mi-a plăcut mult a fost că pe micuța plajă cu pietricele de pe insulă se afla o bisericuță, asemănătoare celor care se află pe marginea drumurilor din Grecia, asta în condițiile în care insula este nelocuită.

Cum timpul nu ne permitea să coborâm și să explorăm fiecare insulă, nu am coborât pe Strongyli, așa că am pornit mai departe. Dar nu ne depărtăm prea tare că Dimitris oprește din nou barca și ne arată o focă ce înota la câțiva metri de noi. Am fost atât de entuziasmată încât am ales să o admir în loc să îi fac poză, pentru că nu am avut prea mult timp pentru a o vedea. Am aflat de la ghidul nostru că de câțiva ani o familie formată din 5 foci Monachus, singura specie de foci care trăiește în marea Egee, înoată în arhipelagul Lichadonisia. În Alonissos există o rezervație marină și acolo focile Monahus sunt protejate de lege. Aici, în Lichadonisia nu sunt și totuși aceste 5 foci apar mereu în zonă și, conform spuselor lui Dimitris, sunt foarte prietenoase și sunt foarte atrase de muzică. Și spunea asta în timp ce dădea muzica mai tare la barcă, dar degeaba, foca a înotat liniștită în continuare. :) Deci, dacă faceți o plimbare din Kamena Vourla până la insulele Lichadonisia, aveți șansa să vedeți focile Monachus în mediul lor natural.

Mikri Strongyli, a treia insulă ca mărime a fost a doua la care am ajuns în croaziera noastră, aceasta fiind foarte aproape de insula Strongyli. Aici am oprit și am coborât pentru că pe Mikri Strongyli a fost amenajată a doua plajă din Lichadonisia. Înainte de plecare nu am găsit foarte multe articole despre insule, dar peste tot scrie doar de existența unei singure plaje amenajate pe cea mai mare insulă a arhipelagului, Magnolia. Dimitris ne-a spus că această a doua plajă este relativ nouă, a fost amenajată în urmă cu doi ani, că sunt aici 200 de șezlonguri cu umbreluțe și un beach bar, de unde turiștii pot cumpăra atât mâncare cât și băutură.

Insula Mikri Strongyli este legată de Strongyli printr-o limbă subțire de pământ, iar însoțitorul nostru ne-a spus că dacă vrem putem vizita și insula vecină fără ajutorul lui, dar cum timpul a fost dușmanul nostru, dorind foarte mult să ajungem și la Delphi, nu ne-am aventurat, deși tare ne-ar fi plăcut.

După ce am ajuns la un mic ponton am coborât din barcă și am pornit în căutarea plajei, care se află pe cealaltă parte a insulei. Mikri Strongyli este micuță și destul de plată, totuși senzația de a a te afla pe o insulă pustie, înconjurat de ape a fost una extrem de plăcută. După o plimbare de câteva minute am ajuns la plaja amenajată într-un golf, o plajă deosebit de frumoasă, cu nisip fin și cu un beach-bar în spatele ei. În fața ochilor aveam insula Strogyli, iar în fundal munții înalți de pe continent.

Am început să facem poze, fascinați de peisajul superb pe care îl aveam în fața ochilor, când o melodie perfect aleasă (Hello a lui Adele) se aude de la bar și ne-a făcut să înțelegem că nu suntem doar noi 5 pe insulă, băiatul de la bar era acolo, așteptând turiștii. L-am dezamăgit, din păcate, pentru că după 15 minute în care am admirat plaja, peisajul și mai ales apa incredibilă ne-am întors la barca ce ne aștepta pentru a ne conduce la insula pe care plănuisem să stăm măcar o oră.

Insula Magnolia, cea mai mare insulă din arhipelagul Lichadonisia, a fost ultima pe care am vizitat-o. Magnolia se află foarte aproape de insula Mikri Strongyli, pe o latură fiind despărțită de aceasta doar de un canal nu foarte lat. Mult mai mare decât celelalte insule pe care le-am văzut, insula Magnolia a fost locuită cu ani în urmă, în anul 1935 trăind aici în jur de 100 de oameni, majoritatea pescari. Condițiile de trai erau grele, nu aveau apă curentă și electricitate, astfel încât încet, încet ei au început să părăsească insula, ultimii dintre ei plecând de pe Magnolia în 1965, an din care insula este nelocuită. Pe insulă există satul părăsit, unele case sunt încă în picioare și tot aici mai există și biserica din sat, unde ne-a spus Dimitris că încă se oficiază, din când în când, cununii. Mirii, invitații și, evident, preotul vin pe insulă cu barca, se oficiază cununia la biserica de aici și se întorc pe continent pentru petrecere.

Și Magnolia este acoperită de copaci, măslini în mare parte, iar culoarea mării în jurul ei este parcă și mai incredibilă. Am putut vedea din barcă pești frumos colorați, meduze cu forme deosebite și tot felul de plante ce cresc pe fundul mării. Aici este paradisul iubitorilor de snorkeling. :)

Barca în care ne aflăm merge încet, dându-ne răgazul să admirăm frumusețea ce ne înconjoară și să facem poze și, după ce ocolește o parte a insulei, avem în fața ochilor paradisul. Oricât am citit tot nu am fost pregătită pentru emoția pe care mi-a produs-o plaja pe care o aveam în fața ochilor. Ajunși la debarcader am coborât din barcă și am urcat pe scările din piatră ce ne duceau, printre măslini, spre plajă.

Și aici sunt tot 200 de șezlonguri cu umbreluțe din stuf, nisipul este fin și deschis la culoare, iar marea are culoarea turcoaz. În acel moment am înțeles de ce insulele Lichadonisia sunt numite insule Seychelles sau Maldive ale Greciei.

Chiar dacă are același număr de șezlonguri ca prima plajă pe care am văzut-o, plaja de pe Magnolia este mai mare și mult mai frumoasă. În spatele șezlongurilor este un bar, care are și o mică terasă și pe toată lungimea plajei sunt amplasate mese și scaune.

Pe fiecare umbreluță era atârnată o listă de prețuri care nu mi s-au părut mari deloc, având în vedere că ne aflam pe o insulă pustie. Șezlongurile costau 4 euro fiecare, caracatița și calamari erau 10 euro, sardinele 8 euro, frigărui de porc sau pui 2 euro, sucuri, frappe 2 euro, berea 2,5 euro. Cât am stat pe terasă și am băut un frappe am văzut și cum fac aprovizionarea. O barcă a venit cu marfa, dar cum nu a putut să vină chiar lângă mal (pontonul unde a acostat barca noastră este departe) doi băieți de la bar trebuiau să intre în apă până la brâu și să care de acolo cu brațele baxurile cu marfă.

Am stat pe plaja de pe insula Magnolia doar o oră, timp pe care l-am petrecut pe terasă, în fața unui frappe, privind paradisul din jurul nostru și visând cu ochii deschiși. Mi-ar fi plăcut să avem timp să explorăm toată insula, să ne plimbăm printre copaci, să vizităm satul părăsit, să ajungem la biserica din sat, dar toate acestea au rămas pe data viitoare.

La ora stabilită am fost la ponton unde ne aștepta Dimitris și am plecat spre Kamena Vourla, unde urma să ne urcăm în mașină pentru a pleca în munți, la Delphi. Drumul de întoarcere a fost mult mai scurt, am mers direct spre continent și doar vocea lui Dimitris, care ne mai povestea sau arăta câte ceva. mă mai întrerupea din visare.

Am mai fost în croaziere în Grecia, dar cea în insulele Lichadonisia mi s-a părut cea mai frumoasă de până acum. Când am văzut filmările de pe youtube m-am gândit că parcă sunt prea frumoase și poate realitatea nu este chiar așa. Dar când am ajuns chiar eu în paradis, când am văzut câtă frumusețe este acolo, în mijlocul mării, mi-am dat seama de ce localnicii numesc Lichadonisia insulele Seychelles ale Greciei (chiar dacă Seychelles este puțin cam mult spus). Am aflat cu această ocazie că paradisul este aproape de noi, trebuie doar să fie descoperit. Și tare mă bucur că eu am făcut-o! :)

---

VIZUALIZĂRI: 16421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI