Turul Sithoniei si multe amintiri placute

TIPĂREȘTE

Halkidiki este o regiune peninsulara care are trei brate: Kassandra, Sithonia si Agios Oros. Sithonia este bratul din mijloc, iar coasta ei uimeste turistii cu peisaje extrem de variate, de la plaje cu intrarea lina in mare, pana la stanci abrupte, necalcate de vizitatori ci doar admirate de pe colinele inalte. Prima data cand am pus piciorul pe aceasta peninsula a fost in 2007, in timpul primei mele vacante in Grecia si inca o data anul trecut cand am dorit neaparat sa le arat prietenilor nostri cat de frumoasa poate fi Sithonia. Mai bine de patru ani am pastrat peisajele bratului doar in minte pentru ca la prima mea vizita nu luasem aparatul foto, iar camera video se descarcase complet. Mare ghinion! Abia asteptam si eu a doua vizita si asa cum era de asteptat, m-a uimit si de data aceasta.

Citisem undeva ca Sithonia este ’’o simfonie intre albastru si verde’’; hotelurile se regasesc peste tot si de toate categoriile, inclusiv camping-uri, iar in ceea ce priveste partea de distractie si relaxare, aici se imbina perfect traditionalul si ospitalitatea specifice Greciei cu placerile contemporane.

Exista o zona de aproximativ 4 km intre Nea Moudania si Nikiti care in majoritatea pliantelor si ofertelor agentiilor de turism este incadrata ca apartinand Sithoniei. In realitate, daca e sa ne luam dupa indicatorul rutier, aceasta incepe dupa statiunea Metamorfosi, primul orasel, si cel mai vechi de altfel, fiind Nikiti. Casele de aici majoritatea sunt construite din piatra si de aici incepe spectacolul propriu zis al combinatiei verde-albastru, intretinut de nisipul alb si de granitul specific zonei.

In Nikiti drumul se bifurca; este punctul unde incepe si se incheie turul nostru. Exista doua variante: drumul spre dreapta cu vedere spre malul bratului Kassandra, sau spre stanga spre Vorvourou si cu maretia Muntelui Athos undeva in zare. Noi fiind cazati in Neos Marmaras la Greek House Hotel, am inceput turul de aici spre sud.

Neos Marmaras este construit pana pe coline si este inconjurat de paduri de pin, iar plajele de aici au fost bineinteles premiate ani la rand cu vestitul ’’Blue Flag’’. Nisipul pe plaja unde mergeam noi era din pietris foarte marunt, alb, iar apa limpede si curata. Se pot servi o varietate de mancaruri si bauturi, existand toate categoriile de taverne, restaurante, chiar si fast food-uri, iar mancarea este excelenta. In partea de sud, vizibil si de pe plaja se poate observa complexul de hoteluri Porto Carras.

Urmatoarea locatie care atrage atentia este Toroni, numit dupa sotia lui Proteus, fiul lui Poseidon. Istoria si-a pastrat vizibil amprentele in aceasta zona. Exista dovezi cum ca aici au existat locuitori inca din Neolotic pana azi, in permanenta, locul nefiind niciodata parasit. In secolul V i. e. n. Toroni era unul dintre cele mai importante orase din Halkidiki, avand propria moneda. Dupa invazia turca, granitul extras din aceasta zona a fost folosit pentru constructia drumurilor din Constantinopole si Salonic.

Putin mai la sud de Toroni, unul dintre cele mai atractive locuri de pe Sithonia este Porto Koufo. Drumul serpuieste de sus, prin zone inverzite, pana jos, langa marea albastra si plaje cu nisip fin. M-a impresionat cum urca si coboara soseaua si abia asteptam urmatoarea curba sa vad ce alte minunatii apar in zare. Porto Koufo este cel mai mare si mai sigur port natural din lume. Coasta ascunde numeroase pesteri, una dintre ele putand fi vizitata cu barcile. Aici am poposit cel mai mult. Ne-a placut peisajul si am facut sute de poze.

Mai departe soseaua traverseaza bratul pana pe partea cealalta si imediat ce ajungem catre Kalamitsi se vede Muntele Athos, iar marea are culoarea turcuaz spre mal fiid foarte foarte curata. Imi venea sa nu ma mai duc de acolo. Toata zona imi dadea o senzatie de liniste si relaxare.

Din Kalamitsi am urcat si am coborat de-a lungul coastei pana in Sarti. Multe agentii de turism recomanda aceasta statiune, iar ofertele de cazare satisfac toate categoriile de turisti. Mie mi-a placut pentru ca mi se pare o zona deschisa, luminoasa si ofera o vedere deosebita asupra muntelui Athos.

Trebuie amintita si statiunea Vorvourou, spre sfarsitul turului nostru, situata la aproximativ 120km de Salonic. Si aici colinele imbratiseaza marea, iar de-o parte si de alta a drumului vile si hoteluri atrag atentia indemnand parca turistii sa le treaca pragul.

Am fost de doua ori in jurul Sithoniei si as mai merge de fiecare data cand am ocazia, pentru ca sunt sigura ca intotdeauna am sa descopar ceva nou, ceva ce mi-a scapat datile trecute. E pacat sa nu vezi atata frumusete care sa-ti lase amintiri atat de placute.

---

VIZUALIZĂRI: 7194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI