Punctul G

TIPĂREȘTE

Chiar dacă sună a bășcălie, domnul Gräfenberg, nu cred că s-ar întoarce în mormânt pentru că "majusculez", printr-un copy-paste spiritualo-comparativ, la teoria domniei sale. Evident, ca tot mioriticul cu idei năstrușnice, am o minte ce fuge pe sub calotă dintr-un... colț-n altul. Fiind și un map-googleitor, așa am văzut... ehm... din “avion” destinația călcată anul acesta, adică Kalives Resort. Se află chiar în... în pelvisul kassandro-sithonian. Nu că ar fi ceva rău în asta. Punctul G aduce plăceri la mai mult de jumatate din planetă. În cazul de față, o face pentru ambele sexe, turistic vorbind. Deasemenea, din punct de vedere geografic ai acces mai facil, spre cele două brațe halkidikiene, pentru excursii, "de-văzut" și alte trambalări.

Sigur, să nu se înțeleagă că “buricul lu‘ G”, este o mare chestie, doar că există. Fără rotobil/mașină/auto Altuia - dacă existent -, devine punctul P! Eh... e vorba de Plictiseală. E ca în jocul ăla... True or Bullshit: ai motorizare e un True, adevărat! Lipsește tărtăneața de sub fese, realizezi că se poate întrupa un fel de Bullshit. Dacă ești nevoit să închiriezi mașină (costuri în plus și loco, nu am văzut să fie vreun car-lease) sau vii cu autocarul, vacanța este semi-eșuată, părerea mea. Grecia înseamnă mișcare, nu stat pe "rotunjimi".

Personal când aleg un 3 stele, care te îmbie cu un cost-per-sejur-de-10-zile, de te apucă orgasmu' (achitat total din februarie!) și la un traseu până'n locație destul de lung, mă încearcă pe spinare o mică Ebola. Teama de eșec turistic trecând de 50%. Pentru mine 3 stele pot fi oriunde, cu condiția să fie la cel mult... 500 km distanță. La 1200 km mă zguduie la fese. Fără tăgadă, astea sunt sechele de pe vremea pliantelor când, agențiile-ți prezentau hoteluri fățoase și când ajungeai acolo, mobila era pe dezintegrate, pat ca sarcofagu' și duș din ăla ca la casa de nebuni care, când îi dădeai drumu', venea cu o presiune de-ți smulgea păru' din cap sau fără presiune și te clăteai doar cu... săpunu'!... și la robinetul de cald curgea rece și invers. Plus că, alergai prin cameră după gândaci cât brațu‘ și noaptea plezneai cu ziaru‘ după țânțari așa de mari, de parcă erau replici la creaturile alea din Alien, ce săreau pe mufă. Ca de fiecare dată - chiar dacă am circulat “ca banu‘ cel rău”, în Europa - mă documentez. Nu-mi pasă de bani, dacă nervii mei îmbătrânesc 5 ani în două'j dă minute, din cauza vreunui hotel ce dă bine în Photoshop, dar în realitate are calități de favelă din Rio. Timpul și nervii pierduți nu-i mai recuperezi. Anul ăsta am lăsat frâu liber inocenței turistice și cu atitudine hippyotă plus axiomatica "Fie-ce-o-fi! ", am mers în blind, pe mâna unui 3 stele, pentru că până la urma, în viață, shit happens!!!

Drumu‘

Nu vreau să aduc jigniri niciunei țări prietene dar, dacă cineva m-ar întreba cum aș dori să ajung în... Zair, i-aș răspunde: prin Austria și Germania și dacă se poate aceste țări să se... ehm... lățească până‘n granița Zairului. Pentru mine, Serbia și Macedonia sunt un fel de surprise-man‘s-land al traficului internațional, care este în continuă reconstrucție, mai ales în Serbia. Totuși, hai să nu ne dăm cârcotași, ei se ocupă de fluidizare și în timp sunt convins că lucrurile vor sta altfel. Eh... mă rog, nu comentez... pentru că, mă gândesc la "comparativul ce nu suferă" și sunt convins de amoc-ul ce-i apucă pe turiștii străini care intră prin vama Borș-Bihor și află că autostrada începe de la... Cluj și țineeee... "hă, hă nene"... vreo 50 de km. Cu o oprire în Timișoara - unde mă simt acasă, din motive familiale - o iau de nebun pe la 3 dimi-cu-ochi-lipiți, fiind chitit și planificat spre Kovin - Smederevo - Ralja și... sus cu posteriorul pe autostradă lângă Niš. Chiar dacă nu e Viena - Regensburg, ca traseu, nu poate fi o mare filozofie. Eh... eu mergând la sigur că dracu' poate avea și alte culori. Ai vrea tu, nene Alex! În primul rând că Faraoana mi-a frecat urechea cu “prin Pančevo” ‘freo... 3 zile, de-am zis că o iau pe jos ca Brâncuși și o las pe ea la volan. Pančevo, însemna linie dreaptă până‘n... Bagdad, ... eh scuze, Belgrad, vrut-am zice... și de acooolo d‘abia, în jos spre Niš. Un ocol, aiurea-n tramvai. Evident că eu am mers “pe sabia mea”. Numai că... am setat greșit GPS-ul, pus la punct de colegul nostru și bunul meu prieten @creivean. Eram în drum spre Kovin și după întortochieli, trecem printr-o piață de vechituri, care, tocmai se deschidea. Prin mijlocul ei, că așa arăta GPS-u‘. Parcă și acum văd fețele sârbilor care, la unison spuneau tăcut același lucru: Ce caută zevzecii ăștia, p‘aici? Bref..., o iau înainte și ajung într-un drumeag... pe care... îți puteai transporta păduchele din cap, dar nu cu mașina. Era drum de biciclete, desfundat. La 200 de metri de la intrarea pe ceea-ce-se-credea-a-fi-drum, am simțit un mic coșmar ce începea să capete formă. Dintr-o dată, parcă nimerisem în "Nightmare on Elm Street" și-l așteptam pe Freddy Krueger (am eu un fix, cu băiatu' ăsta!), care să iasa din vreo groapă cu apă sau baltă nisipoasă... Fuuuuck me!! Am simțit cum faraoana începe să facă o... umflare-în-coc, de nervi. Mă rog, până la urmă... cale întoarsă și tot... ”prin Pančevo”... și Belgrad, care e un iad-cu-semafoare, când e vorba de tranzitare. Nici nu vreau să mai povestesc, de frecția la ridiche, primită timp de 300 de km, de la... ehm... copiloata mea. Eh... după trei ore pierdute de... bălăngăneli sârbești plus creieri bătuți cu maiu' de faraoană, drumul s-a prezentat fără frecușuri, până‘n cătunul Kalives.

Resortul

Având coordonatele înfipte în GPS - luate de pe pe AmFostAcolo - ajung la locul faptei și am simțit că încep să... dau în dalac. Resortul, știam că e undeva în câmp dar... era “un”, undeva pe o alee și perete-n-perete cu un... magazin de materiale de construcție (vezi foto). Imaginea era de un dulce apocaliptic. Magazinul cu încărcatori-descărcatori de cărămizi la șosea și lipit de resort. Avea o intrare stil "You gotta be shitin‘ me". Pesemne, omu' a fost obligat să găsească o soluție cât de cât. Eh... acum la rece nu mă deranjează, dar prima impresie... a fost, ... cum ai fi in mijlocul unei partide de amor și-ți sparg pompierii ușa la cameră!

Sigur că mi-am păstrat calmul, pentru că nu aveam chef de un sepukku la genitale, performat de faraoană. Dau să intru prin la grande entrée, care era placută ca primire dar chestia aia de la stradă cu magazin de materiale-i strica tot fasonu'. Chestia pozitivă cu "nu-i-la-stradă", a intrării, era liniștea care nu era perturbată de șoseaua principală, care ducea spre restul Sithoniei. Parcarea era ocupată, pe modelul “pleci-tu-vine-altu‘ ” și invers. Lângă resort este parcare "á la gârla", lângă un fost lan de grâu, așa că space estem, berechet (vezi foto). Am lăsat mașina, ne-am "scurs" jos și pași către... Concierge. Prima impresie ca imagine, am bifat-o, Ok. Recepția-lobby-sală de mese, trei-n-unu spartan, dar curat. Totul era, minimalist, fără fițe. S-a folosit tot spațiul clădirii principale. Nenea cu “Fi-ți-ar-resortul-de-râs”, a găsit parcela asta sau o fi primit-o moștenire de la rudele lui... ehm... măslinare și a trântit un complex de clădiri cu o piscină în mijloc de-i poți zice, "Resort în lanul de secară”, bănuiesc cu fonduri europene. Bine gândit ca așezare arhitectonică, cu birouri și recepție ce dă-n restaurant, ce dă-n terasă, ce dă-n piscină.

Mă întâmpină o doamnă zâmbăreață, bănuiam patroana, știind că e o afacere de familie. Dă-i voucheru‘ și... se ia și... se duce către un birou deschis, unde stătea un nene la calculator. După j'dă‘mii de ore de drum, ar fi fost un... vis... să apară neînțelegeri. Asta mai lipsea, să dorm la umbra vreunui smochin. Sejurul l-am luat prin tour-operator german, din "știință și obișnuință". Apare nenea, se uită pe vouchere și hotărăște ce cameră să-mi paseze. Eu nu am grețuri cu camera, mai niciodată. Trebuie să fie ceva care, chiar să nu pot suporta pentru a intra în fibrilații și să mă facă să dau jos din pod, mahalagismul.

- Lange reise? , zise el, văzând apariția noastră, care presupun spunea ca am ieșit vii din războiul dintre, “Alien versus Predator”.

- “Lange, lange” și... langa prin Serbia, zic.

- Bitte?

Mă rog, realizează că eram nemți așa cum era el din Guatemala și ne îmbie, în engleză, să luăm cina. Numai de bufet suedez, nu aveam chef la ora aia dar, o friptură de vită la tavă în sos... ciupercăresc, îmi luase la palme, papilele gusta... sau negustative. Faraoana vroia fructe dar, “iele-le”, fructele, erau absente.

- Fruț? Fruț? , întreabă faraoana de fruit-urile ce lipseau.

Văd că soția patronului zâmbește și pleacă spre bucătarie și în 10 minute, apare o tavă cu jumătăți de caise zemoase și în acel moment am realizat că era “oferta de liniște”. "Nimerisem" locul ce conținea și respectul pentru turistul plătitor. Mai lipsea o... blondă, la care mă gândeam deja de vreo 3 ore. Mă duc să-mi caut o Mythosă, - murmurându-i numele - prin frigiderele cu expunere dar, nix. Mă uit la barman care cred, a intuit ce caut și îmi spune în grecește - că doar nu arăt a norvegian - că berea respectivă nu e pe listă.

- Ehm... Me, no habla, greek, zic cu gâtlej uscat.

- We have draft beer, Alfa! , zice băietul.

- Puuurfect!!! Give me Alfa, ‘cos I feel very Beta now! Actually, Bâtă, but never mind...

Se uită lung la mine neștiind că, It‘s a new clown, in town.

Culcușu‘

Camera, o chestie medium size obișnuită, cu o baie civilizată, amândouă curate și în culori neutre. Dacă nu-mi bătea pleoapa dreaptă sau zvâcnituri în tâmplă era Ok, interiorul. Poate singurul lucru care-ți făcea să-ți cadă zegrasul, era tabloul din perete pictat în ulei, stil Curentul naiv... ori perioada pictorului era naivă sau în cel mai bun caz artistul era mangă când a... pensulat. Simplu! I-am întors capodopera invers și am pus-o-n cui. LCD bătut în perete dar nu m-am obosit să-l deschid decât o dată din plictiseală. Frigiderul era un fel de... mentenanța răcorii. Adică nu aveai cum să-ți răcești berea decât dacă o lăsai peste zi. Când i-am întrebat ce fel de răcitor este... au zis că e din ăla silențios, în care vii cu băuturile deja reci. Mă rog, nu m-a deranjat.

Luam "blondele" și apa de la market dimineața și pe la 4-5, dup-amiaza, erau reci. Seif de ultimă generație, free. AC-ul era și el "free Willy" dar nu l-am folosit. Wi-Fi, deasemenea... "free Gigi", care nu a mers în prima seară dar pe parcurs nu au mai fost probleme. Wirelessu' mergea - câteodată - mai bine ca plug-inurile, din recepție. Erau două de acest fel și ele gratuite la 30 de minute/pax. Suficient, zic eu.

Ce mi-a plăcut însă, era montajul celor trei uși pe șină în cadrul de ieșire spre balcon, termopanate. Una de închidere totală, de țânțari și una de zgomot. La un resort în formă de U... lăbărțat cu piscină în mijloc, închiderea dinspre balcon are importanță majoră. Baia la fel, avea plasă de gâze și recipiente cu săpun, respectiv șampon și gel de duș. Uscător de chică, d'ăla deștept. Paturi confortabile, care puteau fi reașezate din soliste, în matrimonial.

Curățenia... ehm... Faraoana a văzut că doamna de la Dat-Cu-Mopu', vine și face fresh conștiincios, peste tot, schimbând în fiecare zi prosoapele... hop, 1 euro! Eh... nu prea sunt de acord cu chestii d'astea dar, în cazul de față în formula "am-dat-după", este opțiunea turistului, în definitiv. După două zile, am prins-o pe tanti în baie... ehm... "la prosoape" și mă tot chinuiam să-i explic că, nu am venit din mina de cărbuni și nu sunt nici vidanjor, deci nu era nevoie să schimbe neapărat. Am eu o chestie cu protecția mediului... eh... fiecare cu fixu' lui. Tanti cea micuță, a-nceput cu: patilikiamakikiliapamikilia... ehm... oricum nici măcar iota, n-o-nțelegeam. Făcea cu mâna, gesticulând, un fel de “Eh” și le schimba anyway. Era localnică din Kalives și hărnicia "și-o purta”, cu naturalețe. Până la sfârșitul sejurului a mai primit 2 euro, refuzându-i. Cu greu, faraoana a reușit să-i pună în uniformă, moneda.

Cel mai tare era balconu‘. Construite în linie - ca mai toate de acest gen - (vezi foto), balcoanele au fost gândite dupa modelul “Te-vede-vecina”. Dacă te scărpinai, te vedea vecina, dacă te strângeau chiloții, la fel. Dacă vărsai bere, din greșeală, pe “pept”, tot poporul ce sta “în linie”, putea spune lejer: Bravo, boule! Prima impresie cu aceste balcoane a fost imaginea unei reclame total cretină - la o bere celebră, gândită de cel ce a conceput-o la modul crescendo și care, de fiecare dată când o aud, chiar dacă I've got the message, you sick fucks!, îmi cresc scaieți pe creier: ... ”dormi în linie, citești în linie, căcăreze-n linie, îți dau palme-n linie, îmi crește cocu'n linie”...

Așa că, singura "perturbare" a fost balconul... ca un fel de falus... eh, scuze... malus vrui să zic! , ... când vine vorba de culcuș.

Nutrețuri și hidratări

Întotdeauna trebuie avut în minte că, bufetul "maidanez" la 3 stelaru', funcționează după alte "proceduri", decât cele cu 4 sau 5, din rațiuni financiare. Pretențiile sigur că există dar variația gastronomică este pe, Modul Minim. Adică, schimbările în meniu sunt unu' sau două feluri de mâncare ca schimbare-la-față și aici vorbesc, strictum, de cină. În general, micul dejun este... "dormi în linie, mănânci în linie", ... eh... se menține același lucru. De asemenea, nu trebuie înjurat bucătarul. La resorturi care "dau din șolduri cu fițe", adică 4-5 stele, există un grand Chéf care împreună cu directorul economic, aduc variația. Plaja de "joacă" gastronomică este infinit mai mare, așa cum sunt și angajații sau asistenții în bucătărie, ca număr. La administrare familială, rețetarul trebuie să aibă acceptul patronului. Degeaba vrea bucătarul să vă ofere, icre de somon cu avocado și frișcă nesărată, pe pat de pâine prăjită sau caracatiță umplută cu "datorii la bancă", că nu mai ține de el! Aici - la 3 stele - se ia în considerare un buget restrâns. Nu mă dau deștept ci este un fapt. Patronul dă banii, bucătarul trebuie să se descurce cu suma/alimentele și evident, să inventeze ceva... ce va mulțumi ambele părți - patron-turist - în măsură mulțumitoare de 85%, pentru momentul Demi-Pensiune. De facto, "făptașul" patron al resortului Kalives, este tipul de om care-i place să aibă full house, iunie-septembrie. De aici, se întelege că omu' - Tasos - nu e un scârțar când vine vorba de mâncare.

MIC DEJUN[. Cu lipsă de variație... și totuși în primele 2 zile am mâncat ca rezervoru' de benzină ce consumă 30 de litri la100 de km. Evident că, trebuie păstrată o proporție și lăsat totul la langsam și cu măsură, altfel, e bine să pleci d-acasă cu număru' de telefon a lu' Arafat ca să cheme Smurdu', să te ia pe scut pentru abdominoplastie. Pâine de vreo 3-4 feluri, unt President, iaurt grecesc ce stă-nfipt în lingură (gustos), simplu sau cu fructe. Legume de mai multe feluri (proaspete). Mezeluri, unele bune altele făceau reclamă la E-uri dar să nu se înțeleagă, că nu aveau gust! Feta, Roquefort și telemea obișnuită. Bufetul cald, invariabil: fritatta (variație a omletei cu legume), omletă simplă, ouă fierte-n coajă, wurst "degetar" fiert, plăcintă-n foi grecească... și... și... mâncare de fasole (dimineața!... de fasole!). Ehm... prima dată m-am uitat și... nu erau "engleji" prin preajmă - ei sunt cu astea -, a doua oară m-am uitat și... m-am gândit că dacă noi, toți turiștii, am fi mâncat fasole la micul dejun, la cină trebuia să venim îmbrăcați în costume stil, Biological Hazard sau de cosmonaut. Păi... dacă vroiam... ehm... valuri sau jacuzzi, puteam da o nouă funcționalitate piscinei, cu mulțumiri fasolei. Müesli-uri de toate felurile, mă rog, eu nu-s cu astea. Sucuri de două feluri cu gust de portocale și struguri cu E-uri de "toate drumurile" (dacă sete, de ce, nu!). Cafeaua era din cea obișnuită la recipient fierbinte de 6-8 litri cu manetă de deschidere în josul ei... eh, știți voi... Nu era chiar zeamă de ciorapi, dar am fost la 5 stele și diferența nu este marcantă. Pe lângă asta era un automat "d'ăla cu fise", dar fără, cu cafea... ehm... bob-ată, unde alegeai capuccino, short, black sau altele. Aici, menționez că mi-am cărat "filtrul" după mine și cafeaua preferată, nu de fiță dar, dup-amiaza în cameră, mi-o mitocoseam cu lapte și scorțișoară... eh, am eu o soneală cu capuccino "á la casa", în mijlocul zilei. Dulciuri simple, rahat grecesc-între-doi-biscuiți (rahatul era deliciul... ehm... dacă se poate spune așa...), halva, chec-fără-gust dar, înmuiat în ceai, bun. Gemuri de vreo 4-5 feluri la borcan și miere, la fel. Ceaiuri foarte bune cu sortimente bengaleze, ceyloneze... delphineze și cu fructe.

CINA. Ca de fiecare dată am abțineri în a aprofunda dacă e gustos sau nu. Sunt chestii ce țin de papile și nu suntem toți la fel. Eu, mai tot timpul, la bufetul suedez, îmi pun o lingură din toate, repet o lingură! Așa îmi pot face o idee dacă bucătarul nu-i vreun ageamiu. Cina la Kalives, "formatată" în recipiente calde, majoritatea la cuptor, conțineau dish-uri stil "la tavă", adică cu sosuri. Pulpe pui cu cartofi țărănești (ok, puiu-i... pui... eh), mușchi de... porcule în sos de culoare plăcută, nerespingătoare. Mai câte un rizi-bizi cu fructe de mare... eh, adevărat că-s scumpe (le cam căutai cu motocicleta). Vită la tavă cu ciuperci (un deliciu). Vinete la cuptor (mai scăpau sarea câteodată, dar altfel ok). O supă per cină... o singură dată am gustat și era bună cu, crutoane prezente, în fiecare seară. Salata de vinete (bună). Tzatziki-de-la-tzâța-vacii (bun!) si trei-patru salate diferite cu variații per seară-cină. Prezența permanentă erau spaghetele, din păcate ultrafierte și cele 3 sosuri la alegere, italienesc, carbonara (eh... de fapt sos alb cu șuncă înnotând prin el... nu era rău... semăna la gust cu un Bechamel), și al ragù (carne tocată). Dulciuri de două feluri, la pahar... un fel cataif și altele cu creme roz, albastre - prefer culori mai gastro-pământene - și ciocolatii, bănuiesc din prafuri stil pudding-la-pungă și prăjiturele făcute în tavă la cuptor, adică un fel de brownies. Sigur că, eu la acest capitol cu bucătărelile... mă joc "de-a testu' " cu personalul, ... nu că aș rezolva mare lucru, ci din curiozitate! Dacă văd că dispare un sortiment - chiar dacă nu-l doresc -, caut ospătarul și cu uimire prefăcută-i spun, "vezi că, s-a terminat aia... nu mai e din aia"... mă rog... în ideea de a vedea dacă cumva bucătăria e în funcțiune și nu pe sleep, de te trezești că scrii pe AmFostAcolo, arhicunoscuta: "Am-venit-la-cină-mai-târziu-și-mai-erau-doar-două-lăcuste-de-mâncat". Sigur că, în cazul de față se făcea refill și nu, în bătaie de joc.

Hidratările sunt la prețuri decente în meniul resortului. La liber, apă-plată-de-la-robinet. Berea Alfa (draft), mai nouă pe piață, - după spusele gazdelor - la 2,50oiro/500ml. Pe plajă începe de la 3oiro și acesta e doar un exemplu. La "20 de pași" sunt două market-uri, de unde vă puteți lua ceva de ungere a palatului: Mythos (sticla 500ml) 0,99€, Ouzo de la 6,50€/750ml, Retsine de la 2€, în tot felul de îmbutelieri. Apă "Întinsă", la 1,20 baxu'. Sucurile cunoscute, de ridicat glicemia de la 1,50. După trei ani de Italia și bucătăreli în sistem "Fă-ți-o singur! " -... eh... de mâncare vorbesc -, nu pot să mă plâng de balotarea de-a lungul sejurului. Și... la self-catering mă pricep că, 'io sunt... selfu'. Nu dau note la "Kalives-demi-pensiune", pentru că aș putea fi subiectiv și nu sunt aici la înclinat de balanțe. Se menține un standard de 3 stele. De asemenea, nu avem aceleași papile și nu plecăm de acasă cu aceeași lecție învățată.

Piscina

Habitatul acvatic era foarte bine întreținut. Nu știu cum se fac clasamente la chestia asta dar era spre 4 stele. Apa se prezenta puțin prea caldă pentru gustul meu, dar era mereu curată, clorată fără să simți și alte... iz-uri și filtrele funcționau fără să te trezești că faci o micoză pe caroserie... ca la ieșirea din bazin să realizezi că arăți, ca sosia lui Elephant Man. În afară de nesimțirea de sorginte româno-sârbeasca - observată simplu, din balcon, zi de zi, fără vrere de urmărire - de a lăsa prosoape din loc-n loc, în semn Rezervat neocupabile toată ziua și viespi bâzâitoare, piscinei nu-i găsești altă vină. Sigur... erau semne cu "Nu-săriți-în-piscină-boilor! " și "Nu-vă-jucați-cu-mingea-capete-seci! " dar, who gives a shit? ... De ce să respectăm? ... De ce să stau liniștit pe șezlong cu o cafea, când există un anume sortiment de inși, care iau poziția ghem și fac Săritura Oligofrenului, la 2 metri de mine? De ce să stau sub umbrelă la o pipă, când pot primi în mufă o minge de plastic? , ... de era să-mi intre țigara-n esofag... toată... și aprinsă! O juma' de zi am stat la piscina și a fost de-ajuns. Am preferat...

... Plaja

La... hmm... 350 metri, trecând peste drumul principal - destul de neplăcut, dacă cu copiii și dacă aglomerat - o iei la vale, la pas, fără efort și ajungi la Kalives Beach care nu e chiar o... Bitch. Plaja... e... o plajă... potrivită, nici-prea-lată-de-îngustă pe care, nu-ți poți lăsa supărarea. Nu e ca o lagună, golf sau cu stânci artistic șlefuite de natură, precum Karidi sau Portokali Beach, cu apă azurie superbă și care te îmbie la răsfăț. Beach-ul local se lăfăie în lungime, în mare parte spre brațul Kassandra, cu 2 metri de pietre până la nisipul dorit, începand, evident din mal. Nu are un farmec aparte (vezi foto) ... dar... pentru mine, o plajă PUSTIE, la primele ore ale dimineții și ultimele ore înainte de apus, este plaja cea mai bună! Poate fi și Cabo San Lucas în Mexic, unde azuriul se întâlnește cu nisipul aproape alb de te apucă leșinul de la atâta frumusețe - și... ehmm... un "Brifcor", e 100 (o sută) de dolari -, DACĂ pe plajă se scălămbăie maneliști din ORICE națiune urlând "de-a vacanța" și legându-se cu lanțurile de "h-aur" - tip, talanga vacii - de mal, pentru a intra în apă ca siguranță, împotriva înecului. Degeaba. Mie... "îmi moare la intrare". Mă rog... chestie de gust...

Pachetul de 2 buc. șezlong + umbrelă, 2 oiro consumație la barul care adminstrează plaja proprie. Arici, melci, meduze gestante, crocodili, elefanți, iarbă de mare, iarbă de "apartament", plasticuri... lipsă! Deci, nu sunt astfel de probleme. Marea la Kalives Beach este o plăcere ca toată marea elenă. Grecia, la capitolul bălăceala-n mare și marea-n sine, bate tot pe partea de Europă, ce conține maluri ce "cad", în mare... părerea mea!

... si, opțional, dacă se vrea a citi...

Entretaiment

La 3 stele, mai rar să-ți danseze pe nas vreo trei cadâne, sau mexicani-greci care să-ți cânte "Pupa-te-aș pe portofel, boierule!". Asta nu înseamnă că duci lipsă de alte "distracții".

În prima seară, ajunși târziu la destinație, literalmente "ruptus-în-gurus" și cu vlaga lăsată cu 8 ore-n urmă, ne-am apucat să "facem cunoștința" cu, culcușu'. Bref... dezlipim țoalele "dupe" noi și faraoana fiind "frântus-decedatus" se lăbărțeaza pe pat spunând Adio, acelei zile, care se apropia de ora 24. Sigur că, al vostru "pretin", Alex Macedo, se ia și adulmecă din balcon cu o Retsină sub nas, împrejurimile. Nici nu am apucat să ma bucur proptit-n scaun, de noua panoramă din balcon - fiind și ora 23.30 - ca urechile încep să-mi zumzăie din ce în ce mai tare. Chiar lângă balconul meu era un stâlp de iluminat, unul din multele din jur și CHIAR acolo, la "stâlpu' meu" s-au găsit vreo 6 puști sârbi, să joace "Ascunselea-pe-nervii-lu'-Alex". Dacă asta nu vi se pare nimic special... hmm... au intervenit și adulții, în joc... adică doua mămici care... au început și ele să stea pe vine prin tufișuri și una din ele își ținea și fetița de 1 an, în brațe!!!... eh... era interesant de văzut cum o mamă inteligentă aleargă cu o pruncă-n brate... în șlapi... bălăngănindu-i în alergare, de la creieri la toate mațele, bietei fetițe. Zgomotul de stil leapșă, nu s-a oprit decât pe la 1 noaptea după ce subsemnatu', stând de'a bușilea pe balcon și ascuns privirilor a strigat elegant: Shut the fuck up!!!

Am observat că sârbii de la "Ascunselea", erau cu două balcoane mai încolo și până la mine toate balcoanele erau cu sârbi din Niš. Am realizat că noi eram... eh... "balconu' Kosovo".

A 3-a seară, stăteam la un pahar de Ametystos - d'ăla roșu care umflă... nasu' -, regiunea Nemea. În jurul orei 22... în liniște... fără să deranjez pe nimeni, dintr-o dată, văd, cum vecinul sârb trece, pasat peste "balconu'-n linie", scaune... unu... două... șase. Am rămas consternat să văd cum se adună vreo 10 Nišieni și încă două madame în balconul lipit de al meu... adică ei aveau vreo 4 balcoane la dispoziție dar, ACOLO s-au găsit să pună de o șuetă! Nu am spus nimic și am așteptat să văd... ehm... dacă există în lumea lor, cuvântul civilizat.

- Dobrrdan! , zice sârbu' civilizat, ... de parcă eu am venit cu dicționaru' la mine...

- Guută-te-n evening! , zic, știind că erau pe lângă cu engleza.

A fost Ok... un timp... pe urmă de la puțin prea-mai-multă bere... a-nceput unul să cânte Lepa Brena, de of și dor... totul se amplifică și încep toți... "Lepra-la-Brânca", în cor!!! Am zis că dau în beri-beri. M-am dus la Tasos și l-am rugat să intervină civilizat, ceea ce a și făcut și sârbii au fost prompți să... CONTINUE!! S-au gândit că tot suntem mioriticus-minoritarius... și... ca-n Kosovo au aplicat metoda "Ko-s-o-v-o tragem!! "

A 4-a zi, un nene a început să taie iarba cu mașinuța. Lăudabil dar... ehm... moartea-cu-coasa-motorizată a lui de rășpălit iarba mergea cu motorină... la cablu... Adică trăgea de cablu' ălaaaa... și parcă-l vedeam pe Al Pacino în “Scarface”, când ia o mini-bazooka în brațe, zicând: Say, Hello, to my little friend!

La Start scotea un fum... locomotiv care, dacă era și sub balconul tău, la apus vecini te strigau indiferent de naționalitate: Băh, Noxă, vii la o bere??

Ridicolul e prezent oriunde, de ce nu și în Ellada. Pe terasa din dreptul plajei, stau ce stau și la un moment dat lângă șezlongul faraoanei apare un nene. Văd că, "cam" stă țintuit locului. Sigur, nu-mi făceam probleme, faraoana cu "trompeta" care o posedă, știe... ehm... de "mamă, tată și patrie adorată", dar totuși se vedea o insistență, chiar dacă aveam ceva distanță, de imagine, pân'acolo. Mă iau și la pas de promenadă, mă îndrept spre locul faptei. Cu cât ma apropiam, încercam să fiu cât mai serios și pe fața mea să las să se întrevadă, doar semne de întrebare. În-drumul-spre, iau pe nevăzute un napron alb, uitat pesemne, de ospătarița barului și-l îndoi pe braț și cu un meniu în mână, pași către buza mării unde faraoana poza în vraiște la soare. Îmi intru în rol, ca de fiecare dată. Faraoana, văzându-mă, își pune prosopul în cap, lăsându-și pletele negre să-i acopere chipul și cu începutul de zâmbete spre... râs.

- Good morning, Madam! Can I bring you something from our bar? Coffe, Tea... Me?? , zic cu seninătate.

- I'll take... You! , zise ea cu un zâmbet.

- Hey, hey! Who are you? ... and, and, ... How dare you? , zise nenea consternat.

În momentul ăla-l trec sub lupă pe individu'n cauză. Nins, pieptănat de parcă mergea la nuntă, nu la plajă, dar cu pieptul înainte și cu brațele în postura umflată de "mi-s mascul! ", încerca "o mantinelă", la faraoană. Ați văzut, cred, asemenea... figurine pe net. Trec sub numele de, Cocalari. Eh... și ce dacă?

Erau... ehm... doar două probleme de... imagine. Nenea avea 1,59 (unucincizecișinouă metri). Nu este nimic condamnabil, de spus, contra unei înalțimi de 1,59 dar, contează mult comportamentul persoanei în cauză... și "pupăză peste colac", nenea avea și un tricou, tăiat șmecherește până-n buric cu in-print-ul: ← The Man The Legend →. Acum... vă imaginați, pe verticală, unde direcționau săgețile. Mă întrebam dacă, în cazul lui nu se crea o confuzie între Legendă și Bărbat. Dacă Bărbatul avea... ehm... o asemenea dimensiune, ce mai rămânea din... Legendă?!?!

- Good morning to you, Sir! , zic cu mufa nemișcată.

- Hey, Greekie! Bring me some beer!

Am simțit prin accentul irlandez, venind dinspre el, un iz în aer de mai-multe-beri plutind spre mine ca-n filmele de, desene "animale".

- "Greekie"? Get up on your feet 'cos I can't hear you very well! , zic, știind cu certitudine că omu' confundă marfa cu ambalaju'.

Se uită la mine cu privire de "Da-ți-aș-palme-cu-excavatoru'", realizând touche-ul, vis-a-vis de... micimea Măriei Sale.

- But... but, I am on my feet, you uneducated greek!!!

- Sir! If i'm driving a taxi it doesn't mean that I'm a taxi driver... if you know what I mean... We have a special offer today, Sir! Cocktails for 9.99 euros, spun cu, convingerea unui ospătar școlit.

- Oh, yeah? What do you have on the menu? , zise el plictisit de parcă era Onassis și eu șoferu' de pe titi-caru' lui.

- For you, Sir, we have... mmmm... Sex On... Other Beach, Sex With A Male Bitch, also we have I'm a Father Mucker, I'm ArTuDitu' and...

- Ho... ho... how dare you? , spuse el total dat peste cap... mă rog, care... cap, nu știu!

-... and, continui eu, the cocktail for You today, free of charge is GET LOST! apăsând semnificativ pe ultimele cuvinte.

Face cinci pași înapoi, roșu la față. Faraoana se apropie de el ca de unu' de la casa de nebuni spunându-i liniștit, ca să nu faca atac de inimă...

- Ok, ok, uou, uou, uouu! Easy now, easy now. Stay calm! He, arătând spre mine, is just a clown but at the same time is my husband!

Am simțit cum se... topește tricoul pe el și împleticindu-se printre pietrele din nisip, o ia la sănătoasa.

Într-o zi, a încercat o altă mantinelă la o doamnă de statura și osatura, respectatei noastre aruncătoare de disc, Nicoleta Grasu. Acuma... eh... cine își asumă riscul să se dea la o doamnă de... ehm... asemenea prestanță? Este cum aș încerca eu să-i dau o palmă lu' The Hulk. Atâta l-a zgâlțâit de braț, împingându-l-trăgându-l că nu se mai știa care-i The Man și care-i The Legend. Eh... unii nu învața niciodată.

Concluzie

După Kos, Creta, Rhodos, Santorini și Athena în tinerețe, iată că veni și rândul unui raid halkidikian. Nu m-am dus pentru excursii, peșteri, nurii Athenei sau mușchiu' lui Poseidon. Am vrut să retrăiesc rusticul acestei țări și să "scap" de civilizație. De aceea plimbările au fost în majoritate, în cătunele elene ca, Polygros, Agios Mamas și altele. "De văzut-ul", este obligatoriu, părerea mea. NU dau lecții dar, țara asta are așa multe de oferit, ca imagine, încât este trist dacă nu poți parcurge niște kilometri, pentru a întelege ce comoară de zona terestră "le-a căzut" grecilor în poală, creată... de cineva, cu magie din... Universum.

La resortul din Kalives, m-am împrietenit cu patronul numai spre sfârsit, tocmai pentru a nu-mi deteriora părerea obiectivă despre acest loc. Subliminal poți intra pe un calificativ care poate fi distorsionat puțin "înspre bine", dacă începi să te bați pe burtă cu gazdele... mă rog, ... iarași, părerea mea. Foarte multe păreri/review-uri, pe alte site-uri, folosesc cuvântul: Liniște. Niciodată la un mini-resort ca acesta, cu piscină în mijloc, care pleznește fonic în toți pereții complexului în formă de U, nu va exista chestia, numită liniște. Evident asta ține și de gradul de civilizație a națiilor din "burta" resortului... deh... cam... inexistent. Sârbii strigau către cei din piscină și normal, ăia țipau înapoi, ca răspuns. Români care strigau din balcon "Unde mi-ai pus cheia de la mașină"... eh din astea... dialoguri la distanță, ca s-auzim cu "tonții". În mijlocul zilei, cam zgomotos și dacă vroiai odihnă, trebuia să închizi total balconul, ceea ce te obliga să folosești AC-ul. Fără mașina ești mortua est și plictiseala, oricât de entuziasmat ai fi în d'ale vacanței, te va cuprinde. Cătunul Kalives te poate duce la dileală, dacă ești obișnuit cu promenade pe faleză, corso-uri de stațiune și străzi cu brizbrizuri, șlapi, totu'-la-un-euro sau muțunache și delfini de plastic.

Resortul are 8 ani deja dar, se încearcă pe cât posibil "să" mențină o anume calitate. Perechea ce deține resortul - Tasos-Fotino -, au un apartament în complex, - era situat chiar deasupra camerei mele - și sunt tot timpul în preajmă. Încearcă să mulțumească turistul chiar dacă, lucrurile nu merg chiar șnur... eh... de parcă ar merge undeva ca uns. Formula demi-pensiune este destul pentru doi adulți fără copii. Mâncarea nu strălucește dar, nici nu-și bate joc de tine și pentru un trei stelar, încearcă să depașească standardele, atât cât se poate.

Dacă vreți un loc de plecare spre brațele halkidiene și nu confundați portocalele cu lămâile - 3 cu 4, 5 stele -, ... dacă acceptați ideea că plaja e o plajă obișnuită și nu vă deranjează să treceți peste un drum destul de aglomerat, în full-season, ... dacă nu vă deranjează balcoane stil "nici-măcar-pârleaz" și evident de aici și lipsa de intimitate... dacă vreți strict să vă relaxați și să brram-brram prin ruralul halkidikian, atunci Kalives Resort, poate fi opțiunea. Eu, având și sânge elen, sigur că există doza - de-tras-pe-nas - de subiectivism care tinde spre orbire, dar nu voi da niciodată Grecia pe o altă țară cu maluri nisipoase. Înjurați-mă dar, întodeauna mă voi simți bine în Ellada, cu toate neajunsurile care ți-le poate aduce sau nu, orice cazare din spațiul elen. Pentru mine, metaforico-sufletesc, "Punctul" Grecia va fi întodeauna sinonim cu Punctul G.

Pe... oricând!

---

VIZUALIZĂRI: 6760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI