Katakalon & Olympia - Plimbare in gradina zeilor...

TIPĂREȘTE

Ziua 6 – Luni 30 Iulie 2012 - Katakolon – 08:00 – 13:00

Introductzione

Mi-am cam iesit din mana, cu povestile astea despre croaziera (vezi impresii), dar ma gandesc ca informatii despre unele porturi si despre ce se poate face pe acolo, pot interesa pe cei care vor ajunge in aceleasi locuri (stiu ca mie unul mi-au sarit capacele incercand sa gasesc cat mai multe detalii). D’aia, am sa va mai plictisesc cu inca un review, de data asta despre Grecia.

Prima data-n Grecia.

Mi-e si frica sa ma apuc sa vorbesc despre Grecia, deoarece stiu ca sunt multi iubitori de Grecia pe AFA, si trebuie sa ma port cu manusi si mare atentie (probabil in acelasi fel in care ar trebui sa ma port cand as incerca sa flirtez cu iubita sau amanta altuia) :) Sper sa nu fiu prea mitocan.

Incerc sa-mi amintesc care a fost primul meu contact cu Grecia. La un contact constient, ma refer, deoarece Romania a fost influentata foarte mult de cultura greaca (si aici ma gandesc in special la obiceiurile religioase pe care le-am adoptat de la ei) – iar obiceiuri si traditii care sunt in esenta grecesti, eu le-am vazut intai si-n primul rand ca fiind ale noastre. Stiu ca a fost un mic soc, cand mi-am dat seama cat de mult am preluat, adaptat (si continuat) de la ei.

Primul meu contact constient cu Grecia - a fost cu scrisorile unui grec, coleg de facultate al mamei si care stia romaneste. Am uitat cum il chema, ceva cu T..., tata pe de alta parte avea o frantuzoaica... ceva cu M... (un nume frumos). Ce imi amintesc din scrisorile grecului si filiera elena, era culoarea cernelei pe care o folosea (o culoare pe care nu am vazut-o nicaieri altundeva) si atentia pentru caligrafie. Niciodata nu m-a interesat continutul (cred ca nici macar nu stiam sa citesc), dar din punct de vedere estetic, pe langa faptul ca veneau de departe dintr-un loc plin de mister, acele scrisori erau o minunatie. De aici, una calitate timpurie atribuita grecilor de catre mucos subsemnatul – “dragostea de frumos”. Lucruri frumoase, venite de departe.

Cand am mai crescut, au urmat cateva filme cu Anthony Quinn. Pentru mine (si probabil pentru multi) el era Grecul. Nu mica mi-a fost mirarea, cand i-am citit recent biografia si am aflat ca e de fapt mexican-american, cu stramosi azteci si irlandezi :) Pe langa filmul Zorba, un film de-al lui Anthony Quinn care mi-a placut foarte mult a fost “A Dream of Kings” - 1969. L-am vazut cu multi ani in urma si inca il am in memorie. Din Zorba, am aflat despre “dragostea pentru viata” a grecilor, dar si despre “za ways of any small village”.

Dragostea asta pentru viata, provoaca un fel de sentiment de vinovatie comunitara, care trebuie reprimat cu fanatism.

Filozofeala asta de doi lei, m-a adus la Platon, si Legendele Olimpului. Ca sa vezi!

Platon cu ale lui teorii despre dragoste (mai putin mentionat fiind faptul ca e vorba de dragoste pederasta) – care probabil ca au dat nastere si unor stereotipuri recente de genul: “My ass is itching, is there a Greek around? ”. :))

Iar Legendele Olimpului (de ce oare o considera o carte pentru copii?), un fel de Biblie alternativa, plina de aventuri, crime, gelozii, relatii ierarhice, si alte povesti care te arunca destul de departe de Capra cu trei iezi si Pupaza din tei.

In concluzie si pe scurt, parerea care mi-a fost construita despre acest popor, e a unui popor iubitor de viata si de frumos, care se simte vinovat de “libertatile” si “bucuriile” clasice, de care in adancul sufletului, nu a reusit inca sa se descotoroseasca.

Langa toate astea, sa adaugam frumusetile naturale, vanatoarea de plaje salbatice si linistea (aparenta) a vietii de la tara si avem imaginea completa.

Gata! Stiu! Am aberat destul :) Sa trecem la lucruri mai serioase.

Katakalon

E un mic sat, cu un port destul de mare. Cred ca e mai mare portul, decat satul. :) E un sat format dintr-o singura strada principala cu vreo 600+ de locuitori. Daca nu vreti sa mergeti pana-n Olympia, e bun pentru leneveala. Ma gandesc ca se gaseste si o plaja prin apropiere. Foarte multi pasageri au plecat pe jos, cu prosoape de la vapor la ei... la o baie-n mare.

Pentru a ajunge la Olympia, am folosit firma Katakolon Express. Trebuie facuta rezervare din timp, de pe pagina lor si nu trebuie platit nimic inainte.

Folositi formularul de pe siteul lor, dar asteptati sa primiti confirmarea, prin email. Daca nu ati primit confirmarea, mai scrieti-le odata, deoarece siteul da uneori rateuri. O calatorie dus-intors pana la Olympia, costa 20 de euro de persoana, si vor astepta si pleca, in functie de vasul de croaziera.

Autoritatile portuare, le cer sa aiba o lista cu numele turistilor pe care-i iau. Si-i lasa sa mearga cu autocarul pana langa vas. Sunt doua dockuri la Katakolon, iar pe siteul lor va explica unde gasiti autocarul, in functie la care dock va acosta vaporul. Nimic complicat. Nu-i puteti rata.

In mod normal nu au voie sa ia altii pasageri, decat cei pe care-i au in lista. De acee e important sa aveti rezervare.

Am ajuns destul de repede si din nou am iesit printre primii. Cred ca pe la 8 fara 10 eram langa autobuz. La autobuz, patronii (cred ca erau patronii), un el si o ea– sot, sotie si un sofer. Ea sigur grecoaica (Maria parca o chema) el cred ca era strain. E posibil, sa fi fost si grec trait prin afara, deoarece vorbea foarte bine engleza – accent american.

In mod normal, nu ar fi trebuit sa astepte prea mult - dupa cum si isi fac reclama pe site. Am luat loc pe o banca, pana vin si ceilalti de pe lista. Ailalti au ajuns destul de greu – iar barbatul, tot ii zicea Mariei sa plecam, sa nu mai asteptam. Ea, statea cu tablia aia de la Katakolon Express si nu vroia sa plece. Nu ne stransesem foarte multi!

Pana la urma a aparut si grupul pe care-l aveau in lista si-l asteptau. De aceea nu-mi place-n grup – trebuie sa stai sa astepti dupa fiecare. Cat timp asteptam, au mai venit cativa si au intrebat daca pot urca, dar au fost refuzati, deoarece nu aveau rezervare. Pana la urma, Maria a luat si cativa fara rezervare... dar i-am simtit ca aveau putina frica. Nu i-a controlat insa nimeni si nu au fost probleme.

Ceva s-a sictirit cu al ei sotior, dar l-a tinut din scurt si nu l-a lasat sa faca ce vrea el. El probabil tinea mai tare la reputatia firmei, ea mai tare la lovele :)) Mai incolo s-au impacat. Eu cu a mea “jumatate”, urmaream meciul lor inabusit, de la categoria seniori. Tot sotioara a fost cea care a observat ca au verighete si a banuit ca-s sot, sotie... de aia merg pe mana ei.

Pe la 8:30 am plecat inspre Olympia, care se afla la o distanta de 37 de km (cred) de Katakalon. Cei de la Katakolon Express, garanteaza, ca te aduc la vapor inapoi la timp. Iti spun orele, cand sa te prezinti pentru intoarcere. Deoarece au intarziat putin dimineata, au lasat durata de vizita putin mai lunga.

Barbatul a inceput sa vorbeasca la microfon si sa prezinte fel de fel de informatii, iar Maria a fost de a adunat banii si ne-a dat niste actibilduri, ca sa ne recunoasca la intoarcere.

El a fost foarte bun ca ghid. Ne-a spus printre altele ca sunt multe cuvinte grecesti, pe care le folosim – fara macar sa stim. De exemplu “Microscopic” – cum e si orasul Katakolon, din care am iesit foarte repede.

Ce-mi mai aduc aminte din ce a zis:

-Grecia isi iubeste turistii, au facut o politie pentru turisti – un fel de “politie turistica”, careia turistii i se pot adresa in caz ca au plangeri

-au visat sa aiba cea mai puternica flota din lume, de aceea nu-i taxeaza pe detinatorii de vapoare, vase... etc.

-zona Katakolon, e o zona in general agricola. Am trecut si pe langa cateva camioane incarcate cu rosii – care cica vor fi in ziua urmatoare pe tarabele din Atena.

-la un semafor, erau “gypsies” la cersit. O femeie si niste copii. A subliniat destul de apasat ca sunt “Greek Gypsies” si nu sunt veniti din alta parte. In perioada culesului, culeg, portocale, masline etc. Barbatii in general beau si trimit femeile si copii la cersit, in off season. Aici, toti cei din autocar sarisera la fotografiat... majoritatea erau americani (banuiesc datorita si faptului ca Rick Steves ii recomanda pe astia de la Katakalon Express in una din cartile sale) si li se paruse tare interesant ca vad Gypsies.

-a mai dat unele date istorice despre Olympia, ce temple sunt, stadionul, cum se adunau grecii odata la 4 ani pentru jocurile olimpice... etc.

-i-a mai amintit si pe “gardienii”, care stau prin siteul arheologic si care folosesc niste fluiere cand ii vad pe turisti catarandu-se pe pietre.

-ne-a aratat si sistemul de irigatii – niste tunuri de apa, pe niste turnuri de fier.

-cam atat imi amintesc. In scurt timp, am ajuns si la Olympia.

Olympia

Un alt oras foarte mic.

Aici sunt trei lucruri importante:

1. Siteul arhelogic

2. Muzeul arhelogic, aflat in apropiere

3. Shopping prin Olympia – au o strada principala cu diferite magazine si taverne.

Din parcarea unde vin autocarele in cateva minute se ajunge la Siteul Arhelogic. Cateva cuvinte despre Siteul Arheologic, luate de la Wikipedia:

“Olympia, un oraș în Grecia antică, în Elis, este cunoscută ca loc de desfășurare a Jocurilor Olimpice în perioada clasică, comparabile în importanță cu Jocurile Pitiene ținute la Delphi. Ambele jocuri se desfășurau în fiecare olimpiadă (la fiecare patru ani), Jocurile Olimpice datând din cel mai târziu 776 î. C... La sfârșitul secolului IV, împăratul Teodosie le-a abolit.

Situl arheologic Olympia a fost înscris în anul 1989 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. ”

Siteul Arheologic

Statuia lui Zeus din Olimp – una dintre cele 7 Minuni ale lumii antice – capodopera lui Phidias - era facuta din lemn, si acoperita cu placi de fildes si aur. Foarte putine urme ale acestei statui au mai ramas.

Primul lucru pe care-l veti observa in siteul arheologic (mai ales daca vizitati in cursul lunilor de vara) este galagia! Cei care nu locuiesc in zone cu clime mediteraneene nu sunt obisnuiti cu o astfel de galagie. E vorba de cantecele insectei Cicada. Ele stau prin copaci... si fac o harmalaie de nedescris. Deoarece sunt destui de multi copaci prin siteul arheologic, concertul este destul de strident.

Siteul arheologic este destul de intins si este inchinat lui Zeus. Era un pamant sacru, iar aici se adunau grecii la fiecare 4 ani, pentru a concura in intreceri sportive. Doar barbatii aveau voie sa intre si toti concurau dezbracati.

In siteul arheologic – care este destul de intins, veti gasi multe ruine. Templul lui Zeus, in care era statuia lui Zeus, era cea mai impozanta cladire, era in centru, si erau mai multe cladiri auxiliare imprejur.

Mi s-a parut interesant acest concept, de a veni in casa zeilor, de a uita de toate animozitatile de peste ani, si de a concura in mod fairplay. Si astazi, flacara jocurilor olimpice este aprinsa in acest loc.

Am vizitat majoritatea cladirilor, dar majoritatea sunt doar ruine. Stadionul, era in mijlocul a doua dealuri, care puteau primi in jur de 50 000 de spectatori. E frumoasa plimbarea si sentimentul de a te plimba prin locuri sacre, dar siteul arheologic, nu are in prezent ceva cu care sa te dea pe spate. Trebuie sa-ti folosesti imaginatia pentru a reconstrui vechea casa a zeilor.

Mult mai interesant mi s-a parut muzeul... care e foarte bine pus la punct si care nu cred ca trebuie ratat.

Am cumparat bilet combo – Sit Arhelogic + Muzeu, care a costat 9 euro. Doar intrarea la Muzeu, sau Sit Arheologic e de 6 euro, fiecare.

Casa de bilete, o gasiti dupa ce treceti podul. Nu o puteti rata.

Muzeul Arheologic

Detine in special statui si obiecte gasite in Olympia.

In special doua statui, sunt atractiile principale, fiecare cu camera ei:

1. Statuia lui Nike din Paionios – din sec. 5 i. hr., dedicata lui Zeus, de catre Naupaktieni dupa victoria lor aspura Messienilor – o prezinta pe zeita Victorie, Nike, zburand.

2. Statuia lui Hermes, cu Dionis in brate. Facuta in sec 4. i. hr., de Praxiteles din marmura de Parian.

Asta mi s-a parut si mie, cea mai frumoasa, datorita mai ales si calitatii marmurei. In siteul arheologic, majoritatea coloanelor, sunt facute din piatra obisnuita. Lipsesc coloanele de marmura si opulenta care am gasi-o la Constantinopole sau Roma.

Un alt lucru foarte interesant mi s-au parut lucraturile in metal. Foarte multe coifuri, armuri, scuturi etc. Pana acum nu am mai vazut o colectie de metale asa de bine pusa la punct. Unul dintre cele mai importante exponate din aceasta colectie este Coiful lui Miltiades – generalul care i-a invins pe persi la Marathon.

In cea mai mare camera a muzeului, sunt adapostite si grupurile statuare care ornau fatadele Templului lui Zeus. Sunt similare cu "Elgin Marbles" de la British Museum, dar din nou, calitatea marmurei, mi s-a parut inferioara celei de la British.

Mai multe informatii gasiti si pe pagina muzeului unde puteti viziona si un ebook, foarte bun despre muzeu, cu multe poze si informatii.

Muzeul nu este foarte mare si nu va ia foarte multe sa-l vizitati.

Fotografiera fara flash este permisa. Un lucru interesant privind fotografiere, la Statuia lui Hermes, poti face poza doar statuii, nu ai voie sa te pozezi cu statuia. E prima data cand intr-un muzeu intalnesc o astfel de regula :)

Shopping in Olympia

Dupa ce am terminat si cu muzeul, ne-am plimbat si prin orasul Olympia... la cumparaturi. Foarte multe magazine cu suveniruri cu chinezisme grecesti. Destul de interesante magazinele.

Au peste tot preturile afisate, dar se targuiesc mai abitir decat turcii. Nu ma asteptam. Deci daca sunteti acolo, targuiti-va, chiar daca au pretul afisat.

Drept amintire mi-am cumparat un coif... desi a fost destul de greu de carat :)

Impresia mea despre shoppingul la greci: Targuiti-va, targuiti-va, targuiti-va! :))

Intoarcerea la vapor a decurs fara alte peripetii. In curtea unui grec, erau doi palicarii... la o bere, care cand m-au vazut ca-i fotografiez, m-au chemat si pe mine...

Mi-ar fi placut sa nu-i dezamagesc... dar cred ca ramane pe alta data.

Am sa mai aburesc prin poze...

Ma duc sa bag un sirtaki. Yia sas!!

---

VIZUALIZĂRI: 7868 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI