Muntele Olimp - Cascada și cada lui Zeus

TIPĂREȘTE

Gasindu- ne pe aproape și plictisiți deja de mers la plaja, am citit si recitit o seara intreaga postarile membrilor AFA legate de muntele Olimp, încercând sa îmi fac o idee despre ce putem noi aborda în zona respectiva așa nepregătiți de munte cum eram. Am hotărât astfel ca doar la Cascada lui Zeus putem ajunge și a doua zi am "descalecat" în Litochoro înarmați cu o sticla de apa și aparatul foto. Nimic mai mult pentru ca era vorba de o plimbarica nevinovata de un ceas, jumătate prin oraș, jumătate pe o cărare betonată de la marginea lui...

Mulțumesc celor ce au povestit excursiile lor. La rândul meu, vreau sa aduc câteva precizări, care sper sa fie de folos mai departe, căci deși ne-am informat si stiam unde avem de mers si ce avem de vazut, am reusit totusi sa gresim traseul și sa urcam aiurea 2 ceasuri fără echipament - eu eram în fusta, dacă va puteți imagina, ca mie nu îmi vine nici acum a crede - fără apa suficienta și pe o ploaie măruntă care apărea si disparea după cum avea chef.

Ne-am plimbat asadar prin oras un pic după care am luat- o ușurel la deal în pas de voie pe strada Enipeas (botezata după Canionul spre care ne indreptam), apoi la dreapta pe strada Myloi parcă și ne-am trezit la poarta parcului național Olimp.

Am mers mai departe fără griji, căci drumul era așa cum citisem și anume o poteca betonată, cu coșuri pentru gunoi pe stânga și balustrada pe dreapta. La un moment dat drumul s- a desfăcut în doua poteci, ambele cu balustrada, doar ca cea din stânga nu mai era betonată și o lua în sus pe munte, părăsind firul apei. În vârful unui stâlp de metal poziționat la intersecție era indicator cu "E4", despre care citisem eu ca este traseul spre vârf, trecând și prin canion. Pe poteca betonată se vedea la câțiva metri in fata un fel de gard din plasa de sarma și un semn de circulație triunghiular cu chenar rosu, ce parea sa interzica accesul. Daca ne-am fi apropiat am fi vazut ca gardul din plasa proteja ceva si nu avea nici o treaba cu poteca, iar indicatorul semnaliza doar căderea pietrelor. Dar întâmplarea a făcut sa ne ajungă din urma alti doi turiști și dupa salutul de rigoare sa intram în vorba cu ei. Am aflat asadar ca și ei caută Cascada și ca drumul din dreapta nu e cel bun pentru ca se înfundă imediat - îl încercasera ei deja cu un an în urma. Și cum spusele lor păreau a fi susținute de gardul și indicatorul pe care le zărisem, ne- am gândit ca probabil a avut loc o surparea ceva și drumul betonat nu mai e practicabil.

Ne-am luat asadar după ei pe cărarea din stânga, cărare ce parea sa facă o bucla și sa ajungă iar în cea betonată, după ce va fi ocolit obstacolul... Mda, asta înseamnă sa ai imaginație bogata... Am urcat și am tot urcat căutând din ochi tot mereu spre dreapta locul unde drumul avea sa coboare către Cascada, dar nu se zarea nimic și cărarea urca la nesfârșit, ba mai lejer, prin pădure, ba mai abrupt, printre stânci. Trecuse mai bine de o ora, ar fi trebuit sa ajungem, apa din sticla se termina, ploaia cernea mărunt. Am început sa bănuim ca nu suntem pe drumul cel bun, însă soțul oscila, dacă totuși suntem aproape de Cascada și abandonam tocmai acum, la final? Așa ca am urcat în continuare încă vreo ora. Am ajuns la un punct de belvedere și eu m- am oprit, îmi era clar ca nu e drumul cel bun și ca o luasem spre Prionia, iar traseul era, după cum citisem pe aici, de 5-6 ore, deci în nici un caz ceea ce căutăm noi. Soțul s- a convins și el după puțin timp, când a ajuns pe coama muntelui și a putut admira peisajul din cealaltă parte a versantului, fără vreo urma de Cascada, desigur... Am pornit înapoi, obosiți, uzi și mai ales dezamăgiți. La un moment dat, dupa ce am coborat o bucata bună, am ieșit intr-o zona cu vizibilitate bună și tot uitandu- ne spre hăul de la picioarele noastre am zărit pe cursul apei o pata verde înconjurată de stânci... ochi de apa ce nu putea fi altceva decât cada lui Zeus. Cascada nu se vedea, dar tot pe acolo trebuia sa fie și ea.

Am ajuns în scurt timp la locul unde se despărțeau potecile și am pornit pe cea betonată și neteda. În zece minute am găsit și cada și Cascada... doar Zeus lipsea, probabil nu era ora lui de baie... Am făcut câteva poze și chiar când ne pregăteam de plecare a apărut un tip care s-a dezbrăcat rapid și s-a aruncat în apa!! Nu, nu era Zeus, era un rus a carui nevasta, rămasă sus, incerca să îi facă fotografii, dar nu mai avea baterie la aparatul foto. A venit la noi disperata, sa o ajutam. Acumulatorii erau diferiți, nu i-am putut schimba intre noi, dar cardurile erau la fel, așa ca l-am pus pe al lor in aparatul nostru și i-am rezolvat. La final, doamna mi -a spus "dasvidania"... ciudat, din câte știu eu, "multumesc" în rusește se zice "spasiva" :)

Închei cu pozele rusului balacindu-se în Cada lui Zeus și cu speranța că pățania noastră îi va scuti pe alții de ceva similar în viitor.

Vacante frumoase!

Scuze pentru eventualele greșeli, scriu pe o tableta cu care încă nu m-am împrietenit. Eu scriu una și ea își permite sa modifice pur și simplu după cum o taie capul...

---

VIZUALIZĂRI: 19675 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI