Croaziera in insulele Egina, Poros si Hydra

TIPĂREȘTE

Una din excursiile optionale ale circuitului in Grecia (pentru care am achitat 80 euro de persoana cu pranz inclus), a fost o croaziera in trei dintre insulele Golfului Saronic: Egina, Poros si Hydra.

In jurul orei 8.00, autocarul ne-a preluat de la hotel si ne-a dus in portul Pireu pentru imbarcarea pe vasul de croaziera Georgis. Ambarcatiunea era mare, eleganta, cu trei niveluri, cu baruri si restaurant. Pe punte se putea face plaja existand dotari in acest sens, dar, in acea dimineata cu cerul inchis, noi am fost preocupati mai mult ca ploaia sa nu ne strice plimbarile din insule.

La urcarea pe vas am fost intampinati cu urari de bun venit de o echipa de ghizi patronata de o venerabila doamna - Mary - de 80 de ani. Prin tinuta si atitudine, prin exuberanta cu care prezenta in mai multe limbi vasul, echipajul, traseul si in general tot programul zilei, Mary nu-si trada varsta. Era ajutata de o alta Mary, cu mult mai tanara si de Veronica.

Pe vas mai erau cateva grupuri de turisti (japonezi, nemti, englezi), autocarele aducand rand pe rand amatorii de croaziera.

Dupa aprox. o ora de la ridicarea ancorei, ajungem in Egina, cea mai mare dintre insulele ce aveau sa fie vizitate, aflata in Golful Saronic, la 17 mile (27 km) distanta de Atena. Are forma unui triunghi de aprox. 15 km de la est la vest si 10 km de la nord la sud si o suprafata de 87 km².

Latura de nord si vest este o campie fertila, dar stancoasa, cu multe culturi de cereale, bumbac, vita de vie, migdale, masline si smochine. Cea mai reprezentativa cultura in Egina este insa fisticul, de aceea este denumita si insula fisticului. Comparativ cu restul, sudul este muntos si nefertil.

In Egina urma sa debarcam pentru popas si vizita de 2 ore. Alte autocare asteptau turistii care achizitionasera pe vas o mica excursie la Templul de la Afeia si la Biserica Sf. Nectarios. Cerul se innegurase si mai mult, iar stropii ploii care tocmai se pornise nu indemnau de loc la plimbare, cu toate acestea amatori existau. Am fost singura persoana din grupul de romani care a infruntat picaturile din cer si o companie total straina mie. Grupurile se constituiau pe principiul limbii de circulatie internationala mai bine inteleasa, asa incat am ajuns intr-un autocar cu tot felul de natii. Langa mine a venit o nemtoaica – Magy – cu care am reusit sa ma inteleg in engleza amestecata cu franceza, dominate de gestica veche. Magy si-a manifestat dorinta de a avea cateva monede romanesti pentru colectia fiului ei de 14 ani. Bineinteles ca mi-am scuturat portofelul de tot maruntisul, oricum balast in bagajul meu de Grecia.

La Templul de la Afeia, in cele 20 de minute alocate vizitei, am facut poze printre ruinele spalate de ploaie, iar la Biserica Sf. Nectarios, pret de 15 minute, am vizitat lacasul si m-am inchinat la moastele Sf. Nectarios.

Afland ca am fost singura la moastele Sf. Nectarios, ghida noastra romanca mi-a oferit spre consultare si am citit in autocar, in zilele urmatoare, “Sfantul Nectarie – Taumaturgul”.

Cand am ajuns la Poros, ploaia incetase, asa incat cele 30 de minute alocate destinderii si plimbarii au fost foarte placute.

Poros este o mica insula in sudul Golfului Saronic, la o distanta de aprox. 58 km (31 mile marine) sud de Pireu, are putin peste 4000 de locuitori si este acoperita de o vegetatie bogata, cu pini vechi, predominand formele de deal si de munte.

Am ramas in zona portului, pe faleza, unde sunt terase, cafenele si magazine de souveniruri. Am cumparat de acolo si inca il mai am, un fis subtirel, cu gluga si necaptusit, foarte potrivit pentru vant si ploaie. Oare ploita de dimineata sa ma fi inspirat?

La Hydra popasul a fost de o ora. Pe aceasta insula care-si trage numele din antichitate, de la sarpele cu multe capete din mitologia greaca (Hydra = sarpe de apa), nu exista masini. Strazile sunt inguste, in panta, iar casele inghesuite sunt capitonate cu multe flori si plante specifice. Deplasarea celor care au obosit mergand pe propriile picioare se face cu taxiul de Hydra, adica magarul sau calul.

La intoarcerea pe vapor, ne astepta pranzul. Salata de varza alba si rosie, cu morcov, ceapa si capere, sos de masline si muschi de porc cu piure urmate de o prajitura cu crema si frisca, apoi portocale glazurate, au constituit pranzul acelei zile. Bauturile se comandau si se plateau, nefiind incluse in pret.

Dupa masa, pana la ora 19.30 cand am debarcat in Pireu, turistilor de pe vasul de croaziera Giorgis li s-a oferit program de divertisment. Muzica (vocal, clape si buzuki – instrument traditional grecesc), dansurile traditionale cu Dmitri si Veronica, au animat intreaga atmosfera.

Pastrez o amintire vie acelei zile care, desi nu a debutat sub cele mai bune auspicii, m-a purtat prin multe locuri aratandu-mi importante vestigii istorice si religioase, o farama din viata pe insule, fisticul la el acasa, costumul popular, dansul si muzica original grecesti.

Mai trebuie sa indemn pe cineva sa nu rateze aceasta oportunitate daca se afla la Atena? Eu cred ca nu!

---

VIZUALIZĂRI: 6015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI