Corfu - Dragoste la prima vedere

TIPĂREȘTE

Am sa incep prin a spune ca desi am facut 24 de ore pe drum pana cand am ajuns la hotel, nu regret nici o secunda.

Pur si simplu acel drum este minunat, am mers cu autocarul, eu fiind o mare fana a vacantelor cu autocarul.

Intr-adevar de ce sa mint, este incomod, daca mai mergi si cu un autocar mai vechi este si mai problematic, dar in final, toate neplacerile se sterg odata cu minunatia de insula ce ni se iveste in zare.

Inainte de a pleca, toata iarna aproape am tot citit de AFA impresii de calatorie, mi-am facut un dosar intreg scos la imprimanta si l-am luat cu mine in calatorie.

Pe mine m-a impresionat foarte mult autostrada Egnatia Odos, este o capodopera, o minunatie, peisajele de-a lungul drumului sunt parca desprinse din basme, totul a fost extraordinar, nu mai stiam pe care parte a drumului sa privim, imi pare foarte rau acum ca nu am filmat si nu am pozat macar o bucatica din acel drum…... alta data cu siguranta o voi face.

Drumul cu ferry a trecut foarte repede, am savurat un frapee privind Marea Ionica pe care o vedeam pentru prima oara. Eram atat de fericita, nu pot exprima in cuvinte ceea ce simteam, mi-am dorit foarte foarte mult sa ajung in Corfu, a fost visul meu implinit.

Am avut cazare in statiunea Ipssos, aceasta se afla la 14 km departare de Kerkira, locul unde am mers aproape in fiecare zi cu Green Bus, ieftin, confortabil, aer conditionat, soferi buni.

Pentru ca am mai scris despre Ipssos, nu mai intru acum in alte detalii caci nu vreau sa ma repet.

Am sa spun in acest articol ce mi-a placut atat de mult la aceasta insula.

In primul rand pot sa spun ca la orice pas am intalnit oameni zambareti, ma refer la localnici, ni s-a intamplat de multe ori sa fim salutati pe strada Kalimera, fara sa ne cunoastem, mie una mi-a placut foarte mult acest aspect. Pentru ca nu eram prima oara in Grecia, pot sa spun chiar ca mi-a fost foarte dor de aceasta tara si de atmosfera ei pe care nu am intalnit-o in alte locuri.

Apoi mi-a mai placut faptul ca in orice magazinel intrai erai intampinat frumos cu un zambet si toata lumea era parca la picioarele tale, chiar daca nu cumparai nimic din acel loc, parca iti era si jena sa nu intri si sa vezi ce are respectivul magazin, ca sa nu se supere proprietarul. Cel putin asta am gandit eu la momentul respectiv.

Kerkira este un oras de vis, vazusem poze pe site inainte de vacanta, dar realitatea este coplesitoare. Desi era o caldura infernala, pentru ca eram in luna iulie, parca nu ne puteam opri din mers, eram insetati sa descoperim cat mai multe din acest frumos oras.

Minunatele stradute rustice, pline cu tavernute si cu magazinele de toate felurile, vegetatia aceea, flori colorate la orice pas, leandri si bungavilea (nu stiu daca am scris corect, scuze), palmierii semeti si chiparosii, doamne ce frumuseti mi se ofereau privirii, este ceva spectaculos. Nu degeaba i se spune insula verde, intr-adevar isi merita pe deplin numele.

Pentru ca vreau sa scriu mai multe articole am sa punctez mai pe scurt unele aspecte.

Spun din start ca am hotarat de comun acord cu sotul sa nu ne inscriem la excursiile optionale propuse de agentia cu care am calatorit, asta deoarece am considerat ca ar fi mai bine sa exploram insula de unii singuri fara sa avem un program stabilit si fara sa depindem de nimeni si bine am facut.

Am stat si la plaja dar am si vizitat. Nu am inchiriat masina deoarece transportul in comun este bine pus la punct si pentru ca sotul in tot timpul anului merge zilnic cu masina, a vrut sa ia o pauza.

Aveam programul de la Green Bus care se respecta intocmai asa ca nu au fost deloc probleme cu transportul.

Si pentru ca am citit atat de multe pareri aici despre Kanoni, primul meu gand a fost sa ajung neaparat si acolo. Zis si facut. Am intrebat in prealabil la receptia hotelului cum se ajunge la Kanoni, acolo erau niste persoane extrem de amabile, ne-au scos la imprimanta programul autobuzelor pe diverse destinatii ori de cate ori am avut nevoie.

Ca sa ajungi la Kanoni, asta daca nu esti cu masina personala sau inchiriata, exista autobuz special ce pleaca din Kerkira, face cam 20 de minute cred, merge foarte repede, aer conditionata, fara probleme.

Odata ajunsi acolo, ce sa spun… acel loc m-a fascinat din prima clipa, o priveliste mirifica, avioanele ce aterizeaza si decoleaza mai mereu in plin sezon, acea bisericuta minunata Vlacherna situata in mijlocul marii, imagine ce apare in multe ilustrate ale insulei, toata privelistea asupra Marii Ionice vazuta de sus de acolo de la inaltime… … intr-adevar este ceva de neuitat.

Desi era foarte cald, totusi am coborat sa vedem si Vlacherna, daca ma intorc in timp cred ca as fi regretat foarte mult sa nu fi ajuns si pana acolo, se coboara mai multeeeeeee scari, dar merita din plin efortul.

Pentru ca nu am mers niciodata cu avionul, pentru mine a fost cu atat mai mult o experienta inedita, sa vad avioanele atat de aproape, sa vad cum decoleaza un avion, sa vad cum aterizeaza. M-am gandit ca poate asa imi voi face curaj ca anul urmator sa merg cu avionul, dar…. ma mai gandesc … …. inca nu sunt convinsa deplin.

Si pentru ca pe desktop la servici aveam chiar o imagine cu terasa de la Kanoni, am fost foarte hotarata sa imi fac si eu propriile fotografii din acel loc, ceea ce am si facut si ma uit acum cu mult drag la ele.

Pai …. in alta zi am fost la Palat sa vedem unde era resedinta de vara a printesei Sissi. Acolo am ajuns tot cu autobuzul din Kerkira spre Achilion, sper sa nu plictisesc pe nimeni, dar poate mai sunt cititori asa cum am fost noi, care nu am inchiriat masina si nici nu am fost cu maina personala si ma gandesc ca le-ar fi util sa stie ca se poate ajunge usor acolo folosind Green Bus.

Mi-a placut foarte mult si acel loc, si palatul in sine, dar gradina este ceva spectaculos, am descoperit inca un loc desprins parca dintr-o poveste frumoasa cu printi si printese, doar ca de data aceasta povestea fusese chiar reala.

Mentionez aici si privelistea de la terasa Bella Vista de langa palat, ceva unic, un loc ce iti ramane in suflet pentru totdeauna.

Gradina acestui palat imi va ramane pentru totdeauna in suflet, este ceva de vis, nu trebuie sa ratati vizita acesteia, veti intalni o priveliste unica.

Recunosc faptul ca cel mai mult mi-a placut sa ma plimb prin nesfarsitele stradute inguste din Kerkira, nu ma mai saturam de ele, imi doream sa le descopar pe fiecare cu tavernutele ei, cu magazinelele ei, etc. iar ceea ce e minunat acolo este ca nu ai cum sa te ratacesti sub nici o forma, pe oriunde ai merge, gasesti fara doar si poate iesirea.

Am vazut si vechea fortareata, nu am intrat pana acolo caci era foarte foarte cald, in schimb am facut poze in zona, un loc impresionant ce dainuie in ciuda timpului si parca spui ca iei a fost construit. Sunt sigura ca daca urcam in fortareata acolo gaseam o priveliste unica, dar poate alta data bifez si acest obiectiv in spelndoarea lui.

Am ajuns si la Palatul Saint Michael and George, nu am intrat sa il vizitam, dar am facut fotografii in zona, iar gradina de langa palat este splendida, acolo am stat sa ne odihnim la umbra palmierilor si a florilor de bungavilea si am admirat deschiderea spre mare de unde se vedeau feriboturile, splendid.

In alta zi am ajuns din Ipssos, plecand pe jos pana in urmatoarea statiune Barbati, un loc splendid, dar atentie, nu sfatuiesc pe nimeni sa mearga pe jos pana acolo, noi am fost indusi in eroare de un mosulet de la un magazin care ne-a spus vai mergeti pe jos pana acolo ca sunt numai doi kilometri. De unde atata???

Cred ca am mers vreo 6, pe o caldura de nedescris, dar odata ajunsi acolo a meritat tot efortul.

Barbati este un loc superb, o plaja minunata si o apa de vis, un turcoaz clar, limpede, ceva extraordinar.

Am nimerit acolo intr-o zi de weekend, prilej cu care am constatat ca este pobabil unul din locurile preferate de grecii de pe insula, caci plaja era plina de ei. Intr-adevar un loc select, cam scump, cel putin asa mi s-a parut mie, dar frumos frumos frumos, insa apa foarte adanca, noi nu am stat decat foarte apoape de mal.

Cel mai mare regret al meu este ca nu am ajuns pana la Paleokastritsa, ramane ca obiectiv de viitor, caci fara doar si poate pot sa spun ca ma voi intoarce si alta data in Corfu.

Acum am cu totul o alta viziune asupra acestei minunate insule, acum stiu ca este un loc de vis in care nu se poate sa nu te simti bine, acum stiu ca imi va ramane in suflet pentru totdeauna si ca imi va fi foarte dor de el pana la o viitoare revedere.

Imi este dor de palmierii batrani semeti si de florile ce ma intampinau la orice pas, de leandrii multicolori, de apa clara curata si turcoaz a Marii Ionice, pana si de pietricelele de pe plaja imi este dor, imi este dor sa savurez un frapee rece la una din tavernutele din centrul Kerkirei, imi este dor pana si de pungutele multicolore cu harta insulei pe care le primeam la orice magazinel, imi este dor sa spun Kalimera si sa mi se zambeasca simtind bucuria localnicului mandru ca ii vorbesti in limba lui, imi este dor de stradutele inguste, de cladirile vechi, de Liston, pana si de Green Bus imi este dor… … … offfff… …. ce amintiri frumoase… … ….

Ce mi-a placut si mai mult a fost faptul ca la orice cafenea ne hotaram sa stam sa savuram un frapee preferatul nostru, acesta ti se aducea la masa automat cu un pahar de apa langa el si cu un bol de chipsuri sau alune fistic arahide etc, sau in alte locuri cu niste biscuitei sau prajiturele gen fursecuri, ceea ce mi s-a parut foarte dragut din partea lor.

De aemenea cand am fost la Palat pentru ca ne era foame am luat niste sandvisuri foarte bune de la o tavernuta situata exact langa poarta pe care se iesea dn Palat, am dat 5 euro pe doua sandvisui mari, care la fel ne-au fost aduse impreuna cu doua pahare de apa rece din partea casei si au fost calde facute pe loc si exact ceea ce ne trebuia la timpul respectiv sa ne potolim foamea.

Apropos de Kanoni, acolo era un restaurant unde se putea lua masa, noi la ora respectiva nu simteam nevoia de a manca, atentie sunt preturi maricele acolo, noi am luat cate doua sticle de apa pentru ca era foarte foarte cald si nu ne trebuia nimic decat sa ne potolim setea.

Mare atentie in Kerkira, daca va hotarati sa bet ceva in zonele centrale, preturile sunt mari la cafenele, in general acolo veti intalni foarte multi nemti, englezi si nordici, incercati sa va opriti la una dintre cafenelele de pe stradutele despre care am vorbit in articol, acoo sunt pretui pentru orice buzunar si cam pe la toate se gasesc aceleasi bauturi si aceleasi mancarui traditionale.

Ma adresez aici celor care dispun de un buget mai redus, asa cum am fost noi, dar chiar si asa pot sa spun ca in acest concediu nu ne-am privat de nici o pofta, am baut si am mancat tot ceea ce am dorit, fiind chibzuiti cu banutii si iata ca ......se poate........

Pot sa spun Am Fost Acolo din toata inima, pot sa spun oricui Du-te Acolo ca nu vei regreta, pot sa spun Am sa mai merg Acolo!!!

PS rog webmaster daca se poate sa ataseze melodia aceasta articolului meu, multumesc.

https://www.youtube.com/watch?v=yArFBatEvMI

---

VIZUALIZĂRI: 4146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI