O floare în Monemvasia și un pic de tradiționalism și poezie la To Liotrivi

TIPĂREȘTE

Eram deja istovit după atâta drum, mai ales că după atât mers pe autostradă. Plus că parcă mergeam la nuntă sau la înmormântare – mai mergeam ce mai mergeam și mai aruncam niște fise (și nu puține). Erau punctele de taxare autostradă. Încercați și veți vedea cât de stresant este.

Dar mai mult mă obosiseră cei din mașină. „Mergem de două zile neîncetat” „Unde ne duci? ”. „Nu mai ajungem odată? ” Eu cu zâmbetul pe buze: „Doar v-am spus că văd duc la capul lumii … antice”. Acolo se termină Grecia, aveți răbdare. Și tot așa: „Mai departe puteai să ne duci? ” În Grecia pe continent, nu”. Așa că în loc să-i împac mai rău îi provocam.

„Cum mai avem 3 ore? ” „Cum mai avem o oră? ” „Cum mai avem 5 minute și nu se vede nimic nici măcar marea, cine știe în ce bălării ne-ai adus. ”

Asta pe lângă emoțiile pe care eu însumi le aveam mergând aproape în necunoscut. Dacă eșuam doar eu știam ce pot păți. Vor sări toți pe mine și nu voi mai avea liniște. Și nici n-am avut! Au avut nevoie de câteva zile să se oprească și să recunoască că de fapt a fost chiar bine.

Întotdeauna lupt între a alege între locații cunoscute, bine documentate la care te duci aproape la sigur, și locațiile mai ciudate, dar care îți oferă o satisfacție deplină. Un exemplu pentru mine a fost Cortijo Blanco. Dar să nu divaghez.

Ideea de concediu am stabilit-o ca de obicei între Crăciun și Anul Nou – perioada ideală să te gândești la vacanța de vară. Rezervarea o făcusem în iarnă, ca de obicei. Inițial am vrut 3 zile Kalamata + 3 Monemvasia +1 Elafonisos + 4 Tolo. La care se adăugau 2 nopți de tranzit și două la Atena. Bineînțeles că nu s-a aprobat planul. La negocieri au rămas doar două locații în Peloponez. Am vrut să aleg Githeio și Tolo în ideea că Githeio îți dă mai multă libertate de mișcare. Doar că aici nu am găsit cazare. Monemvasia fiind destul de izolată am decis până la urmă 4 nopți Monemvasia și 6 Tolo.

Rezervarea am făcut-o prin martie. Pe Flower of Monemvasia îl găsisem peste tot ca opțiune, la agenție, pe booking chiar la ei pe site. La agenție (este o agenție pe care o apreciez foarte mult și cu care îmi fac majoritatea rezervărilor) era mai ieftin binișor față de booking – ceea ce dovedește că nu întotdeauna booking.com este soluția.

Totuși, din motive ce nu aveau legătură cu agenția, am luat în calcul și site-ul hotelului. Găsesc acolo super ofertă: 30 EUR/noapte camera dublă cu mic dejun (pentru minim 3 nopți). Plus asigurată o excursie gratuită la To Liotrovi asupra căreia voi reveni.

Mă apuc scriu, primesc răspuns. Totul era adevărat. Tripla era 40 EUR (inclusiv mic dejun). Mai analizez un pic locația, zic că e o soluție bună. Mai întreb dar frigiderul, aerul condiționat, internetul sunt incluse în preț. Da sunt incluse în preț. Mai citiți odată prețul – nu vi se pare ciudat?

Între timp aflu (nu foarte greu, după nume) că cea cu care conversam este româncă. Așa că am schimbat și limba de conversație.

Exista și o condiție: toți banii avans. Ciudat dar deja mă înfierbântasem. Dormeam cu pozele Monemvasia la cap și Peștera Dirou la picioare (despre Elafonisos voi afla un pic – nu mult – mai târziu). OK – s-a făcut.

Timpul a trecut extrem de greu – visam permanent la ce va urma. Și din când în când câte un coșmar – dacă nu va fi așa cum mă aștept. Tot timpul îmi spun: nu te ambala, nu visa căci e posibil să ai surprize (neplăcute).

Și iată că am ajuns.

Hotelul

Unul drăguț, înconjurat de flori, frumos vopsit așezat foarte aproape de mare. Îl despărțeau de aceasta drumul principal ce trece prin localitate și un petic de plajă.

Exista parcare gratuită atât în față cât și lateral. Parcarea era aproape goală.

Ziceam că este pe drumul principal dar nu este un dezavantaj chiar atât de mare. Asta că doar cine are treabă în Monemvasia ajunge aici, nu prea este o localitate de tranzit fiind aruncată într-unul din colțurile îndepărtate ale Peloponezului.

La recepție ne-a întâmpinat chiar partenera din discuțiile preliminare. Drept pentru care limba de conversație a fost româna. Nu m-aș fi așteptat niciodată să găsesc aici, unde se scurge Grecia români. Dar și una din cameriste era româncă precum și la To Liotrovi.

Știu că nu am voie să dau nume și n-o voi face. Însă vreau să mulțumesc doamnei R. pentru comportamentul exemplar. A fost extrem de drăguță, politicoasă și binevoitoare. Ne-a dat toate explicațiile necesare, ne-a îndrumat spre diverse plaje, taverne etc.

O doamnă tânără și frumoasă care muncea cu soțul la mare depărtare de casă și care se topea de dorul copilului la care dorea să se întoarcă.

Hotelul găzduiește de asemenea un fel de expoziție de vânzare cu „produse tradiționale din Laconia”: gemuri, vinuri, ulei de măsline.

Camera:

Toate camerele au vederea la mare – în consecință o vedere superbă. Nici dacă dădeai șpagă nu puteai obține o cameră cu vederea în curtea interioară. Spre curte exista un hol de trecere și de unde se intra în camere. De aici poți vedea și stânca Monemvasiei – Gibraltarul Greciei. Mă distrează toate aceste echivalențe, Gibraltarul Greciei, Elafonisos – Caraibe și multe altele. De fapt toate acestea sunt minuni ale Peloponezului și nu trebuie neapărat asociate cu ceva pentru a le putea crește valoarea.

Camera mare și aerisită. De altfel cea mai mare cameră din cele 5 cazări din periplul peloponeziac.

De asemenea camera era foarte curată. Așternuturi, prosoape albe și curate nimic de reproșat. Șifonierul mare, cu ușă dublă era foarte încăpător. Chiar lângă dulap era o laviță pe care puteai pune un geamantan.

În dotare standard existau 2 paturi unul dublu și unul simplu. Pesemne ca să nu existe protest pentru prețul pe cameră triplă s-a mai instalat și un pat suplimentar.

De remarcat că aveam prize electrice astfel încât puteam alimenta nelipsitele device-uri (laptop, tablete, telefoane și alte accesorii ce ne distrug viața fără să realizăm asta cu adevărat). Internetul funcționa foarte bine pe balcon și în apropierea lui.

Exista chiar și aparat contra țânțarilor.

Dotări

Frigiderul de înălțime mijlocie funcționa excelent, l-am folosit intens mai ales pentru apă și … bere.

Aerul condiționat funcționa perfect. Televizorul CRT de diagonală destul de mică (sub 50 cm) a stat închis. L-am deschis doar în prima zi de curiozitate. Aproape evident nu exista nici un post românesc.

Chicineta era bine utilată (din câte îmi aduc aminte) dar pentru că nu am folosit nimic din dotare nu aș băga mâna în foc că erau de toate. Nu sunt sigur ca plita electrica era functionala.

Balconul/terasa mare, încăpătoare, stăteam lejer și toți 5 pe terasă (transferând scaunele de la o cameră la alta). Vederea spre mare și stâncă îți oferea prilej de bucurie și relaxare. Seara înainte de culcare puteai savura în liniște un pahar de vin sau bere.

Baia

Era dotată doar cu săpun lichid și gel de duș. Eu sunt demodat, îmi place să mă spăl cu săpun solid (folosesc și batistă de bumbac). Cum tendința este una lichidă săpunul nu lipsește din accesoriile de igienă ce mă însoțesc la drum. Baia Ok, destul de mare chiar și pentru claustrofobi.

De menționat dușul și cabina de duș care au făcut deliciul baii. Cabina de duș destul de mare și bine izolată. Iar dușul era prevăzut un fel de stand-up jacuzzi. După ce învățai „setările” era o adevărată plăcere să îl folosești.

Curățenia

Se făcea zilnic. De asemenea se schimbau prosoapele folosite. Una din cameriste era româncă. Erau plătite la număr de camere și de obicei aveau nevoie să găsească mai multe hoteluri la care să muncească.

Micul dejun:

Clar nu mă așteptam la cine știe ce. Micul dejun la hotelurile grecești de 3 stele este, în genere, unul destul de slab, dar de ajuns. Doar italienii reușesc să dea un mic dejun mai slab… Nu e o regulă generală, au fost multe hoteluri la care am avut mic dejun foarte bun. De fapt majoritatea :).

Aici plătisem și destul de puțin de aceea așteptările nu erau foarte mari. Așteptările trebuie corelate și cu prețul plătit.

În prima dimineață eram singurii din hotel. Sau cel puțin singurii care aveau și micul dejun inclus. Masa începea la 8:30 – destul de târziu față de stilul nostru. Vreo două tipuri de pâine, unt și margarină, gemuri de casă (de portocale, caise – foarte bune, iaurt și surpriză o cutiuță în care se aflau exact 5 felii de șuncă (sau în sfârșit cum s-o fi numit chestia asta). Concluzia clară: una pentru fiecare! – asta mi s-a părut destul de ciudat, dar nu contează.

Mai erau și 4 feliuțe de cașcaval :). Clar ăștia au aranjament cu Busu²⁾ – era și ora potrivită. Întrebarea suna pesemne următoarea: cum împarți 4 felii de cașcaval la 5 oameni. Aveam deja 2 variante de răspuns: se pun feliile una peste alta și se împart în 5. Sau se taie o porțiune de aproximativ 20% din feliile (puse una peste alta) apoi părțile de 80% se dau la câte 1 persoană iar calupul de 20% x 4 felii revine celei de a cincea persoane.

Sau, mai simplu, unul din noi renunță la porcăria de cașcaval – lucru care s-a și întâmplat. Sau ce mama naibii, ăștia sunt mai zgârciți decât prevede legea… Iar eu mai aveam o bilă neagră de la companie. Noroc că după micul dejun am ieșit la plaja din fața hotelului. Una cu pietre, noroc că eu îmi luasem papucii de apă. Ceilalți nu aveau. Dar mie nu îmi trebuiau papuci de apă ci o cască să mă protejeze împotriva castanelor.

De băut doar apă – nici un suc, nimic. Și o cafea excelentă – mi-a plăcut la nebunie. Mai puteai găsi lapte și cereale. A, erau și ouă fierte (reci). De astea nu m-am atins de frică să nu mă trezesc cu un pui în brațe: „Tata! Tata! ”. Era și un fel de chec (bunicel) și cred că n-am uitat nimic.

Nu, nu aveau măsline deși aveau și un magazin eco cu gemuri și ulei de măsline chiar în incinta hotelului.

A doua zi eram curios ce enigme ne mai pregătește Busu. Dar surprinzător totul a fost mult mai bine a doua zi. Feliile nu mai erau chiar numărate (erau vreo 7-8 felii din fiecare). Și mai mult, aveau fresh de portocale. Acesta chiar făcea toți banii. Era absolut fenomenal. Până la urmă micul dejun nu era chiar așa de rău.

Cred că fata din prima zi era nemâncată și și-a păstrat pentru ea parte din micul dejun. Să-i fie de bine! Începând cu a treia zi a mai apărut un cuplu de englezi pensionari la masă așa că deja eram mai mulți la micul dejun.

Am reținut 3 chestiuni pentru care nu trebuie ratat micul dejun la Flower of Monemvasia: fresh-ul de portocale, cafeaua excelentă și gemurile de casă. Am și întrebat ce fel de cafea este însă am pierdut notița. M-am uitat prin toate magazinele dar nu am găsit acel tip de cafea (am vrut să iau câteva pachete pentru acasă). Restul nu contează (nici la propriu nici la figurat).

Împrejurimi

Erau în imediata apropiere 3 supermarket-uri așa că aveați unde să faceți eventuale cumpărături. De asemenea la nici 100 m era strada pe care erau înșirate câteva taverne unde puteai mânca seara (prânzul nu ne-a prins niciodată în Monemvasia). De asemenea găseai și câteva cofetării.

Tot la fel de aproape era și podul (singura intrare = monem vasia) către fortăreață.

Despre plajă

Am să redau integral comentariul recepționerei (trimis în perioada în care discutam despre rezervare) care este extrem de complet și corect: Plaja este inchiriata de la primarie de o firma particulara. Hotelul nu detine umbrele pe plaja. Costul umbrelelor este in jur de 5 euro pe zi, dar ei il schimba de la un an la altul. Si cum, inca nu s-a tinut licitatia pentru plaja, inca nu stim, daca umbrelele se vor plati separat, sau va trebui sa comandati la bar bauturi pentru umbrele. Dar, plaja fiind libera, va puteti lua umbrele din comert. In plus, plaja din Monemvasia, nu este cu nisip, ci cu pietre, dar este cea mai curata apa din toata zona. Plajele cu nisip sunt la o distanta de 5 pana la 12 km, plaje care sunt recomandate in functie de vantul din acea perioada. . De menționat că totuși la sfârșit de iunie nu erau deja instalate umbrelele și șezlongurile. Aici simt un pic miros de litoral românesc.

Excursia gratuită:

Spuneam că oferta de cazare cuprindea și o excursie gratuită la To Liotrovi unde urma să fie vizitat domeniul (care a aparținut poetului Yannis Ritsos), casa se poate face o degustare de vinuri și prezentare de produse.

Mă gândeam să o iau în calcul mai ales că ar fi fost singurul loc unde puteam degusta vinul fără să merg cu mașina (înțelesesem că ne duce un microbuz). La hotel s-a dovedit că excursia era gratuită dacă mergeam noi (ok nu era decât vreo 10-15 km). Pesemne și din cauză că nu existau destul de mulți clienți la hotel și atunci nu puteau organiza o excursie cu doar 5 persoane – nu era rentabilă.

Apoi doream să iau de aici ulei de măsline care era prezentat ca unul de bună calitate. Dar dacă pe site prețul (cu tot cu livrare – în Grecia bănuiesc) era 20 EUR/5 l, la hotel ni s-a spus că este 25 EUR bidonul.

Era cam ca în bancul acela cu Radio Erevan: Întrebare: /- Este adevărat ca cetățeanului Ivan i s-a dat o mașina? /Răspuns: - Da, este adevărat, dar nu este mașina ci este bicicleta, si nu i s-a dat ci i s-a luat. .

Renunțasem la idee când în ultima seară ne-a întrebat din nou recepționera dacă totuși nu vrem să vizităm. Am spus că poate doar la plecare în jur de ora 9:30-10:00 când urma să ne mutăm în Tolo, dar că pe site uleiul este mai ieftin. A vorbit cu grecul la telefon și mi-a confirmat prețul 20 EUR.

Așa că a doua zi dimineață am ajuns la To Liotrivi. Este un hotel (care s-a înscris în opțiunile mele inițiale, dar era foarte departe de plajă) care aparține aceluiași proprietar ca și Flower of Monemvasia. O veche moară de ulei (de măsline) care a fost renovată și transformată într-un hotel agricol.

Acolo se afla tot o româncă. Ne-a prezentat puțin casa care arăta foarte bine. Aici găseai mobilă stil (cred că acum se spune mobilă gen), un gramofon, un pian, vase vechi, moara de măsline și o vinotecă.

Lipsea cu desăvârșire uleiul de măsline (nu aveau bidoane aprovizionate, ci doar la sticluțe mici și prețuri mari). Se pare că totuși nu comunicaseră între ele. Degustarea de vinuri a rămăs pentru următoarea vizită în Peloponez.

Și peisajul era interesant deși hotelul (To Liotrivi) se află undeva chiar la țară…

Dacă aș recomanda:

Da cu siguranță, chiar și la costuri ceva mai mari. Amplasarea este excelentă, este o soluție foarte bună de cazare. Doar dacă nu luați în calcul o cazare în cetate dar despre asta voi vorbi dacă voi apuca să scriu despre Monemvasia.

*****

NOTE

1) Yannis Ritsos – poet grec (1909-1990) născut în Monemvasia. Considerat unul din cei mai buni 5 poeți greci al secolului XX. De orientare comunistă a fost interzis o perioadă din cauza orientării de stânga. A câștigat „Premiul Lenin pentru Pace” care după propriile-i spuse este mai important pentru el decât premiul Nobel.

2) Busu – Florin Busuioc – actor român. Printre altele prezintă Buletinul Meteorologic la ProTV unde are și un concurs cu probleme (mai mult sau mai puțin) de logică.

---

VIZUALIZĂRI: 4416 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI