Era de neconceput pentru noi să facem dintr-o bucată drumul de la „băile ungurești” către casa noastră (Galați). Mai ales că 2 popasuri se anunțau inevitabile: primul, la câțiva kilometri de Oradea, să recuperăm cățelul copiilor, al doilea în Cluj, să încărcăm bagajele cu care aceștia vor fi venit în vacanță. La Cluj era prea devreme să ne oprim, am zis să mai mergem vreo 2-3 ore, să scutim din drumul de a doua zi. Zona Sighișoara, spre exemplu, părea o [...] — citește