„Frumusețea acestei grădini, care din o sută de motive este îndreptățită să poarte denumirea de Eden transilvănean, bunăvoința nelimitată pe care mi-a dovedit-o prealuminatul său stăpân, precum și amuzamentele neîncetate, care se țin lanț, mă poartă legănându-mă de la o desfătare la alta” . Theodor Hermann, secretarul baronului Samuel von Brukenthal, 1779 Astăzi voi face un salt imaginar de la Deva către Sibiu. Întrerup seria de articole din zona Deva din... [...] — citește

De la Valea Zânelor ne-am întors spre Sibiu, dar pe drum mai aveam de făcut o oprire la un alt obiectiv pe care vroiam de mult să îl vedem, reședința de vară a Baronului Samuel von Brukenthal de la Avrig. Venind pe DN 1 din direcția Brașov am intrat în Avrig la prima intersecție spre această localitate și am mers spre palat care se află pe Str. Gheorghe Lazăr la nr. 39. Aici am găsit loc de parcare în fața acestuia, dar sunt puține locuri de parcare și sâmbăta este [...] — citește

Asa cum am pomenit in titlul articolului, va fi vorba doar despre Palatul de vara al baronului Samuel von Brukenthal guvernator al Transilvaniei. Si pe langa palat care este principalul obiectiv turistic in localitatea Avrig voi enumera inca cateva obiective care merita a fi vizitate. Avrigul cu atestarea documentara din anul 1364 si cei cca 12000 de locuitori in prezent a fost declarat oras doar din anul 1989. Dar atat inainte cat si dupa 1989 pentru mine Avrigul reprezenta punctul de [...] — citește

Plecand de la Sibiu, sub impresia Palatului Brukenthal pe care tocmai il vizitasem si care ne-a impresionat efectiv, am zis sa ne abatem si pe la Avrig pentru a vizita si celalalt palat al baronului: Palatul de Vara Brukental-Avrig. Palatul de vara al baronului Samuel von Brukenthal a fost construit in stil baroc, intre 1780 - 1785 dupa modelul palatului Schönbrunn din Viena. Are forma literei U, cu un corp central şi 2 aripi laterale. Aici a fost expusa initial renumita colectie a [...] — citește

Parcul. Dimineaţa, înainte de plecare la drum, ne-am hotărât să vedem parcul imens care înconjura clădirea în care dormisem şi despre care am aflat că are 18 ha. Am ieşit prin spatele clădirii şi am străbătut o zonă gospodărească în care nişte tăietori de lemne tăiau şi despicau lemne de foc iar pe pajiştile mai depărtate păşteau ponei şi cai. Păşunea era atât de mare încât nu-i vedeai marginile. Câteva coteţe ocroteau găini şi cocoşi de rasă. Era foarte [...] — citește