Palatul Sanssouci - O vizita extrem de placuta si interesanta la palatul 'fara nicio grija'

TIPĂREȘTE

Nota webmaster: vezi descriere circuit aici

In Potsdam am avut in programul turistic o vizita la Palatul Sanssouci. Am avut destul drum de facut pentru a ajunge in final intr-un loc rupt de cotidian, de tumultul lumii, de galagie, de modernism, de secolul 21. Pe scurt, am ajuns in locul “fara griji” (pe limba franceza), in care imparatul Prusiei, Frederich al II-lea si-a denumit resedinta sa de vara din apropierea Berlinului, mai precis in vecinatatea orasului Potsdam, Palatul Sanssouci.

Imparatul si-a dorit ca in aceste locuri deosebite, intr-un cadru pitoresc iesit din comun, intr-o padure deasa, cu lacuri si un raulet ce curgea in apropiere, sa aibe un loc al lui de sedere si relaxare, departe de tumultul si de ceremoniile de la curtea sa din Berlin. Si uite asa, pe la mijlocul sec. 18, imparatul a dat comanda unor arhitecti de renume, mai important fiind Knobelsdorff, dar si altii de la acea vreme, sa construiasca acest palat, nu prea intins ca si cladire, dar deosebit si atat de frumos si maret, cunoscut, cred eu, mai mult pentru gradinile si parcul sau.

Nu am de gand sa va scriu istoria acestui loc, o veti gasi pe internet. Eu doresc doar sa va descriu, asa cum am vazut eu palatul si parcul cu imensele sale gradini terasate.

Am ajuns la Palatul Sanssouci in jurul pranzului, pe o vreme frumoasa. Of! am avut noroc de data aceasta. Am fost intampinati inca de la intrare de multe coloane cu sculpturi superbe, de fapt este o constructie sub forma de potcoava, care parca ocroteste curtea din fata intrarii in palat.

Aceasta zona de “incalzire” cum am denumit-o eu, este doar un preambul a ceea ce aveam sa vedem. Aceasta colonada semicirculara se inalta semeata in zona de primire la palat, dand un sentiment de marire, de inaltare. Fiecare coloana are sculpturi diferite, toate sunt de vazut pe indelete. Pe aceste coloane se sprijina un tavan greu din piatra alba, (de fapt tot acest ansamblu este din piatra alba), iar deasupra este ca o terasa destul de lata, decorata pe parti cu alte statui de o frumusete aparte fiecare. Voi atasa poze care, cu siguranta vor grai mult mai bine decat mine.

Ne-am asezat la randul destul de stufos pentru a lua bilete sa intram in interiorul palatului. Dar dupa ce ne-am pierdut destula vreme, cand am ajuns in fata, ni s-a spus ca mai sunt bilete doar pt. grupuri incepand cu orele 14.00. Intrarea in palat se face doar la anumite intervale de timp si doar un anumit nr. de persoane. Auzind asa, ghida ne-a spus sa luam biletele pentru acea ora si pana atunci avem suficient timp pentru a ne plimba prin parcul si gradinile palatului. Deci am luat pentru mine un bilet de adult care m-a costat 12 euro si pentru fata mea, bilet pentru copil pana in 14 ani, care a costat 8 euro. Fericite ca am reusit sa impuscam 2 iepuri deodata (atat vizitarea palatului cat si gradinile), am pornit spre mare noastra aventura.

Ce pot sa va scriu? !... Imediat in apropiere ni s-a deschis o panorama de vis; un imens parc, am inteles ca tot domeniul ar avea vreo 300 ha, dar acesta nu este orice fel de parc. Gradinile Palatului Sanssouci sunt cu totul deosebite, fiind terasate, cladite pe o fosta vie, din ce ne-a povestit ghida inca din autocar.

In fata noastra ni s-a intins superbul parc, cu multa verdeata, cu o fantana mare in centru si multe, multe trepte de coborat pana acolo. Dar inainte de a cobori in gradina raiului din apropierea Postdamului, am privit la minunea care era mult mai aproape de noi; palatul propriu-zis. O constructie de exceptie, cu o parte centrala rotunjita, ce se termina sus cu o cupola verde, pe care erau alte si alte statui. Peretii cladirii, vopsiti in galben-ocru, ca de altfel tot palatul, este cu ferestre largi, mari, flancate de o parte si de alta a fiecareia de alte statui, reprezentand femei. (diferite zeite, din ce am retinut eu). Partea centrala a palatului impreuna cu celelalte doua cladiri dreptunghiulare dispuse de ambele parti ale acesteia cu cupola, mi-a dat senzatia de calm, de liniste, eleganta, rafinament, avand un farmec intim, luminos si pasnic. Parcul comunica cu palatul prin acele ferestre-usi, mari, luminoase, fatada gradinii fiind realizata in stil rococo, de catre Friedrich Christian Blume.

Dupa ce ne-am scaldat bine de tot privirea la cladirea palatului, deocamdata doar pe dinafara, facand si poze, normal, nu? ! am inceput apoi coborarea pe trepte. Am uitat sa le numaram, dar ne-am amintit de asta si am facut-o la urcare; exact 132 de trepte separa locul palatului de gradinile sale. Coborand, am reusit sa vedem cum sunt gradinile terasate cu vita de vie si acestea fiind in trepte, dupa fiecare grup de scari vine o portiune dreapta, fapt ce da impresia de sus ca acest spatiu drept nu exista. (mi-a amintit de treptele Potemkin din Odessa).

Apoi am inceput practic plimbarea prin parc. Peste tot am vazut atatea si atatea statui, fie independente fie grupuri statuare de o frumusete fara cuvinte. Voi atasa poze mai multe sa va incante si pe voi privirea. Fantana arteziana isi arunca jetul sau de apa pana sus, realizand un spectacol de zile mari. Mi-nchipuiam si eu cum trebuie sa fie seara aici; cred ca de vis, daca acum eram fermecata, seara, cand se aprind toate felinarele din parc si fantana o avea si culori diferite, va dati seama cum trebuie sa fie, ce senzatii tari trebuie sa-i incerce pe vizitatori!!! Dar nu este asa, visam doar, pentru ca programul de vizitare este doar intre orele 10-18, cu accesul ultimului grup la orele 17.30.

Printre multele statui, reprezentand diferite zeitati, l-am descoperit si pe zeul vinului, nea Bachus si pe companionii sai.

Parcul este intesat de verdeata, iarba intretinuta perfect, florile si copacii sunt parca desenati. Dupa partea aceasta deschisa, cu gradinile in trepte si dupa ce am strabatut aleea principala, dreapta, pavata de o parte si alta de multe sculpturi marete din piatra alba (marmura), am parasit drumul acesta si ne-am cufundat intr-o padure deasa, cu arbori seculari, bogati, marinimosi in coroanele sale, ce tineau o umbra binevenita la acea ora a miezului de ziua. Si ne-am tot plimbat pe aleile pline cu turisti sau mai pierdute, am vazut peste tot iarasi multe grupuri de statui. La unele lucrau niste muncitori, probabil ca le curatau, le reconditionau. Normal, ca sa arate atat de stralucitoare si albe, mai ales in bataia razelor de soare ale verii... Zona aceasta se cheama Marlygarten si face parte integranta din parcul si gradinile palatului.

Un raulet pe care am vazut cateva ratuste balacindu-se de zor, traverseaza o mare parte a padurii si serpuieste paralel cu o alee ce ne-a dus la o cladire... ce nu am mai vazut pana atunci decat in poze. Aceasta este Casa chinezeasca a ceaiului, o constructie in model chinezesc, rotunda, asemanatoare palatului, cu ferestre lungi, cu model ca partea centrala a palatului, dar cu peretii exteriori vopsiti in verde. Deasupra este o cupola micuta, cu ferestre rotunjite. Stalpii ce sprijina intrarea boltita sunt auriti, ca si statuile care sunt infasurate atat de maiestrit in jurul lor. Dar acelasi model aurit inconjoara si ferestrele de la parterul casei ca si la cele mici si rotunde de la cupola de sus. Este intr-adevar o constructie tare frumoasa, cu totul deosebita, plina de statui aurite cu personalitati, fie cantareti, fie zeitati, care se gasesc pe peretii exteriori dintre ferestre. Voi atasa mai multe poze.

Imensul parc ascunde multe comori, care pe majoritatea lor le-am descoperit si noi in periplul nostru. Pe langa superba Casa chinezeasca a ceaiului, aici mai este si Casa de oaspeti Neue Kammern, poarta cu obelisc, pe sub care am trecut si noi si alte pavilioane, ce ascund grote, alte fantani mai mici, am vazut si un izvor si multe, multe alte statui care, toate adunate, apar ca un senzual contrapunct baroc la rigoarea militarismului prusac al acelor vremuri.

Ce repede a trecut timpul si s-a facut ora sa intram si in palat. Am ajuns repede si peste putin timp am intrat. Turul interior al palatului nu tine decat 15 minute, timp in care am trecut prin tot palatul. Nu am avut voie sa facem poze, fiind la tot pasul oameni de ordine, care, vazandu-ne atat pe mine cat si pe multi alti turisti ca facem poze, am fost rugati sa incetam. Dar pe furis si foarte greu am reusit sa trag cateva cadre, va spun sincer, si pentru a le pune la vedere pentru voi.

Palatul se poate vizita intr-adevar in acele 15 minute, pentru ca se trece prin cele 12 camere, relativ repede. Camerele sunt dispuse sub forma de vagon, se trece dintr-una intr-alta. Fiecare are caracteristica sa. In mod special. Mie mi-a placut sala de muzica, cu niste decoratiuni murale in stil rococo. Iar sala de marmura cu cele 16 coloane duble si cupola aurita, este monumentala. Aici, Frederich al II-lea, numit mai tarziu si Frederich cel Mare, datorita politicii sale razboinice, aduna aici artisti, filozofi si savanti renumiti, la faimoasa sa “masa rotunda”. M- a impresionat tot in aceasta mare si rotunda sala de marmura, decorata atat cu multe statui dar si un candelabru imens, ce atarna din inaltimea cupolei aurite si cu statui si modele felurite. Am trecut si printr-o sala cu multe tablouri foarte valoroase ca si prin camera unde imparatul se retragea sa scrie, probabil numai de placere, “sans souci” (fara nicio grija).

Vizita noastra la Palatul Sanssouci s-a terminat dar am ramas cu atat de multe amintiri, atat din interior cat si din minunatele gradini ale sale. Si ma bucur ca am reusit sa fac si multe poze, pe care o parte vi le voi darui si voua. Sper doar sa va placa.

Si v-am povestit si eu cate putin despre Palatul Sanssouci doar pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo! Va multumesc pentru ca m-ati citit.

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 6545 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI