Munchen - regele Bavariei (part two)

TIPĂREȘTE

Cu destul de mare intarziere fata de review-urile anterioare referitoare la frumoasa vacanta pe care am avut-o in luna aprilie, ce a cuprins Viena, Munchen, Praga si Budapesta, revin cu inca cateva impresii ale trairilor / experientei deosebite pe care le-am avut vizitand capitala Bavariei, Munchenul, unul dintre cele mai puternice orase europene.

Dupa vizita la Allianz Arena despre care am scris anterior, urmatoarea destinatie s-a numit Englischer Garten (Gradina englezeasca) Aceasta frumosa gradina, unul din simbolurile orasului Munchen, pusa in valoare de navalnicul rau Isar, este o adevarata bijuterie printre marile parcuri europene. Povestea acestui parc deosebit este destul de interesanta

Astfel, dupa 1742, cand husarii unguri au ocupat orasul, xenofobia locuitorilor din Munchen a atins cote maxime. In aceasta atmosfera ostila, Maximilian al III-lea Joseph a trebuit sa faca fata opozitiei burgheziei din Munchen in fata eforturilor sale de a institui un monopol al curtii asupra productiei de bunuri. Toti producatorii regali erau falimentari, cu exceptia fabricantilor de portelanuri de Nymphenburg. La detensionarea atmosferei generale a contribuit minunatul Cuvillies -Theater si spectacolele date de un anume Wolfgang Amadeus Mozart.

Dupa moartea lui Maximilian al III-lea Joseph, in anul 1777, succesiunea la tron i-a revenit lui Karl Theodor, un membru al ramurii Mannheim a familiei. Acesta nu dorea sa plece din Mannheim, nu-i placea nici Munchenul, iar locuitorii nu-l placeau pe el. Oamenii sufereau de foame, in schimb, Karl Theodor le-a trimis pe cap soldati pentru a reprima revoltele. Atunci, un american, Benjamin Johnson, a sugerat o solutie pentru rezolvarea situatiei dificile in care se afla Karl Theodor. Cu acordul printului, contele Rumford (numele sub care a fost cunoscut ulterior) a asigurat scoli si locuri de muncapentru a tine soldatii indisciplinati departe de strazi. A infiintat cantine pentru saraci, ateliere. In anul 1789, Rumford a rechizitionat un teren mlastinosde la periferia orasului, obligand sodatii sa-l asaneze pentru a crea un imens parc public. Rezultatul final al eforturilor lui Rumford, Englischer Garten, este un monument de durata a spiritului intreprinzator american. Cam asta e istoria parcului

In momentul in care am intrat in parc, desi era o zi lucratoare, am avut senzatia placuta ca toata lumea este in vacanta. Multime de oameni la plimbare (era dupa amiaza), o si mai mare multime la terasele de pe malul lacului! Chiar mi-am pus intrebarea (in gluma, evident!): mai, dar nemtii astia cand mai muncesc? Nu as vrea sa va mai fac pofta, dar am servit iarasi din delicioasa bere bavareza (asezonata cu, bineinteles, deliciosii carnaciori si renumitul covrig). Am observat un lucru, care cred ca era evident pentru toata lumea, si anume, cum puteai deosebi nemtii de ceilalti. Raspunsul este simplu: cetatenii germani (poate mai putin unele dintre doamne!) aveau halbe la 1 litru!!! . Dupa ce ne-am delectat la terasa, am avut si un moment de divertisment ad-hoc. Sotia s-a apucat sa hraneasca cu un covrigel pasarile (ratustele), pana a venit un gansac de care nu mai scapam! Ca remarca (desi sunt convins ca a mai facut-o si un alt coleg de pe site),curatenie deplina si, interesant, pe fiecare banca era cate o placuta frumoasa cu niste nume inscriptionate, din cate am inteles, erau ca niste donatii din partea persoanelor in memoria parintilor sau ceva in genul acesta

Ne-am despartit cu regret de frumosul parc si ne-am indreptat catre centrul orasului, de fapt locul pe unde ne-am facut veacul in acele zile frumoase de aprilie.

Spre seara, in apropiere de Viktualenmarkt am servit cina la o terasa croata, numele este Opatija (dupa numele statiunii), adresa e Rindermarkt 2, unde am fost serviti de un croat adevarat!!! la finalul cinei, dupa ce i-am lasat si un mic bacsis, a tinut sa ne cinsteasca (din partea lui, a mentionat clar asta!) cu 3 snapsuri de slibovita. Pentru cei interesati, consumatia s-a ridicat la 59 EUR, astfel:

-1 latte macchiato - 3,5 E, 3 Xslibovitz4 cl = 11,7 E, o sticla vin alb austriac Greenhorn -17 EUR, apa minerala o, 75 cl - 4,9 E, o pizza Quatro Stagioni 7,2 E, o portie spaghete carbonara - 7,6 E, o portie spaghete bologneze- 7,1 E. Pot spune ca a fost suficient.

Atmosfera a fost frumoasa, intima, deci, ok.

Dupa aceasta, am luat la pas iarasi Marienplatz, in acordurile muzicii formatiei Police (asa cum am povestit intr-un review anterior), indreptandu-ne catre hotel.

Evident, am incheiat seara, chiar in gara Hauptbanhoff cu o bere adevarata!

Seara buna!

PS. Rog webmaster ca fond sonor, formatia Police, /Sting - I'm an english man in New York. Thnx!

---

VIZUALIZĂRI: 3513 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI