Dresda, 'Florenta de pe Elba' renascuta si incantatoare

TIPĂREȘTE

Nota webmaster: vezi descrierea circuitului: aici

-------------------------------------------------------

Dupa o noapte relativ scurta la hotelul din mall-ul estic al Berlinului reintregit (vezi review aici), iata inca o dimineata de vara. Dar…offff…. nori grosi si tare pufosi priveau spre pamant amenintatori, si aducatori de ploaie…multa ploaie…

La ora 8 fix ne-am imbarcat in autocar si drum bun spre Dresda, alt oras minunat al frumoasei Germanii.

Pe autostrada am fost repede opriti de un echipaj de politie, am tras repede “pe dreapta” si am stationat deci intr-o parcare. Din ce am inteles, Politia fusese atentionata de un sofer din trafic ca pe autostrada se deplasa un autocar de Ro, caruia nu-i functiona un far. Ca sa vedeti si voi corectitudine nemteasca. Pana una alta, pana sa se caute si “nodul” din acte si altele, noi am admirat imprejurimile…

Oricum, drumul de la Berlin spre Dresda mi-a placut intr-un mod mai special. Autostrada a trecut la un moment dat practic printr-o padure deasa si racoroasa…normal…de la atata ploaie nu ma mai mira nimic. Doar din loc in loc, padurile dese de copaci bine asezati si ordonati “la dunga” (deh, nemtesti…ce sa-i faci!) mai erau intrerupte de cateva campii inverzite si manoase, teribil de frumoase, trase parca la indigo (verde …).

Si uite asa, am plecat spre alta perla cu traditii vechi a batranei Germanii si am ajuns in Dresda cu autocarul murat. Dar lasati ca si noi aveam sa ajungem curand in aceeasi stare, “mustind” a ploaie, pt. ca toata plimbarea noastra aici a fost insotita de picaturi ba mai dese ba dintr-acelea chinezesti…sau mocanesti (? !).

Am citit pe site cateva impresii foarte bine informate si utile despre Dresda. Eu voi incerca pe cat posibil sa redau pe scurt ceva impresii personale.

Intrand in “Florenta de pe Elba”, nume dat Dresdei pana sa fie distrusa de bombardamentele aliatilor spre sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial, nu am putut sa nu remarc, printre picaturile de ploaie care se prelingeau alene pe geamurile autocarului, casutele cochete in stil saxon ce se insirau ca niste margele viu colorate de o parte si alta a strazilor linistite, cu curti bine ingrijite, ornate cu gazon impecabil si garduri vii taiate la mm. M-as fi asteptat la un oras rece, cenusiu, dar m-am inselat.

In timpul traditionalului tur cu autocarul am reusit sa deslusesc treptat, treptat ca locul pe care il vedeam atunci este un loc reinoit, renascut dupa dezastrele unui razboi crunt; am vazut un oras minunat, cu cladiri impresionante, atat de frumos si strasnic recladite, mentinand acea nuanta de tern, de negru si cenusiu ce se incadra atunci perfect cu Mama Natura, ca ma gandeam eu cum unii pot reface atatea locuri din temelii, pot pastra si conserva patrimoniul lor national si noi abia reusim sa dam un trafalete pe perete sau sa mai acoperim din cand in cand o gaura sau crater pe o strada sau sa facem cativa km de autostrada…in peste 20 de ani de impliniri marete…

Dresda m-a intampinat cu o atmosfera placuta, calda, in pofida vremii meteo. N-am mai bagat in seama ploaia, atunci cand privirea mi s-a lipit practic pe fereastra autocarului. Si asa mi s-au depanat prin fata, pe langa multe cladiri cu arhitecturi marete, si parcuri, case cu gradini multicolore, cu toata atmosfera cenusie de afara…Am pasit pe strazi largi, aerisite, deloc inghesuite, fara trafic infernal, multe artere erau refacute si atat de bine se circula si iar n-am putut sa nu ma gandesc ca atunci cand ploua in Bucuresti, este crima si pedeapsa fie ca se circula cu masina, cu mijloacele de transport in comun sau chiar pe jos, datorita ambuteiajelor si a baltoacelor ce se formeaza imediat. Ei bine, aici in Dresda nu am vazut nimic din toate astea; masini destul de putine la numar, tramvaiele si troleibuzele moderne pe care le-am vazut se deplasau frumos, fara graba in liniste si ordine, ca si pietonii de altfel.

Dar cand am dat cu nasul si mai ales cu ochii de centrul vechi al Dresdei, mie, una mi s-a facut un dor nebun de plimbareala, fie ea si pe ploaie. Si eu si fii-mea aveam inca pelerinele acelea amarate cumparate cu 1 euro la Muzeul diamantelor din Amsterdam, cand si atunci ne-am murat bine de tot. Dar au fost foarte bine venite pt. ca ne-am echipat repede cu ele dar si cu umbrela din dotarea de acasa si la drum cu noi, pt. ca, normal, aici a oprit si autocarul.

Centrul vechi al Dresdei este intr-adevar un loc care m-a incantat instant (ca tot cam scriu in rime…). Este impresionant, m-a fascinat de la prima vedere, cu farmecul si incarcatura istorica a locurilor dar mai ales prin impozanta si prestanta cladirilor ce se afla aici, ca si prin dimensiunea si eleganta lor. Chiar daca la prima vedere pot aparea “pesimiste” datorita pietrei negricioase din care sunt facute mai toate cladirile, de parca au scapat din incendii, mie tocmai acest lucru mi-a placut; atat nuantele de invechit, de parca ar fi trecut toate prin negura timpului, cat mai ales modelul arhitectural si “semetia” fiecarei cladiri in parte, mi-a stimulat interesul si placerea de a le vedea cat mai repede si cat mai de aproape, deci la plimbarea perpedes cu noi!...

Dresda este un oras important al Germaniei, capitala landului federal Saxonia, care se intinde pe malul frumoasei Elba. Faptul ca orasul este “rasfatat” de ape, iar mi s-a indus starea mea de melancolie impletita cu romantism. Din spusele ghidei am retinut ca peisajul cultural-national al Dresdei este inscris din anul 2004 pe lista patriomoniului cultural mondial UNESCO. Si am aflat imediat si de ce.

Cum altfel? Cand la tot pasul am gasit si aici, ca mai in toate orasele germane, atata frumusete, atata arhitectura de valoare, atata maretie si ordine in orice loc!

Cu toate ca si acest oras a fost distrus de ororile celui de-al 2-lea razboi mondial, ca mai toate orasele din fosta RDG si Dresda a renascut parca din propria-i cenusa, in stilul sau caracteristic predominant baroc. Aici am descoperit si eu lumea fascinanta a barocului la el acasa, care prin definitie inseamna grandoare si bogatie in detalii. Dupa ce ghida ne-a spus ca majoritatea cladirilor au fost refacute dupa poze vechi ce au scapat din nebunia istoriei sau au fost recladite pe fostele ruine, m-am gandit: Doamne, ce inseamna adevarata iubire de pamantul stramosesc, fata de valorile traditionale, ce inseamna dorinta, abnegatie, munca dar si multa dragoste pt. a recladi un oras asa cum este astazi Dresda. Nu ma mai mira nimic, stim cu totii spiritul german. Tot ce pot scrie este ca m-am bucurat enorm ca am avut sansa sa vizitez orasul asa cum este el astazi; primitor, zambitor, in pofida ploii care nu a incetat, un oras plin de obiective turistice. O parte dintre acestea le-am trecut si noi cu vederea si in cateva am reusit sa si intram.

Astfel, am putut admira renumita si superba Semper Opera sau Opera Semper din Dresda, situata in Theaterplatz sau Piata Teatrului, unde Carl Maria von Weber si Richard Wagner au dirijat si unde multe opere ale lui Richard Strauss au avut premierele. Se spune despre Opera din Dresda ca este cea mai frumoasa din Germania, fiind socotita printre cele mai importante cladiri istorice din Dresda. Prima cladire a operei a fost construita de catre Gottfried Semper, intre anii1838-1841, dar a ars intr-un incendiu, dupa aproape 30 de ani. A doua cladire a operei a fost recladita de fiul sau, Manfred Semper, dupa planurile primei, dar cu influente renascentiste italiene, dupa 1871.

Doar pe exterior am vazut faimosul si impresionantul Palat Zwingger, situat in imediata apropiere a Operei. Este cea mai faimoasa cladire din Dresda si una dintre cele mai importante cladiri in stilul baroc de la nord de Alpi. Reprezinta cel mai emblematic monument pentru Saxonia. Este de fapt, poate cea mai reusita „mixtura”, de la barocul roman la cel francez, cu influente vieneze imperiale, pana la curbele arhitecturale de o impresionanta maiestrie al stilului baroc boemian si terminand cu grandioasele fantani din curte in stilul italian. Palatul Zwingger a fost folosit initial pentru ceremoniile de la curte din perioada anilor 1700, astazi el fiind pe langa un monument emblematic pentru orasul Dresda, si gazda multor expozitii, galerii si muzee

Dresden Schloss sau Palatul Regal este situat tot in marele centru istoric. Fiind in Piata Palatului (Schloss Platz), cladirea este impresionanta, formata de fapt din mai multe cladiri, cu o mare si frumoasa curte interioara, ce practic se intinde pe mai multe strazi. Odata, castelul a fost resedinta regala, si precum toate cladirile devenite monumente, si aceasta are o intreaga istorie in spate. Astazi Palatul Regal a fost recladit si gazduieste muzee, multe sali de studiu si in aripa de vest, cea mai importanta este expozitia Green Vault, cu exponate de la renastere la baroc. Este considerata cea mai extinsa comoara muzeala din Europa. Castelul nu este inca in totalitate restaurat si se preconizeaza a fi complet terminat pana in anul 2013.

Tot in Schloss Platz am vazut cum se ridica semeata spre cerul unei zile mohorate de vara, o mareata biserica situata in apropierea Operei. Aceasta este Katholische Hofkirche sau Catedrala Catolica din Dresda. Construita in stil baroc, cea mai mare biserica din Saxonia sec. 18, a fost ridicata de Gaetano Chiaveri. Biserica a fost cladita la comanda regelui Frederich Augustus II de Saxonia, avand o suprafata impresionanta de aproape 4800 mp. Si aceasta biserica a fost grav avariata in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial si restaurata in anii 1980, de catre regimul est-german.

Am vizitat pt. putin timp aceasta minunatie arhitecturala din frumosul oras german si am ramas profund impresionata. Era foarte multa lume dar am reusit sa dam un rond fugitiv. Mi-a placut enorm altarul, cu totul deosebit, pe verticala, construit din marmura si bronz. Picturile sunt de asemenea, dumnezeiesti, pur si simplu nu am cuvinte de redat... Pictura cea mai semnificativa mi s-a parut a fi Inaltarea lui Iisus, este o opera de arta in sine, de dimensiuni ample.

Mergand pe acea ploaie mocaneasca spre alta piata importanta, Neumark, trecand prin curtea interioara a imensului Palat Regal, am dat de alta minune la vedere din Dresda: am vazut un perete lung de vreo 102 m, deosebit, de o frumusete iesita din cotidianul modern al zilelor noastre. Este Furstenzug sau Procesiunea Printilor, o autentica si unica opera de arta, pe unul dintre peretii exteriori ai Palatului Regal. Este situat mai exact pe Augustus strasse. Acest perete mural, realizat conform unui proiect de catre Wilhelm Walter dupa anii 1872, este zugravit in peste 24.000 de bucatele de gresie portelanata Meissner, o vie si colorata tapiterie din piatra lipita practic de perete. Este socotita una dintre cele mai mari lucrari de portelan din lume. Acest mozaic prezinta galeria ancestrala a 800 de ani ai reprezentantilor dinastiei regale Wettiner, cu regi, duci si alte personaje care au domnit peste Saxonia din sec. 12 pana la inceputul sec. 20 si care au caracterizat istoria saxona.

Urmand drumul de-a lungul acestui perete cu totul special, pe aceeasi strada, in Neumarkt, am dat imediat de un alt lacas sfant. Acesta este Frauenkirche sau Biserica Maicii Domnului. Si aceasta bijuterie arhitecturala a suferit mult de-a lungul istoriei, in special in timpul ultimului razboi mondial si cu greu a „renascut” din bucatile de piatra inegrita de negura timpului, contrastand cu cea noua, dintr-un maro-ocru, ca un autentic puzzle istoric.

Am reusit sa intram si am ramas fara grai; o adevarata minunatie arhitecturala, o bijuterie a artei desavarsite. Si aici era plin de lume si cu greu am reusit sa ne strecuram. Odata intrata, am ramas extaziata de perfectiunea unui altar inalt, de o perfectiune divina. Mai mult din marmura alba, sculptata cu statui din bronz si marmura, cu o orga ce se ridica parca spre Dumnezeu... Situata pe mai multe nivele, in forma de loje, biserica este practic „coplesita” de picturi care cred ca isi fac concurenta fiecare in frumusete, unicitate si maiestrie. Iar cupola larga, vine, le cuprinde pe toate si desavarseste inca un loc din Dresda care trebuie vizitat neaparat.

Biserica Maicii Domnului este unul dintre simbolurile orasului, fiind cea mai importanta biserica protestanta in stil baroc din Germania.

In drum spre Neumarkt, am dat de o alta cladire reprezentativa din centrul istoric al Dresdei: Stallhof. Aceasta este una dintre putinele marturii ale epocii glorioase a Renasterii si face parte din structura arhitecturala a palatului rezidential. Construit spre sfarsitul sec. 16 sub domnia lui Christian I, acest loc a servit ca loc de intalnire pt. spectacolele cu cai si diverse evenimente culturale teatrale. Cladirea mi s-a parut deosebita si se sprijina pe 22 de stalpii rotunjiti in stil toscan, cu arcade ample. Privirea mi s-a oprit pe peretii superiori, care sunt decorati cu diverse scene cu cai, cu trofee si cu diferite arme realizate in relief. Ghida ne-a spus ca aici si astazi se mai organizeaza ocazional spectacole de teatru si de calarie.

Din Neumarkt am luat calea spre orasul nou si am ajuns sa vedem si aici un mare si modern mall, Altmarkt Gallery, unde, cum era normal, am dat si noi putin cu nasul. Si aici lume multa, furnicarul nemtesc si nu numai (cred ca erau si multi turisti ca si noi). Tot felul de magazine, terase, oameni calmi, relaxati, multi chiar si zambitori, nestresati, care nu se grabeau deloc... in afara de noi. Aici mi-a placut in mod special, o fantana arteziana situata intre cele scari rulante ce duceau la etajele superioare.

Un alt locas sfant situat in apropiere de Altmarkt si pe care am reusit sa-l vizitam a fost Kreuzkirche sau Biserica Sfintei Cruci. Aceasta este principala biserica reformata din Dresda sec. 18, in stilul neoclasicist.

Dar aceasta biserica are radacini mult mai adanci pe aceste locuri. A fost de fapt prima biserica din Dresda sec. 13, sub numele de Biserica Sf. Nicolae. Mai tarziu, spre sfarsitul sec 14, a luat numele de Biserica Sf. Cruci, dupa ce sotia regelui Henric Ilustrul a adus la Dresda o relicva a Sfintei Cruci. Si aici istoria si-a pus amprentele sale incontestabile, cu multe distrugeri si refaceri, pana in zilele noastre.

Am pasit si in acest loc si aici am simtit cam la fel ca atunci cand am intrat in Biserica Sacre Coeur din Bruxelles. Interiorul acestei biserici este sobru, pare mai rece, este simplu, fara ornamente, picturi, statui si sculpturi masive, impresionante ca in celelalte locasuri de cult. Dar cu toate acestea, si aceasta biserica are farmecul sau special si distinct. Faptul ca este foarte inalta, cu peretii nepictati, are foarte multe ferestre din care patrunde cu putere lumina si tocmai aceste lucruri mie mi-au insuflat o prestanta cu totul aparte a acestei biserici. Numai deasupra altarului destul de simplu, cu cateva sculpturi am vazut o mare pictura reprezentand Rastignirea lui Iisus. Deasupra intrarii am vazut si o orga nepretentioasa si cu toate acestea am inteles ca acustica acestei biserici este deosebita.

In plimbarea noastra prin Dresda cea ploioasa, am reusit sa vedem si partea moderna a orasului, cu intinsa cladire Kulturpalast din Dresda sau Palatul Culturii, ca si Hotelul Hilton sau grandiosul Grand Hotel Taschenbergpalais si alte hoteluri cu arhitecturi moderne, foarte placute ochiului.

Am facut o binemeritata pauza la o terasa acoperita, pe malul stang al Elbei, in apropierea locului unde trebuia sa vina autocarul sa ne ia. Si am mancat un gustos hot-dog sau wurst pe limba lor, care, la foamea care ne cotropise, a fost mana cereasca. Ne-au incantat privirea ca aici, ca si la Viena, erau trasuri acoperite, de data aceasta, care plimbau turistii, chiar si pe acea ploaie. Ce ne-ar fi placut sa avem ceva mai mult timp la dispozitie pt. a ne delecta cu o astfel de promenada de-a lungul malului frumoasei Elba...

Mi-a placut foarte mult si acest oras german, Dresda sau „Florenta de pe Elba”. Pentru mine ramane ca un magnet ce atrage tustistii cred eu in fiecare anotimp al anului si pe orice vreme, datorita farmecului sau unic, dat de splendoarea mostenirii culturale ca si de pajistile inverzite la acea vreme cand am fost noi, strabatute de pletele Elbei.

Acum, privind retrospectiv, nu as putea sa fac un clasament al oraselor vazute de mine in Germania. Atat Koln, Munchen, Frankfurt, Bonn, Berlin si acum superba Dresda, fiecare are farmecul si frumusetea sa aparte, fiecare are cate ceva (de fapt multe) de daruit Umanitatii, fiecare este unic si special si cu toate adunate, fac din Germania o tara turistica frumoasa, interesanta, incitanta, istorica si niciodata de uitat.

Si v-am povestit si eu cate ceva din orasul de pe Elba, doar pentru ca si eu, precum multi altii, AmFostAcolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 6558 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI