Dresda – renascuta din cenusa ca pasarea Phoenix!

TIPĂREȘTE

Sunt ceva ani de cand mi-am dorit sa vad acest oras situat pe valea raului Elba, despre care auzisem ca a fost bombardat in cel de-al doilea razboi mondial de britanici si eram curioasa sa vad ce pot face nemtii pentru a reface istoria unuia dintre cele mai frumoase orase din lume, astfel incat amprenta unui razboi sa nu fie vizibila.

Plimbandu-ma pe strazile acestuia, nu am avut nici-un moment senzatia ca ma aflu intr-un oras realmente nou, avand in vedere ca multe dintre cladirile sale istorice au fost reconstruite cu ajutorul imaginilor si fotografiilor, folosindu-se chiar bucati din ruinele constructiei orginale, pana in cele mai mici detalii, asta ca sa va dati seama cat de precisi pot fi nemtii, si aici ma refer la Palatul Zwinger (refacut in 1964), Opera din Dresda (Semperoper, considerata cea mai frumoasa din Germania, reconstruita in 1985), sau Biserica Maicii Domnului (Frauenkirche, renascuta in 2005), care m-a fermecat intru-totul.

Dresda, fosta capitala saxona, este un oras princiar, fiind resedinta regala a Saxoniei, fapt ce a imprimat orasului valoare culturala si artistica, alaturi de natura care a fost extrem de generoasa, asta daca ma gandesc la privelistea superba ce o confera Elba care strabate orasul pe o distanta de mai bine de 20 de kilometri, dar si dealurile care il inconjoara.

Spre deosebire de Viena sau Budapesta, ori Praga, unde putem admira Dunarea, respectiv Vltva mai mult sau mai putin de aproape, aici putem sa ne relaxam pe iarba chiar pe malul Elbei sau sa o atingem...

Dupa ce am luat un wursten (carnat) si o bere de la o taresa de pe malul acesteia, prietenul nostru neamt, caci trebuie sa mentionez ca am avut un real ajutor in oras prin « serviciile » oferite de catre simpaticul nostru Frank, ne-am intors in Piata Operei pentru a vedea o constructie impresionanta prin acuratetea detaliilor ornamentale, respectiv Palatul Zwinger, un adevarat « paradis din piatra », nu inainte de a fi vazut Catedrala Catolica, sau Biserica Curtii cum este numita in germana (Khatholische Hofkirche) , aflata chiar in Piata Palatului (de unde putem ajunge si de pe Terasa Bhrul), maiestuoasa, impunatoare, inegrita de timp, dar nestirbita in frumusete.

Langa Piata Palatului, care in timpul sarbatorilor de iarna imbraca o haina romantica, pe Augustus Strasse, putem admira « pictura » din gresie portelanata lunga de peste 100 de metri, ce reprezinta Procesiunea Printilor (Fürstenzug) , infatisand peste opt sute de ani de istorie a casei regale saxone (dinastia Wettin), prin imaginile a 35 de printi, regi si duci calare, fiind considerata cea mai mare imagine de portelan (Meissen) din lume, aflandu-se pe exteriorul unuia dintre zidurile curtii interioare a Palatului Regal.

In acelasi timp, eu cred ca aceasta capodopera reprezinta un omagiu adus portelanului din Dresda, ce a jucat un rol important la curtea regala, aici infiintandu-se prima fabrica din Europa, inca de pe vremea lui Augustus cel Puternic.

« Printii », al caror nume este scris dedesubtul fiecaruia, au reusit sa supravietuiasca razboiului, putine piese fiind inlocuite, iar in anii ’80 au suferit un proces de restaurare, fiind unul dintre punctele de maxima atractie ale Dresdei.

Palatul Regal, construit initial in 1530, distrus de un incendiu, reconstruit de acelasi Augustus cel Puternic, afectat apoi de razboi si iar refacut este, dealtfel, foarte interesant, impunandu-se prin stilul arhitectonic diferit al aripilor sale, creandu-ti senzatia ca sunt cladiri separate.

Margand de-alungul acestui zid, pe Augustus Strasse, putem ajunge la Biserica Maicii Domnului (Frauenkirche) , care mie mi se pare cea mai frumoasa biserica din cate am vazut, nestiind daca am pasit intr-un palat, la opera sau intr-un lacas de cult!

Desi fusese distrusa in cel de-al doilea razboi mondial aproape in intregime, reconstructia acesteia a fost incheiata in 2005, putandu-se vedea in elementele de constructie bucati din constructia initiala imbinate impreuna cu cele noi.

Revenind la Palatul Zwinger, acesta a fost construit in stil baroc, in mai multe etape, inaugurat in 1719, pe locul unei foste fortarete ce mai pastreaza unul dintre ziduri ca parte a acestui palat, cu scopul de a gazdui evenimentele ce aveau loc in familia regala, pe vremea lui Augustus cel Puternic ce isi dorea ceva similar cu Versailles-ul de care se indragostise.

Desi initial gandit ca o orangerie si o sera, pavilioanele palatului au fost dublate « in oglinda », capatand aspectul patrat pe care il are acum.

Palatul a fost distrus aproape in intregime in timpul celui de-al doilea razboi mondial, insa a fost reconstruit dupa acesta pe baza unui referendum al locuitorilor Dresdei.

Frumusetea acestuia este data de multitudinea sculpturilor si statuilor ce il decoreaza, reprezentand nimfe sau alte figuri mitolgice.

Noi am intrat prin aripa de langa Semperoper, aceasta fiind adaugata in 1847, dupa ce a fost construita opera in stil renascentist si baroc, gazduind acum Galeria Marilor Maestri, pe care am lasat-o in dreapta noastra, palatul fiind de fapt, un complex muzeal alcatuit din pavilioane si galerii ce expun cea mai mare colectie de portelanuri din lume, opere de arta (tablouri si sculpturi), printre care si celebra Madona sixtina a lui Raphael, colectii de arme folosite de conducatorii saxoni, o colectie de instrumente stiintifice expuse in Salonul de Matematica si Fizica, o colectie de monede, precum si o biblioteca.

Curtea interioara are o gradina superba cu cateva fantani arteziene dispuse simetric, insa cel mai mult mi-a placut fantana denumita “Baia nimfelor”.

Am parasit palatul Zwinger prin Poarta Coroanei (Kronentor), care da in aleea Ostra, ce reprezinta de fapt intrarea principala in palat, ce se face cu ajutorul unui mic pod de lemn ce traverseaza santul de aparare (care putea fi distrus la nevoie) si am admirat aici coroana superba aflata in partea de sus a portii, dar si statuile aflate in nisele acesteia si care reprezinta cele patru anotimpuri.

Varful portii este dat de patru vulturi auriti asezati pe o cupola, purtand o coroana regala.

Incarcati de istorie si de frumos, am plecat cu gandul sa vedem si altceva, scopul nostru fiind sa vizitam cat mai multe obiective, scopul prietenilor nostri nemti era sa bem bere (el) si sa cutreieram magazinele pentru o sesiune de shopping (ea) !

Astfel ca, dupa ce am petrecut mai bine de doua ore prin majoritatea magazinelor din centru (Prager strasse) am putut cumpara la preturi super reduse haine pentru copiii, dar si pentru noi.

Trebuie sa mentionez ca si in Dresda am intalnit, ca si in Viena, trasuri trase de cai cu care te puteai plimba pentru un tur de oras si desi am fost tentati sa luam un astfel de mijloc de transport, am renuntat in favaoarea pierderii caloriilor adunate de la wursten-ii mancati pe ici – colo!

Cat despre locuitorii acestui superb oras, pot spune ca oamenii se manifesta lejer, se simte o liniste in comportament, in vorba.

La magazine mereu am fost intampinati cu zambetul pe buze, mereu salutati, atat la intrare, cat si la iesire, chiar daca nu cumparam ceva.

M-am simtit bine in Dresda, am uitat de ale mele, orasul are acest dar, nu stiu de ce, aici am avut sentimentul ca sunt « acasa »!

Eu am ramas incantata de acest oras romantic si elegant, chiar daca este aglomerat si agitat, pe care nu am avut timp sa il explorez indeajuns, dar l-am vazut suficient cat sa imi doresc sa revin cel putin inca o data!

---

VIZUALIZĂRI: 5179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI