Văzut de pe apă, Strasbourg este şi mai frumos

TIPĂREȘTE

Encore plus beau,

Strasbourg vu de l’eau

Strasbourg este, dincolo de statutul său de capitală europeană, un oraş cu o istorie aparte. De-a lungul istoriei sale zbuciumate, oraşul şi-a asumat un statut de neutralitate, încă dinainte de Războiul de Treizeci de Ani, dar asta nu l-a ferit de necazuri, legate în primul rând chiar de atitudinea tolerantă faţă de mişcarea de reformare a bisericii.

Se pare că aici (nu este sigur), venit de la Mainz, Gutenberg şi-a pus la punct invenţia sa, tiparul cu litere mobile, oricum este sigur că dezvoltarea tiparului aici a favorizat curentul umanist şi a conferit Strasbourg-ului renumele de leagăn al umanismului şi bastion al Reformei.

Dacă mai adăugăm faptul că la Universitatea din Strasbourg şi-a făcut studiile de drept Goethe, sau că aici un tânăr, pe nume Rouget de l’Isle, a compus în 1792 Un cântec pentru armata Rinului, care avea să devină imnul Franţei, la Marseillaise, avem suficiente repere pentru a înţelege măcar în parte complexitatea culturală şi socială a oraşului.

Ajunşi aici, puteţi vizita Strasbourg-ul în mai multe moduri decât în majoritatea celorlalte oraşe europene.

► Evident, cel mai simplu este à pied, adică pe jos. În acest caz, se poate închiria contra sumei de 5,5 euro un audio-ghid, de la Oficul de Turism din Piaţa Catedralei, de unde este şi punctul de plecare. O altă posibilitate este cu un ghid în carne şi oase, caz în care punctul de plecare este din acelaşi loc, dar la o oră fixă (de fapt mai multe, dar diferite în funcţie de anotimp), iar preţul este ceva mai mare (6,8 euro).

► O altă variantă este à vélo, adică pe bicicletă, pe care o puteţi închiria de la una din cele două firme (click aici , click aici), la preţul de 10, respective 8 euro. Atenţie, în acest caz trebuie să lăsaţi şi o garanţie de 100 euro pentru bicicletă.

► Bineînţeles, dacă banii nu sunt o problemă, puteţi vizita Strasbourg-ul en taxi, adică cu taxiul, care, contra sumei de 40 de euro pentru 1-4 persoane, vă oferă o vizită comentată a oraşului.

► Cu excepţia zilelor de iarnă, puteţi face o plimbare în Strasbourg en mini-tram, adică cu mini-tramvaiul, pus la dispoziţie de Compania de transport strasbourgheză (click aici), contra sumei de 5,2 euro. Şi în acest caz vizita este comentată.

► În sfârşit, am lăsat la urmă preferata mea, vizita en bateau-mouche sur Ill, adică vizita cu vaporaşul pe Ill (click aici). Punctul de plecare este debarcaderul de la Palatul Rohan şi pentru 8,4 euro, beneficiezi de o plimbare de o oră şi jumătate, comentată prin intermediul unui audio-ghid, într-una din mai multe limbi europene, plus chineza şi esperanto.

Când am ajuns la debarcader, se pregătea deja să plece un vaporaş, dar nu ne-am urcat, pentru că acesta era acoperit şi noi doream să vedem totul cât mai bine … aşa că am plecat abia cu al treilea, care era descoperit.

Pentru a înţelege mai bine traseul, am încărcat şi o fotografie cu harta oraşului, pe care am marcat traseul urmat de vaporaş. Cu “1” este marcată poziţia debarcaderului, iar cu “2” este marcată zona instituţiilor europene, unde vaporaşul face cale întoarsă.

Cum spuneam, am plecat de la debarcaderul din faţa Palatului Rohan, pe latura sudică a oraşului vechi, având în stânga Quai des Bateliers. Trecem pe sub Pont du Corbeau şi imediat în dreapta vedem Ancienne douane (Vechea vamă) , care acum adăposteşte Musée historique de Strasbourg (Muzeul de istorie al oraşului Strasbourg) , a cărui piesă de rezistenţă este un plan al oraşului în relief, din anul 1725, o machetă la scara de 1/600, ocupând o suprafaţă de aproximativ 80 mp.

Pe malul celălalt se găseşte Musée Alsacien (Muzeul Alsacian) , un muzeu al artei şi tradiţiilor populare ale regiunii.

Trecem apoi pe sub alte două poduri, Pont Saint Nicolas şi Pont Saint Thomas, acesta din urmă străjuit de biserica luterană cu acelaşi nume, datând din secolul al XII-lea, a doua din oraş ca mărime, după Catedrala Notre-Dame.

Ajungem apoi la Pont Saint Martin. De aici intrăm în La petite France (Mica Franţă) , cartier pitoresc, locuit în trecut de pescari, morari şi tăbăcari. Casele vechi de câteva secole, cu o arhitectură aparte, cu bârne de lemn vopsite în culori închise, contrastând cu albul pereţilor, dau un farmec deosebit cartierului.

Urmează surpriza: trecem printr-o ecluză cu porţi de lemn, veche de două secole şi urcăm la nivelul superior. Ajungem apoi la extremitatea vestică a circuitului, unde avem în faţă Barajul Vauban, construit la sfârşitul secolului al XVII-lea, după alipirea regiunii Strasbourg la Franţa, cu scopul de întărire a fortificaţiilor medievale. Cândva, acest pod-cazemată permitea, prin închiderea unor vane, inundarea sudului oraşului, pentru apărarea lui împotriva unor atacuri venite pe acea direcţie.

În prezent, podul dispune de o terasă panoramică, amenajată prin anii ’60, de unde se poate admira priveliştea oraşului. În spaţiul larg din faţa Barajului Vauban, vaporaşul face o piruetă elegantă, întorcându-ne cu faţa spre direcţia din care am venit, pentru a admira mai bine Les Ponts Couverts (Podurile Acoperite) , străjuite la capete de cele două turnuri medievale. Podurile acoperite (rămase în prezent fără acoperiş) au fost construite iniţial din lemn, în secolul al XIII-lea, cu acoperiş de ţiglă şi în secolul al XIX-lea au fost înlocuite cu o construcţie din piatră, dar numele a rămas. La baza turnurilor se mai pot vedea vechile fortificaţii, cu amplasamentele pieselor de artilerie ce asigurau apărarea zonei.

În continuare lăsăm în stânga Şcoala Naţională de Administraţie şi, ocolind oraşul vechi pe latura de nord a acestuia, ajungem la confluenţa din estul oraşului a celor două braţe ale râului Ill. Continuăm spre nord şi ceva mai departe, unde râul Ill întâlneşte canalul Faux-Rempart admirăm frumoasa siluetă a bisericii reformate Saint Paul, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea în stil neo-gotic.

Trecem pe sub alte poduri şi lăsăm în stânga sediul postului de televiziune franco-german ARTE (Association Relative à la Télévision Européenne). Mai demult, programele (foarte bune) ale acestui post erau transmise şi de unii din distribuitorii de semnal TV prin cablu de pe la noi. Eu, de exemplu pe acest post am văzut prima dată filmul complet al “procesului” soţilor Ceauşescu (şi l-am şi înregistrat pe casetă video), TVR-ul neîndrăznind să-l difuzeze decât câţiva ani mai târziu. Din păcate, postul nu mai figurează în grila de programe, deşi acum avem mult mai multe. Ştiţi vorba aia, multe, da’ proaste …

De ce să promovăm cultura (ARTE difuzează foarte multe filme ale cinematografiei europene, printre care şi româneşti), când mai bine promovăm opusul ei, prin posturi gen Taraf …

Lăsând în urmă sediul ARTE, ajungem în cartierul Instituţiilor Europene. În dreapta, vedem clădirile Winston Churchill şi Salvador de Madariaga, care adăpostesc birouri ale Parlamentului European, iar în stînga, pe celălalt mal, admirăm clădirea Louis Weiss, care adăposteşte în principal Hemiciclul, adică sala de şedinţe a Parlamentului European.

În acest loc, râul Ill se întâlneşte (perpendicular pe el), cu canalul Marna-Rin, dincolo de care se vede o altă clădire „europeană”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

De aici vaporaşul face cale întoarsă şi ne aduce la debarcaderul de unde am plecat.

După cum am spus, alesesem vaporaşul descoperit (am fost întrebaţi ce preferăm la cumpărarea biletelor), pentru a putea admira în voie priveliştea. Dintr-un punct de vedere, alegerea a fost bună, dar pe de altă parte ea a avut dezavantajul că pe parcursul plimbării am avut parte de câteva rafale de ploaie, motiv pentru care nu prea am făcut fotografii, pentru că trebuia să-i ţin umbrela soţiei, care filma. Aşa că fotografiile ataşate sunt, în majoritate, capturi din acest film.

Nu mai spun că, exact la sosirea la debarcader a început o ploaie torenţială care a făcut complet inutilă umbrela, astfel că am ajuns la parcarea unde lăsasem maşina uzi până la piele. Noroc că ploaia a stat şi am putut să ne schimbăm de hainele ude într-o parcare, în drum spre Metz, unde aveam rezervare la un hotel. :)

Oricum, am căzut de acord că duşul cald, dar neaşteptat, de august, nu a stricat deloc impresia generală foarte bună a plimbării cu vaporaşul (Batorama) în Strasbourg. Pot spune că a fost cel puţin la fel de frumoasă cu cea de la Paris, pe Sena. Dacă ajungeţi la Strasbourg, v-o recomand cu căldură.

---

VIZUALIZĂRI: 6798 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI