Scurt popas în Forbach

TIPĂREȘTE

În vara anului trecut, ne-am decis să dăm curs invitației prietenilor noștri francezi, care locuiesc într-un sat de lângă Le Mans și să le facem o vizită pentru o escapadă pe Valea Loarei (și nu numai). Pentru a avea libertate de mișcare, am plecat cu mașina personală, mai ales că îmi place să conduc și nu consider acest lucru o corvoadă. Evident, cei aproape 3400 km distanță nu puteau fi parcurși fără oprire, așa că am planificat pe parcurs două opriri. Prima dintre ele am făcut-o la Pensiunea Lunczer, din Mosonmagyaróvár, la vreo 15 km de granița dintre Ungaria și Austria, unde mai poposisem și cu câțiva ani înainte. A doua zi am continuat drumul, dar am mai făcut o oprire, imediat după intrarea în Franța, în micuța localitate Forbach, la o aruncătură de băț (peste graniță) de Saarbrücken.

Am ales această localitate ca punct de oprire, pentru că era pe traseu și pentru că am găsit o ofertă foarte bună la Hotel Ibis Budget Forbach Centre, la prețul de 34 €/noapte camera dublă.

Aceste hoteluri, numite până de curând Etap sunt foarte convenabile și, ori de câte ori am ocazia, fac o rezervare la unul din ele. Avantajele sunt multiple, dar în primul rând este cel privind faptul că știi la ce te aștepți, nu ai niciodată surpriza ca ceea ce găsești la fața locului să te dezamăgească. Desigur, nu dispui de confortul și facilitățile unui hotel de lux, dar dotările sunt standard și dacă ai mai stat la un astfel de hotel, cu siguranță vei găsi același lucru și la un altul din același lanț (cu, eventual, mici variații)

În principiu, este vorba de camere duble, care dispun însă și de un al treilea pat, pentru un eventual copil, pat situat deasupra celui dublu, normal. Apoi, mai există o masă, un televizor LCD și, bineînțeles, baia cu duș și WC-ul separat de baie. E drept, baia nu are intimitatea uneia de la un hotel cu pretenții mai mari, ușa e din sticlă (mată), dar pentru un cuplu nu e nicio problemă. Curățenia nu a fost niciodată neglijată în hotelurile de acest tip, în care am stat și, ceea ce pentru mine este foarte important, astfel de hoteluri au întotdeauna parcare proprie, de cele mai multe ori gratuită. Așa a fost și în cazul hotelului din Forbach, acesta având parcarea în spatele clădirii, parțial chiar sub aceasta. De aici, se urcă cu liftul până în holul recepției, sau mai sus, pe etaje.

La recepție se găseau materiale informative cu privire la obiectivele din zonă, prilej cu care am descoperit că sunt lucruri interesante de văzut și de făcut aici.

După nume și ținând cont de faptul că localitatea se află în departamentul Moselle, din regiunea Lorraine, mă așteptam ca, ieșind în oraș, la o plimbare spre seară, să aud vorbindu-se germană, dar nu mică mi-a fost surprinderea ca, în loc de aceasta, să constat că mult mai des se auzea vorbindu-se araba. De fapt, germană nu am auzit vorbindu-se deloc. Domnișoara de la recepție cu care ne-am întreținut câteva minute la revenirea la hotel ne-a spus că nu prea se vorbește germană în Forbach. Chiar a recunoscut că, atunci când avea câțiva ani, în familia ei se vorbea germană, dar că, odată cu mersul la școală, încetul cu încetul a uitat germana și acum, toată familia vorbește franceza.

Despre Forbach nu știam nimic, înainte să ajung aici. Apoi, informându-mă, am aflat că este orașul natal al Patriciei Kaas și că, până în 2004, a fost un important centru minier carbonifer. În 2004, întreaga activitate minieră a încetat, economia zonei reorientându-se spre alte activități: turism, energii alternative etc.

Orășelul este mic, dar cochet și are câteva lucruri interesante de văzut. Unul dintre acestea este impunătoarea biserică Saint Rémi, cu alură de catedrală. Din păcate, nu am putut să o vizităm și în interior, fiind închisă, lucru explicabil, de altfel. Prietenii noștri ne-au spus că în Franța este o lipsă acută de preoți, astfel că s-a ajuns la situația ca un preot să slujească, pe rând, prin rotație, câte o zi la câte o biserică din câteva sate vecine.

În spatele bisericii se înalță un deal, pe care se află parcul Schlossberg, în mijlocul căruia este un castel din secolul al XIII-lea, parțial în ruine, care a dat numele parcului.

În fața bisericii se află un platou unde ar fi trebuit să ardă Flacăra Veșnică în amintirea morților din războaie, monument inaugurat de generalul de Gaulle, președintele Republicii Franceze, în 1961. Când am trecut noi pe-acolo, flacăra era stinsă. :(

Biserica Saint Rémi se află între două străzi: Rue de l'Église și Rue Nationale. Aceasta din urmă este strada pietonală ce constituie centrul civic al orașului și pe care am pornit și noi, deși era cam pustie. La capătul opus, am intrat într-o mică zonă, numită Place de l’Alma, unde se află bustul lui René Cassin, profesor de drept și judecător francez, laureat al premiului Nobel pentru pace, în 1968, pentru contribuția sa la Declarația Universală a Drepturilor Omului și delegat al Franței la Liga Națiunilor, între 1924 și 1938. Cu toate că am căutat pe Internet, nu am reușit să aflu, totuși, care este legătura lui cu Forbach.

De la Piața Alma, am ieșit pe Avenue Saint-Rémy, o stradă paralelă cu Rue Nationale și pe care se găsesc câteva obiective sociale ale orașului: Centre d'Animation Culturelle, în care-și desfășoară activitatea Théâtre Le Carreau, Cinéma Le Paris, Oficiul de turism și Primăria. Vizavi de Primărie, se află și Sinagoga, inclusă în circuitul turistic al zonei și care datează de la 1836. Alături de Primărie, se află și un monument dedicat minerilor.

După plimbarea prin centrul orașului Forbach, am revenit la hotel, nu înainte de a bea o bere pe terasa barului Le Carré Mauve (Pătratul mov). După ce am băut berea, am dat, după colț, de Gelateria Giuliana, unde se poate și mânca, așa că ne-am oprit și aici. În final, ne-am retras la hotel, pentru că a doua zi ne aștepta un drum de vreo 700 km.

În concluzie, Hotel Ibis Budget Forbach Centre este o opțiune de luat în seamă de către cei aflați în drum cu mașina către Hexagone (Franța continentală), în primul rând pentru raportul preț/calitate excelent.

---

VIZUALIZĂRI: 1974 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI