Parisul in low-cost, cu bune si rele

TIPĂREȘTE

Sper sa va fiu de folos cu experienta mea. Ca sa intelegeti mai bine Paris-ul, la intoarcerea acasa, a fost acelasi soc ca si trecerea de la condus la mersul pe jos.

Acolo lumea parca are alte dimensiuni. Excursia a avut loc la sfarsitul lui ianuarie, cand beculetele de Craciun inca ornau tacticos Champs-Elysees-ul.

Ne-am cazat in zona Montmartre, vis-a-vis de metrou, la 2 minute de Sacre Coeur.

Ca sfat pentru urmatorii indrazneti, va spun de pe acum ca zona este destul de dubioasa, intesata in principiu de oameni de culoare dornici sa iti vanda cate ceva, cam cum te alearga pe la noi tiganii la Obor, dar bineinteles la alt nivel. Totodata sunt sigur ca francezii mei vindeau lucruri mai putin ortodoxe decat clasicul turn Eiffel sau mai stiu eu ce geanta Vuitton.

Terminand cu cazarea ne-am indreptat catre Sacre Coeur, care ne-a lasat o impresie placuta prin privelistea deasupra orasului. Foarte multi turisti pe scarile bisericii, cate un artist cantand de zor la chitara cu o boxa langa el (asta era oarecum in contradictoriu). Nu incercati sa repetati experienta seara asa cum am incercat si eu sa surprind luminile Paris-ului deoarece zona de acces este inchisa.

Prima zi a fost de acomodare, am luat la picior strazile orasului, am ramas impresionat de grandoarea lui, aici totul se afla la o scara mult mai mare, pornind de la trotuare si bulevarde pana la cladiri, m-am simitit foarte mic.

Am sesizat totodata fluxul de culturi, in ideea in care mersul cu metroul devenea un fel de turn Babbel. Spre seara, ne-am indreptat spre catedrala Notre Damme, in care am surprins o slujba cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Nu sunt o fire pioasa, slujbele din bisericile noastre au reusit pana acum mai mult sa ma sperie decat sa ma linisteasca, dar daca exista un rai pe pamant, coloana lui sonora este muzica de la Notre Damme, unde nu doar orga si vocea corului, cat tot mediul ambiental m-a facut sa ma opresc din filmat si sa ma bucur pur si simplu de tot ce se intampla in jurul meu.

Seara, ne-am intors acasa, iar in curajul meu orbesc m-am avantat cu fata pana la Moulin Rouge, pt ca vazusem noi pe harta ca e la 5 minute de noi. Au fost insa cele mai lungi 5 minute din viata mea :) Dupa cum v-am spus cartierul nu este cel mai roz al Paris-ului, ne-am strecurat printr-o miscare de protest, apoi am luat tip-til pe trotuar. Pana la locul cu pricina, dai de destul de multe cinema-uri erotice, locuri de spectacol in aceeasi tema, cu oameni angajati la intrare sa te abordeze cu o invitatie.

Partea cea mai amuzanta e ca pe mine ma ignorau complet, in timp ce entitatea feminina era in centrul atentiei. Asta m-a pus rau pe ganduri si ulterior am decis sa merg la sala... de forta evident.

De a doua zi a inceput adevarata aventura, cu program sever de hoinarit de dimineata pana seara, am vizitat din nou Notre Damme, De data aceasta am si urcat cele foarte multe trepte pt a admira privelistea si minunatii gargoili. Printre nenumaratele biserici, o alta senzatie de visare am trait-o la Saint Chapelle, unde vitraliile te lasa fara glas.

Printre muzee, recomand bineinteles Louvre si D'Orsay, cred ca in mod normal la Louvre ti-ar trebui o zi intreaga sa vizitezi tot ce e de vizitat. Noi unii, dupa cateva ore, am inceput sa frunzarim ghidul de buzunar si sa vanam colectiile si lucrarile arhicunoscute. Nu va faceti griji privind statul la coada deoarece lucrurile merg foarte repede.

La D'Orsay a fost un incident neplacut, deoarece la un moment dat a pornit alarma de incendiu, lumea a fost evacuata fara a avea posibilitatea de a-ti lua bagajele. Atunci am asistat la o scena socanta, in care francezi de 50 de ani la costum invadasera garderoba impingand angajatiisi sarind efectiv ca animalele peste tejghea, moment in care s-a creat efectiv panica.

Turnul Eiffel l-am abordat seara, si cred ca asa este mai bine, deoarece imaginea orasului luminat face cat o mie de cuvinte. Bineinteles, exista lift, puteti plati in functie de nivelul la care vreti sa ajungeti. Tot in zona, veti intalni foarte multi vanzatori ambulanti care va vor agasa cu diferite suveniruri. Preturile difera in functie de fata fiecaruia, dar daca ii bagati in seama nu mai scapati de ei. Tot langa turn am servit masa, tocmai la un restaurant cu specific romanesc, foarte profesionist de altfel si populat, unde o sticla de grasa de cotnari era vreo 20 de euro :).

Printre alte locuri vizitate s-au numarat bineinteles Pantheonul, centrul Pompidou langa care se afla muzeul lui Brancusi, domul unde este inmormantat Napoleon si bineinteles nu m-am putut abtine sa nu merg in cimitirul Pere-Lachaise, sincer un adevarat muzeu arhitectural unde statuile si pietrele funerare se ridica la rangul de arta.

Puteti bineinteles sa lasati o floare marelui Jim Morisson, Edith Piaf, Enescu si multe alte personalitati marcante ale istoriei. Daca inca mai sunteti in stare sa urcati, va recomand calduros Arcul de Triumf, acesta din urma mi-a doborat conditia fizica, dar asta in urma unei intregi zile de mers continuu, totusi sa vezi intreg Champs-Elysee-ul luminat nu e o experienta ce o poti repeta in fiecare saptamana :) Ca mijloc de transport am utilizat numai metroul, de altfel la ce distante mari sunt de strabatut acolo e cea mai buna solutie.

Cel mai important sfat al meu e sa va luat Paris Museum Pass, nu va lasat descurajati de pret, credeti-ma ca face tot banii si din cate tine minte aveai chiar si transport gratuit pe nu stiu cate zile. In afara de turnul Eiffel, ai reduceri si gratuitati la cam tot ce se poate vizita, si marele avantaj ca nu mai stai la coada. Acest lucru ne-a scutit la D'Orsay, unde am sarit peste o coada ce-mi aduce aminte de Vatican.

Preturile in Paris, sunt destul de ridicate, cel putin mai ridicate decat Roma si Barcelona. Am avut ocazia sa intru intr-un magazin de benzi desenate de pe langa Sorbona, ce gazduia nu doar comics-uri ci si jucarii extraordinar de bine realizate precum Asterix si Obelix, Tin Tin si altii. Printre experiente culminante a fost plimbarea din greseala pe strada Saint Denis, daca ati vazut vreodata pe la televizor acele doamne ce ofera placeri, plasate din 10 in 10 metri, foarte sumar imbracate, sincer sa zic acolo parca si prostitutia e o arta. NU le pozati oricat de discret ati incerca, pentru ca sunt foarte atente :) Am incercat noi, si au disparut imediat intr-o cladire, dupa care ne-au confruntat destul de galagios, explicandu-ne ca se feresc de politia in civil care le fileaza si rugandu-ne sa stergem pozele.

Desi francezii sunt un popor civilizat nu va incercati norocul la orele tarzii in zonele din periferie. Am vazut in metrou domnisoare ce-si vedeau de treaba lor care isi luau palme serioase date 'in gluma' de niste baietasi de cartier de culoare. Bineinteles romanul este nelipsit din peisaj, sau mai degraba rommul roman. La Notre Damme am avut un schimb de replici mai dur cu o astfel de... domnisoara, care recunoscandu-ne romani se astepta sa primeasca ceva bani din partea noastra. Am asistat in metrou la prestatia unui interpret latino, un fel de Pepe al nostru, dar care la sfarsit, nefiind rasplatit corespunzator de catre un chinez, l-a trimis in origini si nu numai, in cea mai pura romana auzita :) Cea mai amuzanta faza a fost atunci cand, am facut un popas la un colt de strada sa consultam harta. Nevazand ca ne-am asezat lg un cersetor arab cu 'handicap", imbracat corespunzator, cu cipici, chiar si turban, omu' tragea cu urechea la noi si mare ne-a fost mirarea cand ne-a abordat cu un: '"'ia ziceti baieti, unde vreti sa ajungeti? ". Sincer astfel de faze ma asteptam sa intalnesc mai degraba la Roma, si garantez ca cersetorii pe care i-am intalnit eu, si au fost ceva, au fost pur si simplu numai conationali.

Concluzionez spunand insa ca Paris-ul este superb, se ridica la adevarata sa reputatie asta daca esti dispus sa inchizi ochii ici si colo. Mie unul, cele 5 zile de vizitat care s-au lasat cu febra musculara va zic sincer ca nu mi-au ajuns (fata de Roma de exemplu), insa va garantez ca mi-au lasat amintiri pentru o viata intreaga, asa ca se merita cu siguranta.

---

VIZUALIZĂRI: 2917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI