Hai-hui prin Alsacia. Calatori pe “drumul vinului” (2) — Orase de poveste, castele, fluturi, maimute, St

TIPĂREȘTE

Daca acum un an cineva m-ar fi intrebat ce regiune a Frantei as dori sa viziez, as fi raspuns fara sa ma gandesc prea mult: Provence! Imi doream sa vad mai ales, campurile de lavanda!

Dar a fost sa fie altfel. De regula intai imi stabilesc locul pe care vreau sa-l vad si apoi caut sa vad cu ce ajung acolo. De data aceasta, a fost invers :mai intai, mi-a atras atentia o noua destinatie de la o companie aeriana : Euro-Airport Basel - Mulhouse -Freiburg.

Nu a fost greu sa gasesc locatia pe harta. Nu a fost greu sa caut ce se poate vedea in imprejurimi – asa am aflat de “Drumul vinului”, de Colmar si altele. Nu a fost greu sa ne gasim prieteni de calatorie. Zborurile erau programate martea si sambata. Ce sa faci de marti pana sambata? Ce sa faci de sambata pana marti? Asa ca nu a fost greu sa luam bilete de marti pana marti (asta prin ianuarie).

Mai aveam de rezolvat problema transportului local. Aveam cale lunga de strabatut, ne mai tenta si Elvetia…. Nu a fost greu sa inchiriem (din tara, inainte de plecare), desi era prima data cand alegeam aceasta metoda, o masinuta pe care sa o gasim la aeroport. Zis si facut!

Euro Airport Basel –Mulhouse- Freiburg, un aeroport micut, deserveste trei orase, dupa cum ii spune numele. Practic el se gaseste la granitele Frantei cu Elvetia.

Frumos este ca, dupa ce iti recuperezi bagajele si ajungi in sala principala, in dreapta ai un indicator mare cu un “Bine ati venit in Elvetia”, iar in stanga ai iesirea in Franta. Masina am capatat-o fara prea multe formalitati de la firma care inchiriaza, aflata in incinta aeroportului (partea franceza). Am luat cheile, iar la locul din parcare indicat, am gasit un Renault Capture productie februarie 2016.

Am fost super incantati – masina noua, cu toate dotarile, din care cel mai important a fost GPS-ul, cu un consum mic, dupa cum am vazut pe parcurs (5 litri la 100 km). Tinand cont ca inchirierea ne-a costat cam 10 euro pe zi de familie, toata acesta treaba ni s-a parut mult mai avantajoasa decat daca plecam cu masina noastra din tara.

Masinuta a fost aliatul nostru in toata saptamana care a urmat si nu e de mirare cand la sfarsit am vazut ca am parcurs aproape 900 km.

De la aeroport spre Mulhouse, si mai departe spre nord, spre Strasbourg, poti ajunge in principal, pe doua drumuri- unul cu doua benzi, ce trece prin mai toate localitatile (Drumul vinului in mare parte) si autostrada- A 35, una din putinele autostrazi din Franta fara taxa!

Era vremea pranzului si trebuia sa ajungem la cazare, asa ca am ales autostrada. Mai departe, toate saptamana am ocolit-o, caci nu vezi mare lucru din locurile pe langa care treci. Am preferat drumurile cu doua benzi (nu era prea greu pentru noi), ce strabateau localitati de poveste si viile aflate la cules. Chiar daca erau prea multe sensuri giratorii!

Casuta de vacanta pe care o rezervasem era intr-o mica localitate Wintzenheim (vezi impresii) – aflata aproximativ la jumatatea distantei intre aeroport si ultima noastra destinatie de vizitat –Strasbourg. Acest lucru ne-a ajutat scurtand drumurile zilnice- am inceput cu cele de la nord de Wintzenheim si, in ultimele zile cu cele de la sud de localitate.

Nu am cum sa povestesc despre toate localitatile vazute pe Drumul vinului, dar daca ar fi sa fac o ierarhie, atunci favoritul meu ramane Riquewihr. Alsacia este un amestec de istorie, cultura, peisaje si vin, iar Riquewihr cumuleaza toate aceste trasaturi. Micul sat medieval, aflat la 12 km de Colmar, ascuns intre vii, pastreaza acelasi aer romantic din secolul XVI, fiind una dintre cele mai tentante destinatii din Alsacia.

Zona veche este inconjurata de ziduri de fortificatii. Riquewihr are o strada principala, pietonala pavata cu piatra, ce coboara in panta usoara si de-a lungul careia sunt principalele magazine, restaurante si vinarii. Intrarea pe aceasta strada se face fie pe sub arcada de sub turnul Dolder aflat in partea de sus a strazii, fie prin arcada din cladirea primariei, in partea de jos.

Noi am intrat prin arcada turnului, constructie facuta pe la 1291, find destinata a servi ca turn de paza al orasului. Astazi este muzeu. Dupa turn, parca ai intri in alta lume- casute din lemn, pe care, localnicii le coloreaza in culori vesele, ferestre cu flori in aranjamente ce-ti iau ochii, miros imbatator de vanilie si migdale de la micile “Maison Alsacienne de Biscuiterie” unde fiecare trecator este indemnat sa guste din “macarons de Riquewihr”.

Celebrii biscuiti frantuzesti, pe care toata lumea ii stie (mici cat un ban, colorati, facuti cu faina de migdale si umpluti cu crema) capata o alta forma si gust in Riquewihr. Avand la baza tot faina de migdale, dar cu adaos de cocos, fistic, sau fructe confiate, fara crema, au forma unor mici conuri, fiind cremosi si parfumati.

Vinul vedeta in acesta zona este Rieslingul, si pentru a te convinge de acest lucru nu ai decat sa poposesti la numeroasele magazine de vinuri pe strada principala sau stradutele laterale. De regula poti cere sa gusti ceea ce vrei sa cumperi. Ca si alte orase din Alsacia, exista posibilitatea ca pentru 7 euro sa te urci intr-un trenulet ce strabate tot orasul, te plimba prin vii si ai parte si de o degustare la un producator.

Fiind in Franta, gastronomia e la loc de cinste, asa ca ai liber la pateul de gasca, de rata, branzeturile fine dar extrem de “parfumate”. Am vazut in Eguisheim, o localitate care in 2013 a a fost apreciata de francezi ca fiind cel mai frumos sat din Franta, un magazin in care se vindeau ciuperci sub toate formele- uscate, murate, facute pulbere, etc. Fiecare borcanel, fiecare cutiuta avea explicatii clare despre tipul de ciuperca (hribi, galbiori, etc) cum se consuma si la ce feluri de mancare le poti adauga.

Tot in Eguisheim, in piata centrala am prins o sarbatoare a vinului nou. La mese se manca celebra Tarte flambee, se bea vin nou, se asculta muzica cantata nu prea tare de o orchestra de prin partea locului, si se dansa. Era atata relaxare, simplitate si pace in sarbatoarea aceea, in oamenii care dansau pe melodii in ritm de vals, in cei care se bucurau de o tarta putin arsa pe margini sau de un pahar de vin rubiniu! Atmosfera te purta dintr-o data intr-o lume pe care noi nu o stim, dar pe care, poate, au stiut-o parintii nostri.

Dar sa revenim la Riquewihr. Exista aici, un loc, in care, atunci cand ii treci pragul te trezesti automat in luna decembrie. Un loc in care cei ce intra nu au decat o singura varsta –varsta copilariei. Nu vezi decat ochi stralucind de bucurie si exclamatii de incantare. Locul fermecat este o cladire pe care scrie “ Feerie de Noel” care adaposteste pe doua nivele un magazin dedicat Craciunului. Si cum nu stiu om caruia sa nu-i placa Craciunul, va inchipuiti ce desfatare este sa te plimbi prin acest magazin. Mii de decoratiuni de sarbatori, (si nu vorbesc doar de banalele globuri), din sticla, lemn, metal, plastic, aranjate in vitrine tematice, scene din povestile copilariei, brazi impodobiti, ghirlande si, in surdina, cantece de Craciun. Minunat!!

Daca ai senzatia ca micile localitati sunt cu totul ancorate in secolele trecute, Colmarul – al treilea oras ca marime din Alsacia, te convinge mai greu. E un oras mare in care noul se imbina placut cu vechiul. Zona cautata de turisti este “Mica Venetie” – unde gasesti celebrele case alsaciene, mult mai mari, piete largi, canale pe care poti face o plimbare romantica cu barca, bogatie de flori pretutindeni si Statuia Libertatii. Trebuie sa precizez ca statuia nu e in Mica Venetie ci in mijlocul unui sens giratoriu (cum se putea altfel?) mare, plin de verdeata.

Ce legatura este intre Colmar si Statuia Libertatii? Celebra statuie a fost daruita de Franta Statelor Unite. Iar autorul Statuii Libertatii, Auguste Bartholdi este din Colmar. Stiu ca exista doua replici ale celebrei statui : una in Colmar, si una in Paris.

Bineinteles ca in drumurile noastre prin Alsacia am cautat sa mai vedem, asa pentru variatiune si pauza de la degustari, si altceva.

Am facut un popas langa Hunawihr, la “Jardins des Papillons”, un loc amenajat in care fluturi exotici zburau in jurul tau.

De asemenea, ne-am oprit intr-o dupa amiaza la un parc cu maimute (Montagne des Singes) tot in zona Hunawihr... Acolo a fost ceva mai antrenant, deoarece maimutele circulau libere prin parc, iar la intrare fiecare vizitator primeste un pumn de floricele de porumb, nefiind acceptate alte alimente aduse de vizitatori. Maimutele sunt prietenoase, intind mana si apuca elegant floricelele din mana ta, mancandu-le cu pofta.

Castelul Haut Koenigsbourg, in apropiere de Selestat, l-am vizitat intr-o dimineata cu putina ceata. Aflat pe o culme de munte, castelul construit, se pare, pe la 1150, si refacut magnific dupa 1900, domina peisajul alsacian, regasind in el toata maretia vremurilor apuse.

In Mulhouse, al doilea oras ca marime din Alsacia, am vizitat “Cite de l’Automobile” o colectie impresionanta de vehicule, inca de pe cand aratau precum carutele, pana in secolul trecut (anii 70 – 80). Sunt prezente marci ca Ferrari, Ford, Horch, Mercedes, Rols Roys, Bentley. Aici se gaseste cea mai mare colectie Bugatti din lume.

Facem o pauza? Inca mai am ceva de spus-dar bucurati-va de fotografii, fac mai mult decat o mie de cuvinte.

---

VIZUALIZĂRI: 4887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI