GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Drumul de la Avignon la Arles nu durează o oră! Am ajuns pe la 4pm şi l-am sunat pe Francis Bos cu care deal-uisem " la chambre d'hôtes". Ne-am întâlnit în place Voltaire şi ne-a condus de-a lungul malului spre loftul mezanin unde urma să locuim 2 zile. Pentru mine, mezanin însemna ceva nu prea înalt, între parter şi etajul 1, iar pentru loft găsisem definiţia "magazie sau atelier, transformat în locuinţă/studiou".
Loftul lui Francis era la etajul 2, un spaţiu unic si mare, înalt cât un etaj şi jumătate, cu dependinţele într-un capăt, peste care, urcând o scară cam îngustă şi abruptă, dădeai de zona dormitor cu balustradă şi două paturi. Livingul era plin de canapele (îl văzusem în oferta de pe net) şi ne gândeam că ar fi foarte potrivit pentru Motz. Mai exista şi o mică terasă/balcon plină de verdeaţă. Ne-a plăcut loftul până am înţeles că Francis urma să doarmă şi el în acelaşi unic spaţiu, ceea ce nu rezultase din mailingul nostru anterior. In principiu, chambre d'hôtes înseamnă "pensiune" şi presupune închirierea unei camere, în restul casei / apartamentului rămânând să locuiască proprietarul cu familia, aşa că nu pot da toată vina pe el pentru neînţelegere.
Am găsit, la doi paşi de centrul istoric, hotel Acacias cu 75 euro/noapte/camera triplă (evident mai scump decât loftul cu surprize) şi ne-am liniştit cu cazarea (voi scrie review despre hotel, ça vaut la peine).
Oraşul, vechi de peste 2500 de ani, este renumit datorită monumentelor din epoca romană, recte teatrul antic, arenele, necropolele şi termele pentru care a fost înscris pe lista patrimoniului universal, dar şi pentru că aici Vincent Van Gogh şi-a petrecut cea mai creativă perioadă din existenţa sa de pictor post impresionist.
Foarte aproape de hotel era Amfiteatrul (Arenele), monumentul cel mai impresionant rămas din epoca romană. Noi îi spuneam Coliseum şi-l numărasem ca fiind al patrulea pe care-l vedeam, dupa cel din Roma, din Tunisia - nu mai ştiu cum se numea oraşul - şi din Croaţia (ştiu cum se numea oraşul, dar nu spun!). Coloseumul din Arles se ţine bine pentru cele două mii de ani ai săi şi chiar arata bine, mai ales seara în lumina reflectoarelor. In arenele sale pot încăpea douăzeci de mii de spectatori şi după atâta vreme încă este folosit pentru marile spectacole şi concerte din timpul verii.
După plimbarea la arene, seara am cinat pe terasa restaurantului l'Ingenue – am mâncat gustos, ne-am amuzat cu fetiţa de 3 ani a patronilor şi cu ceilalţi clienţi, a fost intim şi plăcut.
Dimineaţă, la o măsuţă pe trotuar, am luat câte o cafea cu patiserii la cafeneaua de lângă hotel, am fumat şi-am pornit-o la nimereală să vedem ce întâlnim mai întâi – Imperiul Roman sau Van Gogh? In Piaţa Forumului am dat de câteva vestigii romane - fragmente de coloane, porticuri, capiteluri - înglobate în construcţiile actuale, dar zona era vizitată mai ales pentru Cafeneaua Van Gogh, frecventată încă, pictată de maestru în tabloul "Terasa cafenea din Piaţa Forumului, Arles, noaptea"
L'espace Van Gogh (nicio legatură cu fundaţia care era în curs de schimbare de sediu şi pe care regret că n-am văzut-o pentru presupusul spaţiu de expoziţie) este vechiul spital unde fusese internat pictorul după ce şi-a tăiat urechea, azi centru cultural şi academic; se remarcă prin galeria de arcade care închide grădina veche, în mijloc cu havuz înconjurat de straturi de flori diferit colorate, portocali şi trandafiri. Merită să treci pe acolo, arată bine, i-a plăcut şi lui Van Gogh şi a făcut un tablou (vezi poze ataşate)
Dând ocol Arenelor, de data asta la ceas de zi, am dat peste Teatrul Antic. Teatrul a fost construit în timpul împăratului Augustus (sec. 1 î.e.n). Câteva secole mai târziu, o parte din zidurile sale a fost integrată în zidul de apărare al oraşului – se mai vede încă un turn. Tribunele sale înghiţeau până la zece mii de spectatori. Se prezentau piese de teatru la care intrarea era liberă pentru toată lumea, doar că locurile în tribune erau repartizate pe categorii sociale. Peretele din spatele scenei era decorat cu o mulţime de coloane în stil corintic şi statui de inspiratie grecească. Au rămas şi se pot vedea on site doar două coloane şi statuia lui Venus din Arles la muzeul Luvru din Paris. Anual se desfăşoară aici festivaluri de filme, muzică sau fotografie.
In centrul vechi, în Piaţa Republicii, tronează Catedrala Saint-Trophime d'Arles, biserică romană construită în secolul XI pe ruinele unei biserici mai vechi şi inclusă şi ea pe lista parimoniului universal UNESCO. Se remarcă prin naosul şi navele boltite (sec. XII!), dar mai ales prin splendida sa faţada-portal sculptata în piatră. Ataşată bisericii, mănăstirea Saint Trophime îşi datorează faima galeriilor sale (cloître Saint Trophime) care înconjoară cu arcade şi coloane curtea interioară de formă pătrată.
N-am avut timp pentru necropolele şi termele romane şi nici de plimbare pe malul Rhonului. Arles nu-i de vizitat în două zile - e un oraş vechi, cald şi frumos, v-aş recomanda să-l vizitaţi în tihnă.
Trimis de Dan-Ioan in 23.09.14 20:48:26
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dan-Ioan); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Descoperă Arles, Arles" (nou-creată pe sait)
Frumos articol și frumos oraș, asta pot să bănuiesc citind și privind fotografiile!
Mă înclin în fața unui profesionist în ale scrisului și nu îndrăznesc să fac alte comentarii.
@Carmen Lyrics:
Multzumesc mult, m-ai facut sa rosesc
@Dan-Ioan: Frumos articol. Felicitări! Câte nostalgii mi-a trezit! Dincolo de vestigiile romane şi de catedrale şi cloître St Trophime, atât de bine descrise de tine, ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost străzile înguste cu case cochete şi obloane albastre, dar mai ales ambianţa generală a acestui oraş, pe nedrept, după părerea mea, mai puţin vizitat decât Avignon.
Spre marea mea surpriză am constatat citind acest review excelent că este singurul dedicat oraşului Arles, aşa că mă simt "obligată" să intervin un pic cu câteva detalii.
Nu le postez într-un articol deoarece în sejurul de 10 zile petrecut în Arles şi împrejurimi în anul 2008 am făcut prea puţine fotografii „turistice” care să merite să fie ataşate.
Aşadar, să încep cu Provence, pe care o consider una din regiunile cele mai frumoase şi mai „ofertante” ale Franţei: are, cum s-ar zice, de toate: peisaje superbe (mare, deal, munte, vii cât cuprinde şi livezi de cireşi pe care noi le-am prins în iunie, când fructele erau coapte) şi vestigii istorice remarcabile. Iar dacă cuplaţi vizitarea ei cu Coasta de Azur veţi avea într-adevăr parte de o vacanţă de vis, aşa cum am avut noi.
Din triada Avignon-Aix en Provence-Arles, cele trei oraşe măricele situate la câteva zeci de kilometri unul de altul şi care constituie cele mai probabile locuri de cazare din zonă pentru cei care, ca şi noi, se încumetă la un asemenea concediu stând totuşi cu ochii pe portofel, eu recomand Arles. Noi am stat, la un preţ foarte convenabil, la Hotel Constantin (îl găsiţi pe booking), situat la intrarea de pe şosea în strada principală – o clădire veche, cu o scară destul de îngustă, dar cu camere mari şi mobilier provensal pictat de mână. În spatele hotelului e o parcare publică nepăzită şi gratuită, pe care am folosit-o fără nicio problemă.
Oraşul vechi e compact şi poate fi străbătut uşor la pas. Am vizitat toate obiectivele prezentate de Dan-Ioan aici, aşa că nu revin asupra lor. Adaug că foarte plăcute sunt plimbările pe străduţele pietruite şi în pantă din zona Arenelor, unde am admirat casele albe frumoase, cu obloane albastre şi flori la ferestre, şi că sâmbăta, chiar vizavi de hotel, se organizează un talcioc foarte simpatic. Şi încă un amănunt: anul acesta, în cadrul sejurului în Languedoc-Roussillon, am „tras o fugă” cu maşina din Sète la Arles şi oraşul mi s-a părut mult mai animat decât în 2008, deşi perioada era aceeaşi (iunie).
Nu numai preţurile mai mici decât în Avignon şi Aix en Provence recomandă Arles, ci şi accesibilitatea la o nenumărate obiective „must see” din Provence. În cele 10 zile cât ne-am stabilit baza la Arles, noi am făcut câteva excursii extraordinare. Iată ce am vizitat:
- Avignon, aflat la 35 km: Palatul Papal, Cathédrale Notre-Dame, Musée Angladon, Place de l’Horloge, Pont Bénézet (anul acesta am completat cu Villeneuve les Avignon); în drum ne-am oprit la Abbaye de Montmajour şi la Beaucaire-Tarascon, două orăşele „rivale”, fiecare cu castelul şi portul său de agrement, situate vizavi pe cele două maluri ale Ronului;
- Les Baux de Provence, sat tipic provensal, acum pietonal, şi St Rémy de Provence, alt sat, cu două remarcabile vestigii romane (Glanum şi Les Antiques); Isle sur Sorgues, unde duminica, tot orăşelul se transformă într-un târg extraordinar, cu cele mai variate produse, de la lavandă, miere, tapenade şi alte „produits du terroir”, la dantelării, piese de mobilier vechi etc. etc. ; Vaison la Romaine, un sit arheologic roman excelent conservat; Orange, alt oraş roman, cu celebrul teatru în care s-a păstrat zidul din spatele scenei, având în centru statuia în mărime naturală a Împăratului Augustus, originar din Provence; cunoscuta podgorie Chateauneuf du Pape; în drum ne-am oprit şi în alte sătuleţe din Lubéron, podişul atât de frumos (şi amuzant) descris de Peter Mayle în cărţile sale;
- Camargues (zona mlăştinoasa a Deltei Ronului); plimbare cu vaporaşul în Delta Ronului pentru a vedea crescătoriile de cai şi tauri; Saintes Maries de la Mer, satul unde legenda spune că ar fi debarcat după fuga din Palestina Maria Iacobeea, sora Sfintei Fecioare, împreună cu Maria Salomeea şi Maria Magdalena (are şi o plajă frumoasă); Aigues Mortes, oraşul-cetate medieval cu ziduri perfect conservate; Grau du Roi (acvariul);
- Fontaine de Vaucluse, satul de munte de unde izvorăşte râul Sorgue, cu cel mai mare debit la izvoare din Europa (Jean Cosuteau s-a scufundat cu batiscaful dar nu i-a găsit izvorul) – un peisaj impresionant; Gordes, un „village perché” din piatră; Abbaye de Sénanque, mănăstirea cisterciană cu arhicunoscutul câmp de lavandă în faţă, imagine emblematică pentru Provence; Rousillon şi Bonnieux, alte două „village perchés”, dar cu case de culoare ocru; Menerbes, un sătuleţ unde ne-am oprit pentru a vizita Muzeul tirbuşonului;
- Pont du Gard, faimosul pod roman; Nîmes, cu nu mai puţin celebrele Arènes şi Maison Carrée;
- Aix en Provence, cu cea mai mare arteră a sa, Cours Mirabeau, Quartier Mazarin, Musée Granet, Eglise St Jean de Malte, Place du Verdun şi Cathédrale St Sauveur.
În concluzie, Arles merită vizitat în sine, mai ales pentru vestigiile romane şi pentru minunata Cathédrale St Trophime, cu claustrul său, dar poate constitui şi o excelentă bază pentru explorarea regiunii Provence.
ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.
Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.
Daca doreşti, copiază textul de mai sus şi reincarcă-l - cu eventuale ajustări, completări etc - folosind linkul "ADAUGĂ IMPRESII NOI"
@Carmen Ion -
Bine c-ai scris, ca am citit si am aflat in sfarsit ca "cloître" se traduce claustru; presupun ca e un termen din zona monahala, asa-mi suna. Multumesc!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2024 ARLES Provence între vestigiile romane si viata contemporana — scris în 22.11.24 de Yolanda din PITESTI - RECOMANDĂ