Un orasel surprinzator de interesant si incitant surprins la ceas de inserare

TIPĂREȘTE

In a doua seara de sedere in Aix-Les-Bains, la hotelul Bristol despre care deja am scris impresii aici (vezi impresii), nu am putut rezista si am plecat repede la o plimbare nocturna prin micul oras provincial. Dar numai provincial nu-l pot numi, nicidecum la modul cum percepem noi, romanii, termenul de “oras de provincie”.

Aix Les Bains este situat in regiunea Savoia, foarte aproape de intinderea azurie a Lacului Bourget, la poalele Alpilor francezi. Este locul de unde provin dintotdeauna niste izvoare termale. Acestea sunt cunoscute inca de pe vremea romanilor, care veneau aici si faceau acele cure cu ape sulfuroase in scopuri curative. Oraselul-statiune si-a castigat un loc binemeritat si un renume international datorita acestor ape termale facatoare de sanatate. Astazi aici functioneaza un important centru in balneoterapie, unde se fac tot felul de tratamente pe baza acestor ape termale.

Lacul Bourget pune la dispozitia tuturor apele sale curate si linistite si pt. agrement; deci pt. inot, pescuit, navigatie, schi pe apa, placerea unei croaziere pe intinderea albastra, deci buna dispozitie la tot pasul si la un nivel superior al calitatii.

Micul oras provincial este o bijuterie autentica a acestei zone, un adevarat paradis de odihna si relaxare. Aici se gasesc deopotriva, tentatia si frumusetea apei lacului, impletite minunat cu racoarea, aerul curat si puternic ozonat a piscurilor inalte ale Alpilor.

O data iesite din hotel, pe unde sa o luam mai intai?! pe acolo unde am vazut mai multa lume, hop si noi. Si uite asa, luandu-o pe Avenue Victoria, am descoperit destul de repede o lume frumoasa, linistita, dar totusi plina de viata. Peste tot sunt restaurante cu terase si cafenele aranjate si luminate feeric, cu lume subtire, calma, n-am auzit un glas sa razbata mai zgomotos. Si masinile parca circulau pe tacute si am vazut destule pe strazile mai largi sau mai inguste ale micului oras. A fost o delectare incantatoare plimbarea noastra in centrul semi-pietonal al orasului dar si hai-hui pe strazile mai aglomerate sau mai tihnite.

Chiar la acel ceas tarziu de seara, am reusit sa disting ceva special in acest orasel provincial frantuzesc, si anume, majoritatea (daca nu chiar toate) cladirilor sunt zugravite in alb. Stiu ca mi-a atras atentia acel contrast intre albastrul intunecat dar senin al noptii si albul cladirilor puternic nuantate de luminile orasului. Si asa m-am lasat purtata de acel farmec incantator care s-a tot accentuat pe masura ce orasul si-a dezvelit infatisarea in periplul nostru. Nici n-am mai simtit oboseala crunta acumulata dupa o zi extenuanta la Chamonix si m-am lasat purtata de valul placerii de a-mi continua plimbarea…Fii-mea la inceput a facut ceva bot, ca ar fi obosita, asa si era, dar pana la urma si ea s-a lasat repede vrajita de ceea ce vedea in acest orasel.

Da, asa este, in plimbarea noastra am reusit sa vedem numai relaxare, placere, frumusete si buna dispozitie in orasul luminat mai mult sau mai putin, pe fiecare strada, la fiecare vitrina de magazin, la fiecare restaurant sau doar o mica dar cocheta terasa, asezata fie mai discret de tumultul strazilor mai largi, fie chiar pe trotuarele curate, ornate din belsug cu tot felul de flori si vegetatie din plin. Sunt baruri si discoteci, distractie la discretie dar toate facute cu mult bun simt…sau cel putin noi asa am perceput viata aici, la acele ore de seara.

In plimbarea noastra pe Rue du Casino am intalnit imediat piesa cea mai importanta, zic eu, a oraselului: cladirea mare, eleganta si cu o arhitectura impozanta a Cazinoului Grand Cercle. Deci, o fi el orasel de provincie, dar are un impresionant cazinou. M-am intrebat imediat cum o arata si pe dinauntru?! caci pe din afara cladirea este super ok!... Dar ispita si mai ales curiozitatea ne-a impins macar pana la usa mare de la intrare care avea un anunt discret: intrarea era 35 euro/pers. si cuprindea o cina cu fel principal, desert, vin si cafea si 10 euro in jetoane pt. a juca la cazino pocker, ruleta englezeasca, Black Jack sau la masinile mecanice. In interiorul cazinoului sunt mai multe restaurante, baruri si discoteci. Incitant al naibii, nu?!...

A doua zi am aflat de la ghid ca intr-o aripa a sa, cazinoul gazduieste un teatru in stil romantic francez. Ce poate fi mai educativ, mai fermecator dar si incitant ca in locul in care se invart bani, se pierd sau se castiga, exista un loc anume in care se castiga doar…cultura, multa cultura.

Ne-am oprit si noi in fata cazinoului sa-l privim, caci am avut ce admira; cladirea este formata din 3 corpuri sub forma de U. In fata, la intrare sunt mai multe scari din marmura alba, impecabila si de o parte si de cealalta sunt asezati pe acele trepte niste palmieri, o splendoare, ce dupa parerea mea, infrumuseteaza si dau locului exotism.

Pe partile laterale am admirat cele 2 fantani arteziene, care in interior aveau niste spoturi ce-si schimbau culorile, facand jeturile de apa sa straluceasca in acele nuante colorate. Superb acest joc de lumini multicolore printre picurii infiniti de apa. In spatele cazinoului se afla gradina japoneza, de o frumusete rara, situata in inima micului oras.

La intoarcerea spre hotel, trecand tot pe langa cazinou, am reusit sa vedem si ceva lume buna care intra si iesea de acolo; niste doamne in rochii lungi si domni “echipati” la costum de 4 ace. Deh, obrazul subtire, cu cheltuiala mare se tine, nu?!... Si noi care eram acolo doar niste gura casca obosite, ce priveam cum este lumea adevarata, care se respecta dar care si respecta, zic eu!

In plimbarea noastra am ajuns sa vedem si cladirea primariei orasului, ceva mai modesta in comparatie cu toate celelalte constructii. Dar am aflat ca aceasta cladire este foarte veche, inca din sec 16, fiind initial un mic castel feudal. Mi-a placut aici foarte mult abundenta florala de la fiecare fereastra; peste tot erau jardiniere cu flori, care intr-adevar infrumuseteaza mult primaria si ii da un aer vesel si viu. Primaria este asezata intr-o mica piateta, numita chiar Piata Primariei, care are un parc frumos, ingrijit, plin de vegetatie si cu cateva statui luminate. Am reusit sa disting in intunericul noptii un rest al unei porti din piatra, numit Arcul Campanus, o marturie vie a ramasitelor romane in aceste locuri, ca si Templul Dianei, situate in acel parc din piata primariei. In apropiere, am vazut si fantana marocana, o alta bogatie a artei si frumusetii acestui oras de provincie. In centru se gaseste si centrul balnear, unde se pastreaza o placa foarte veche pe care scrie cu litere mari, din piatra: Place des Thermes…

Aix-Les-Bains are multe vitrine frumos “pomponate” ale diverselor boutique-uri, cu tot felul de produse, haine, incaltaminte, parfumuri, cofetarii cu tot felul de bunatati mai ciocolatii sau din frisca, tentante rau, si multe altele, care cu toatele ne-au tinut in loc privirile pt. cateva clipe.

Foarte multe terase chic la fiecare colt de strada; am dat apoi de un alt parc in care se auzea o formatie cantand live, dar n-am putut sta sa ascultam. Urmatoarea zi se anunta crunta, cu alte excursii contra-cronometru si ne trebuiau totusi cateva ore de somn.

Am trecut pe langa multe hoteluri superbe, nici unul la fel ca arhitectura, dar toate imbratiseaza acelasi aer bonom frantuzesc fin, elegant, rafinat, de lume buna.

Am ajuns si la gara feroviara a oraselului; aici o adevarata liniste, parca un loc aparte de forfota din centru. La un moment dat ne-am trezit doar noi pe acea strada. N-am stiut cum sa o luam mai repede la picior sa ajungem iar la “luminile” orasului.

Si am reusit sa vedem ca acest Aix Les Bains are si un centru universitar, o cladire mare, moderna, cu un parc minunat in fata, inconjurat de niste coloane inalte, din piatra alba, care mi-au dat senzatia ca as fi intr-un amfiteatru in aer liber.

Tot orasul abunda in verdeata, copacii seculari au coroanele bogate, peste tot am vazut flori asezate pe trotuoare, in ghivece mari, o frumusete.

Ca o concluzie mai usor de retinut: Aix-Les-Bains este un orasel frantuzesc aproape de granita cu Elvetia, un oras gradina, scaldat in natura, prin pozitia sa binecuvantata apoape de un lac si de culmile inalte ale Alpilor francezi; este un oras in care spendoarea arhitecturii Belle Epoque este la ea acasa, prin marturia fatadelor majoritatii cladirilor descoperite in multe vile, hoteluri, multe de lux, precum am reusit sa vedem “Splendid”, Royal” sau “Bernascon”, unele adevarate palate, care domina peisajul urbanistic si in care pulseaza clientela bogata si cosmopolita. Sau altele ultramoderne, precum am reusit asa, pe noapte sa vedem hotelul “Radisson”. Aix Les Bains este locul cu un trecut glorios, prin bogatia patrimoniului si al traditiei indelungate in curele cu binecuvantatele ape termale ce abunda din Lac du Bourget. Orasul are si muzee, precum Faure Museum pt. iubitorii de arta, care gazduieste opere ale unor impresionisti precum Degas, Cezanne, Pissaro si altii ca si a doua mare colectie din Franta cu opere ale lui Rodin; alt muzeu este si Lac du Bourget Aquarium; sau teatrul orasului (pe langa cel din incinta cazinoului), cu o cladire maiestoasa pe care am reusit sa o suprind timid intr-o poza nocturna si inca multe alte locuri nedescoperite de mine dar cu siguranta demne de cunoscut.

In cazul ca ajungeti aici sau prin imprejurimi, nu ezitati sa dati si o fuga in acest loc si sa-l vizitati. Eu zic ca merita pe deplin.

Ce mai, mi-a placut Aix Les Bains. Pacat ca nu am reusit sa-l cunoastem mai bine si pe ziua. Dimineata am plecat repede, pe cateva dintre strazile strabatute de noi cu cateva ore in urma. Plecam spre zona Thonon a lacului Geneva, spre Montreux. Dar asta este o alta poveste…

Si v-am povestit si eu cate ceva despre oraselul frantuzesc al Savoiei, Aix Les Bains, doar pentru ca si eu, precum multi altii, AmFostAcolo!!!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 2451 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI