Ascensiune pe Muntele Sinai

TIPĂREȘTE

Dupa un drum lung cu autocarul printr-o zona muntoasa, cu roci rosiatice si cate un copac razletit, au inceput sa apara - ascunse printre palmieri si curmali - asezarile saracacioase ale beduinilor.

In seara de 9 noiembrie 2008 am gazduit in statiunea Sf. Ecaterina, in apropierea manastirii, la Hotel Morgenland de 2*, cel mai apropiat de Muntele Sinai pentru ca in noapte urma sa facem ascensiunea pe varful Jebel Musa (altitudine de peste 2200 m).

Camerele au trei paturi de zid cu saltea, baie cu dus (doar apa rece din constatarile mele) si… tantari. Sala de mese aflata in exterior, este atat de aglomerata de grupurile venite din toata lumea, cu atata zumzet de voci asiatice… primim mancarea, dar trebuie sa asteptam tacamuri. Au prea putine in raport cu numarul de vizitatori?

Dupa un somn precar, la ora 1.00 suntem treziti de batai puternice in usa.

Era racoare, ne asteptam ca la altitudine sa fie mai frig, dar eram avertizati si pregatiti. Am trecut pe langa zidurile Manastirii Sf. Ecaterina fara ca macar sa stiu ce sunt. Era bezna si un mare sir de oameni inainta, condus de mai multi ghizi. Am facut ¾ din drum cu camila (15 dolari + 1 bacsis pentru insotitor, iar in final + 1 bacsis pentru camila). Restul de drum, partea cea mai abrupta, aveam s-o infruntam pe propriile picioare. Urcusul este in trepte, dar anevoios. In noapte, nu prea stii pe langa ce treci, cat ai urcat, cum de ai cazut si te-ai ales cu vanatai… Abia la revarsarea zorilor te intrebi uimit: “Eu am urcat muntele asta azi-noapte? ”

Cu lanterne in maini, poposind din cand in cand la adaposturile beduinilor pentru un ceai, o cafea, o gustare sau putina caldura si odihna, am ajuns in varful muntelui cu jumatate de ora inainte ca soarele sa rasara de dupa creste. Infrigurat, pentru ca vantul sulfa rece si tare, puteai lua pentru a te proteja suplimentar - contra unui dolar - o patura prafuita oferita de beduini. Sunt pe un varf de stanca, imbracata cu tot ceea ce aveam la mine (sunt 8-10 grade), si astept rasaritul soarelui. Aici Moise a primit Tablele Legii, cele 10 porunci. Rasaritul este fantastic. Discul solar iese de dupa creste dintr-odata, invadand valea cu lumina rosie.

Pornim la vale, iar dupa o coborare de trei ore prin praful rosiatic starnit de cate o camila in depasire, mai descotorosindu-ne din cand in cand de cate-o haina pentru ca soarele incepea sa dogorasca, ajungem la autocar. Persoane ramase la autocar, ce n-au cutezat sa urce pe munte, dar nici n-au ramas sa doarma in hotel, priveau uimite la noi. Mie mi s-a spus: “Vai, ce jegoasa esti! ” Si asa era. Adidasii erau rosii ca zgura terenului de tenis, iar praful rosiatic ma acoperise pana mai sus de genunchi. Am vazut, insa, rasaritul soarelui acolo unde Moise a primit cele 10 porunci. A fost o experienta de neuitat!

---

VIZUALIZĂRI: 4544 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI