Un pustiu perfect

TIPĂREȘTE

Am asteptat cu neincredere excursia in desert mai mult de gura sotiei dar la sfarsit pot sa spun ca a fost o experienta de neuitat incepand cu plecarea din hotel, continuand cu drumul si sfarsind cu apusul de soare. Va voi spune imediat de ce ma fascinat acest ocean de nisip si piatra. Nu este exclus ca peste citeva milioane de ani Pamantul sa redevina un desert asa cum fost la inceputurile lui” pustiu si fara forma” dupa cum gasim scris in Biblie mai ales ca zonele aride se extind tot mai mult. Dupa un drum nebun pe autostrata cu jepurile care in unele locuri mergeau si cu 200 km la ora, si cu cameramanul nostru pe acoperis care filma (putin mai tarziu aveam sa aflu ca avea porecla Spiderman si era pasionat de adrenalina), am intrat in Sahara dupa ce am trecut de postul de control din desert. Sahara se intinde intre marea Rosie si coastele marocane ale Atlanticului, intre Mediterana si Sahel si ocupa aproape o treime din Africa, dar intinderea de nisip e stricata pe alocuri de canioane stancoase, de intinderi nesfarsite de pietris, de cratere vulcanice si de mici insule de verdeata - oaze.

Masinile au oprit si am coborat pentru o mica introducere a ceea ce aveam sa facem, numai ca imediat am fost fascinat de ceea ce se desfasura in fata ochiilor. O intindere de apa se vedea la orizont si gandul mi-a zburat imediat la ceea ce citisem despre Sahara, ca acum mai bine de 400 de milioane de ani pe aici se rostogoleau valuri adevarate. Exista o mare pe acest pustiu dar care „s-a golit” cind puternice miscari tectonice i-au inaltat fundamentul. Doar glasul ghidului m-a trezit din ferie si mi-a spus ca ceea ce vad este mirajul sau cum ii spunem noi fata morgana si ca daca vreau sa vad ce se afla c adevarat in departare trebuie sa ma urc pe capota masini. Am ascultat indemnul si am descoperit adevarata fata a desertului ceea inselatoare si care iti ia si ultima picatura de viata din tine daca nu sti ce faci.

Am lasat in urma mirajul si ne-am urcat in masini si am plecat intr-o viteza nebuna sa escaladam dunele si sa coborim pantele in unghiurile cele mai ciudate in fuctie de maiestria soferului. Chiar la un moment dat ce-a de a 2 masina a ramas impotmolita in nisip si a fost nevoie sa o tractam. Dupa acesta frenezie de viteza mi-am dat seama de sensul intrebari ghidului atunci cind ne-a luat de la hotel „Daca am mancat de dimineata”, ne-am oprit linga stincile netede ale unei coline unde am fost lasati si ni s-a spus sa urcam pana in varf. La mijlocul distantei spre varf masinile au plecat si au disparut repede din vedere iar noi am ramas singuri nestiind ce se intimpla. Am continuat sa urcam iar cind am ajuns in varf am vazut intregul desert, dar nu era un peisaj, era punctul terminus al materiei, mi s-a dezvaluit un covor de pietre” tesut” de furtuni si de vanturi care se intindea la nesfarsit. La poalele colinei ne asteptau masinile si noi am inceput intr-o viteza nebuna coborarirea prin nisip (colina avea pe partea opusa doar nisip), parca eram niste copii care se bucurau de zapada, si nu mai conta ca ne afundam in nisip, important era sa prindem viteza.

Am ajuns pe la pranz in satul de beduini si soferii nostri sau apucat sa prepare mancarea, iar noi am fost invitati sa facem o excursie prin sat. Am descoperit un put pentru apa adanc de vreo 100 de metri inconjurat de un zid ca sa nu cada animalele in el atrase de apa. Acest put duce pana la panza freatica si alimenteaza oameni care traiesc in desert. Am mai gasit o mica moschee, un mic atelier de covoare, locul unde se facea painea egipteana si posta locul in care primeau vesti din satele apropiate. Am descoperit cu surprinde dupa ce am intrebat de toaleta ca este singurul loc de 5 stele din desert. Am ras in gand si mi-am imaginat o groapa cu patru pereti, dar ma inselam amarnic pentru ca, chiar este un loc de 5 stele in desert. Este o cladire normala cu pereti acoperiti cu mozaicuri in toate culorile cu scaune de toaleta si toate lucrurile necesare, inclusiv un om care te ajuta la iesire si iti toarna sapun lichid ca sa te poti spala iar apoi iti ofera un prosop pentru a te sterge. Doar la magazinul Harrods din Londra am mai intilnit asa ceva. Am ajuns apoi in cort unde ghidul ne-a oferit cite o narghilea intrebandu-ne daca vrem sa fumam sisa sau altceva. Era doar o gluma pentru ca in final am fumat amestecul de ierburi si plante aromate in pozitia clasica a beduinilori cu un picior peste altul. A continuat cu citeva moduri de a fuma si dupa atatea fumuri parca vedeam pe jos iuti ca fulgerul „pestii de nisip” – soparlele - care vanau insecte.

Am terminat cu narghileaua si am iesit afara unde ne-au dus linga o duna unde ne asteptau citiva beduini cu dromaderii lor. Allah n-ar fi putut oferii beduinilor un dar mai folositor decit dromaderul aceste „ corabii ale desertului” care pot rezista si o saptamana fara apa, asta daca au fost adapate bine in prealabil (peste 120 de litri intra intr-un dromader). Dupa o plimbare cu dromaderul am descoperit ca se terminase prepararea mesei si aranjarea ei asa ca am trecut la potolit foamea. Dupa masa am primit cadou citeva cantece din partea localnicilor si am plecat inapoi spre hotel.

Ma simteam bine si nu as fi vrut ca totul sa se termine si parca pentru a-mi face mie pe plac la un semn ambele masini au urcat pe o colina si am oprit, am coborit si am asteptat ca soarele sa coboare si sa fie mancat de desert. Privelistea este senzationala mai ales ca totul in jur isi schimba culoare pe masura ce soarele coboara.

Apoi cind noaptea s-a lasat am plecat un pic obositi dar fericiti ca am trait o zi in acest mare pustiu care devoreaza in fiecare zi km intregi de vegetatie.

----------------------------

Nota WM20 Va urma: Reciful

---

VIZUALIZĂRI: 3345 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI